Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE Nr. 38*) din 3 aprilie 1996     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE Nr. 38*) din 3 aprilie 1996

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL NR. 165 din 26 iulie 1996
---------------
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 77 din 25 iunie 1996.

Florin Bucur Vasilescu - preşedinte
Lucian Stangu - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent

Completul de judecata, convocat fãrã citarea pãrţilor potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, examinînd excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 privind mãsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plãţilor agenţilor economici, prevenirea incapacitãţii de plata şi a blocajului financiar, constata urmãtoarele:
Prin încheierile din 21 decembrie 1995 şi din 17 ianuarie 1996, Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã - a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 7 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 76/1992 , invocatã de apelantele pirite Societatea Comercialã "Crisana Comtur" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.594 C/1995 şi Societatea Comercialã "Bonaluci Prod." - S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 1.426 C/1995.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile <>art. 7 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 76/1992 , care obliga pe debitori - agenţi economici, indiferent de forma de organizarea şi de tipul de proprietate - de a plati o penalitate de 4% pentru fiecare zi de intirziere şi autorizeaza Guvernul de a actualiza nivelul acestei penalitãţi în raport cu evoluţia ratei dobinzii la creditele bancare, sînt contrare prevederilor art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Prevederile legale menţionate incalca libertatea contractualã, prin dispoziţii guvernamentale neputindu-se stabili clauze obligatorii ale unui contract. O asemenea practica legislativã ar fi, totodatã, similarã celei din economia centralizata.
Curtea de Apel Oradea, exprimindu-şi opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, apreciazã ca excepţia nu este intemeiata, dispoziţiile <>art. 7 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 76/1992 neincalcind libertatea contractualã reglementatã de art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, fiind vorba de o clauza penalã accesorie, care devine exigibilã numai în situaţia în care debitorul ar urma sa fie obligat prin hotãrîre judecãtoreascã la daune-interese.
Judecãtoria Oradea, prin Încheierea din 8 decembrie 1995, pronunţatã în Dosarul nr. 10.739/1994, a sesizat, de asemenea, Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 , ridicatã de pîrîtul Pantea Ilie.
În motivarea exceptiei se arata ca dispoziţiile <>art. 7 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 76/1992 sînt în contradictie cu prevederile art. 134 din Constituţie.
Exprimindu-şi opinia, Judecãtoria Oradea considera ca dispoziţiile <>art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/1992 sînt în contradictie cu cele ale art. 134 din Constituţie, întrucît obligaţia prevãzutã în sarcina pãrţilor nu are în vedere ordinea publica sau bunele moravuri.
Prin Încheierea din 19 februarie 1996, pronunţatã în Dosarul nr. 2.234/1995, Tribunalul Ialomita a sesizat, din oficiu, Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 7 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 76/1992 , considerind ca aceste dispoziţii, prin impunerea unor sancţiuni sub forma