Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 38 din 7 martie 2000  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 privind preturile si tarifele produselor si serviciilor care se executa sau se presteaza in tara in cadrul activitatilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobata prin   Legea nr. 88/1999     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 38 din 7 martie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 privind preturile si tarifele produselor si serviciilor care se executa sau se presteaza in tara in cadrul activitatilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobata prin Legea nr. 88/1999

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 332 din 17 iulie 2000

Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 privind preţurile şi tarifele produselor şi serviciilor care se executa sau se presteazã în ţara în cadrul activitãţilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobatã prin <>Legea nr. 88/1999 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Onetrans" - S.A. Onesti în Dosarul nr. 3.333/1999 al Judecãtoriei Onesti, având ca pãrţi pe autorul exceptiei şi Inspectoratul de concurenta al judeţului Bacau.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 29 februarie 2000 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 7 martie 2000.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 septembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 3.333/1999, Judecãtoria Onesti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 88/1999 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Onetrans" - S.A. Onesti într-o cauza civilã având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de autorul exceptiei impotriva procesului-verbal de contravenţie întocmit de Inspectoratul de concurenta al judeţului Bacau.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a susţinut ca prevederile <>art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 , care stabilesc sancţiuni contravenţionale în cazul nerespectãrii art. 1 şi 2 din ordonanta, contravin dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, deoarece se restrânge în mod nejustificat exerciţiul unor drepturi, şi anume dreptul agentului economic de a-şi stabili singur preţurile pentru prestarea serviciilor de transport. Prevederile criticate contravin, de asemenea, şi art. 134 alin. (1) din Constituţie, Oficiul Concurentei incadrand în mod greşit activitatea de transport urban de cãlãtori cu autobuzul, în prevederile art. 1 şi 2 din ordonanta, articole care se referã la tarifele produselor şi serviciilor prestate în ţara în cadrul activitãţilor cu caracter de monopol natural, nu şi la activitãţile societãţilor comerciale cu capital privat. Se susţine totodatã ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 era inaplicabila la data sanctionarii autorului exceptiei de cãtre Oficiul Concurentei, întrucât a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 2 aprilie 1998 şi aprobatã de Parlament prin <>Legea nr. 88 din 25 mai 1999 , fiind promulgatã de Preşedintele României prin <>Decretul nr. 170 din 21 mai 1999 , anterior aprobãrii.
Autorul exceptiei mai arata ca ordonanta este, de asemenea, neconstitutionala atât timp cat Guvernul nu aplica <>Legea nr. 189/1998 privind finanţele publice locale şi <>Legea bugetului de stat pe anul 1999 nr. 36/1999 , în sensul alocãrii şi plãţii subvenţiilor în compensare pentru ajustarea preţurilor şi tarifelor la transportul urban de cãlãtori cu autobuzul, instituite pentru protecţia socialã a populaţiei. Acest fapt a condus la înregistrarea unor pierderi importante în patrimoniul societãţii.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata a apreciat ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca reglementãrile criticate sunt constituţionale pentru urmãtoarele motive:
1. Critica privind aplicarea eronatã a ordonanţei de urgenta de cãtre Oficiul Concurentei, în raport cu statutul juridic al autorului exceptiei, nu are legatura cu problema constituţionalitãţii textului în cauza, fiind de competenta instanţelor judecãtoreşti.
2. În legatura cu încãlcarea dispoziţiilor art. 49 din Constituţie se opineaza ca aceste reglementãri nu sunt incidente în cauza. Textul constituţional face referire la restrangerea exercitãrii unor drepturi sau a unor libertãţi prevãzute în titlul II cap. II din Constituţie. Referitor la aceasta problema Curtea Constituţionalã a decis ca drepturile şi libertãţile fundamentale sunt în folosul cetãţenilor, şi nu al persoanelor juridice, indiferent de forma lor de organizare. De aceea autorul exceptiei de neconstituţionalitate, care este o societate comercialã, nu poate invoca art. 49 din Constituţie.
3. Art. 134 alin. (1) din Constituţie stabileşte într-adevãr caracterul de piata al economiei României. Aceasta realitate constituţionalã nu poate face însã abstractie de obligaţia statului, prevãzutã la art. 134 alin. (2) din Constituţie, de a asigura protecţia concurentei loiale, precum şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã. Or, obiectul de reglementare al ordonanţei de urgenta aparţine tocmai acestor imperative constituţionale, în condiţiile în care categoriile de produse şi servicii avute în vedere de actul normativ criticat exced, prin natura lor, mecanismului de funcţionare a pieţei libere, fiind destinate intereselor publice.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã pentru urmãtoarele motive:
1. <>Art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 reglementeazã sancţiunea contravenţionalã a agenţilor economici care nu au respectat art. 2, potrivit cãruia ajustarea periodicã a preţurilor şi tarifelor produselor şi serviciilor care se executa sau se presteazã în ţara, în cadrul activitãţilor cu caracter de monopol natural, se realizeazã numai pe baza avizului Oficiului Concurentei, cu informarea prealabilã a Guvernului şi, respectiv, a acelor agenţi economici care au practicat alte preţuri sau tarife decât cele avizate ori fãrã avizul Oficiului Concurentei.
2. Dispoziţiile art. 49 alin. (1) din Constituţie nu sunt aplicabile în cauza, deoarece fac parte din titlul II cap. II din Constituţie, referitor la drepturile şi libertãţile cetãţenilor, nu şi ale persoanelor juridice, în speta ale societãţilor comerciale.
3. Dispoziţiile legale a cãror constitutionalitate este contestatã nu incalca nici prevederile art. 134 alin. (1) din Constituţie, întrucât asigurarea libertãţii comerţului se realizeazã prin respectarea legislaţiei economice în ansamblul sau, urmãrindu-se şi interesul public în activitatea comercialã.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Preşedintelui Camerei Deputaţilor, precum şi cel al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei îl constituie prevederile <>art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 privind preţurile şi tarifele produselor şi serviciilor care se executa sau se presteazã în ţara în cadrul activitãţilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobatã prin <>Legea nr. 88/1999 .
<>Art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 prevede: "Nerespectarea de cãtre agenţii economici a prevederilor art. 2, practicarea altor preţuri sau tarife decât cele avizate sau fãrã avizul Oficiului Concurentei, precum şi prezentarea de date eronate la fundamentarea cererii de ajustare a preţurilor şi tarifelor constituie contravenţie, dacã fapta nu este sãvârşitã în astfel de condiţii încât sa fie consideratã, potrivit legii penale, infracţiune, şi se sancţioneazã cu amenda de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei. Sumele încasate necuvenit ca urmare a sãvârşirii contravenţiei se confisca, iar preţurile şi tarifele practicate greşit se corecteaza. Nivelul amenzilor va fi actualizat prin hotãrâre a Guvernului, în funcţie de nivelul inflaţiei."
Art. 2 din ordonanta, text la care se face trimitere prin aceste prevederi, are urmãtorul cuprins:
"(1) Preţurile şi tarifele produselor şi serviciilor prevãzute la art. 1 se pot ajusta periodic, pe baza avizului Oficiului Concurentei, cu informarea prealabilã a Guvernului, în limitele preţului nominal rezultat din aplicarea, la preţul iniţial, a modificãrii parametrului de ajustare pentru fiecare produs sau serviciu, ţinându-se seama şi de prevederile programelor proprii de reducere a costurilor.
(2) În cazurile în care, pe baza analizei situaţiei financiare a producãtorilor sau a prestatorilor, a influentelor reale în costuri şi a avantajului cuvenit consumatorilor, Oficiul Concurentei avizeazã preţuri sau tarife mai mici decât nivelul nominal rezultat din aplicarea la preţul iniţial a modificãrii parametrului de ajustare, diferenţa nu se va lua în calcul la ajustarile ulterioare. În avizul Oficiului Concurentei se va mentiona, pe lângã preţul sau tariful ajustat, şi nivelul parametrului existent la data respectiva, fata de care se va determina modificarea parametrului respectiv la ajustarea ulterioara.
(3) Pentru energia electrica, energia termica şi serviciile internaţionale de posta ajustarea preţurilor şi a tarifelor se va face pe baza cursului mediu de schimb al leului fata de dolarul S.U.A. pe primele 20 de zile ale lunii în care se solicita ajustarea, calculat pe baza datelor comunicate de Banca Nationala a României.
(4) Pentru celelalte produse şi servicii prevãzute în anexa la prezenta ordonanta de urgenta preţurile şi tarifele se ajusteaza pe baza ultimului indice al preţurilor de consum publicat de Comisia Nationala pentru Statistica."
1. Autorul exceptiei susţine ca aceste prevederi legale au fost aplicate greşit, fapt care a determinat înregistrarea unor pierderi importante în patrimoniul societãţii comerciale.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate sub acest aspect, Curtea constata ca argumentele formulate nu au nici o legatura cu constituţionalitatea art. 5 alin. (1) din ordonanta, fiind de competenta instanţelor de judecata stabilirea atât a legalitãţii dispoziţiei date de Oficiul Concurentei, cat şi circumstanţã nealocarii subvenţiilor în compensare, de la bugetul de stat, pentru ajustarea preţurilor şi tarifelor de la transportul urban de cãlãtori cu autobuzul.
2. Referitor la prevederile <>art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 , care stabilesc sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respecta reglementãrile art. 2 din ordonanta, ori practica alte preţuri sau tarife decât cele avizate sau fãrã avizul Oficiului Concurentei, precum şi la prezentarea de date eronate la fundamentarea cererii de ajustare a preţurilor şi tarifelor Curtea constata ca acestea nu pot fi considerate neconstituţionale, deoarece nu au nici o legatura cu art. 49 alin. (1) din Constituţie, text invocat de autorul exceptiei, care priveşte restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Acest text prevede ca "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav". Asadar norma constituţionalã face referire exclusiv la restrangerea unor drepturi sau a unor libertãţi ale cetãţenilor, în sensul art. 15 alin. (1) din Constituţie. Aceasta înseamnã ca drepturile şi libertãţile persoanelor juridice, indiferent de forma lor de organizare ori de faptul ca sunt de drept privat sau public, nu constituie obiectul reglementãrilor cuprinse în prevederile titlului II al Constituţiei.
3. În ceea ce priveşte critica formulatã de autorul exceptiei, potrivit cãreia <>art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 contravine dispoziţiei art. 134 alin. (1) din Constituţie, Curtea constata ca este neîntemeiatã. Alin. (1) al art. 134 stabileşte într-adevãr ca "Economia României este economie de piata". În conformitate însã cu alin. (2) lit. a) al aceluiaşi articol "Statul trebuie sa asigure: libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;", iar potrivit lit. f), "crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii". Or, aceste cerinţe imperative nu pot fi realizate decât prin respectarea legislaţiei economice, în ansamblul sau, de cãtre toate persoanele care participa la activitatea economicã. De altfel, potrivit art. 43 alin. (1) din Constituţie, "Statul este obligat sa ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent". Or, serviciile de transport urban de cãlãtori cu autobuzul, troleibuzul şi cu metroul, menţionate în lista-anexa la <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 , la stabilirea preţurilor cu avizul Oficiului Concurentei, sunt servicii de interes general, supuse unui regim special, tocmai pentru ca se referã la protecţia concurentei şi la interesele generale ale cetãţenilor. Prin urmare, a considera, în aceste situaţii, ca preţurile şi tarifele pentru serviciile de transport urban cu autobuzul, care sunt în conformitate cu prevederile <>art. 17 din Ordonanta Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, aprobatã prin Legea nr. 197/1998, se stabilesc în funcţie de cerere şi oferta, în condiţiile în care aceste servicii publice sunt prestate de unul ori de un numãr restrâns de agenţi economici, ar insemna nu numai o încãlcare a dispoziţiilor prevãzute la art. 134 alin. (2) lit. a) şi f) din Constituţie, dar şi o vãtãmare a intereselor generale ale beneficiarilor acestor servicii publice, cu urmãri asupra nivelului lor de trai.
4. Autorul exceptiei critica Legea de aprobare a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 , deoarece a fost promulgatã dupã publicarea sa în Monitorul Oficial al României.
Curtea constata ca şi aceasta critica este neîntemeiatã. <>Legea nr. 88/1999 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 privind preţurile şi tarifele produselor şi serviciilor care se executa sau se presteazã în ţara în cadrul activitãţilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, a fost adoptatã de Camera Deputaţilor şi de Senat la 19 aprilie 1999 şi a fost promulgatã prin <>Decretul nr. 170 din 21 mai 1999 , dupã care, potrivit procedurii legislative, <>legea a fost datatã la 25 mai 1999 şi înscrisã sub nr. 88/1999 . Ulterior, la data de 1 iunie 1999, a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246.
5. În notele scrise, depuse la dosarul Curţii Constituţionale, autorul exceptiei considera ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 contravine dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, referitoare la adoptarea ordonanţelor de urgenta. Aceasta sustinere nu respecta însã prevederile <>art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora "Sesizãrile trebuie fãcute în forma scrisã şi motivate". Totodatã, conform dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, "Curtea Constituţionalã hotãrãşte asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor". Rezulta din cele doua reglementãri ca motivarea exceptiei, cu precizarea dispoziţiilor constituţionale incalcate prin textul de lege criticat, trebuia facuta anterior sesizãrii Curţii, şi anume în momentul ridicãrii exceptiei de neconstituţionalitate în fata instanţei de judecata. Curtea Constituţionalã este competenta sa se pronunţe numai în limitele sesizãrii. Or, din motivarea exceptiei de neconstituţionalitate nu rezulta ca prin ordonanta criticata au fost incalcate şi dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie.

Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 privind preţurile şi tarifele produselor şi serviciilor care se executa sau se presteazã în ţara în cadrul activitãţilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobatã prin <>Legea nr. 88/1999 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Onetrans" - S.A. Onesti în Dosarul nr. 3.333/1999 al Judecãtoriei Onesti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 7 martie 2000.

PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta

--------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016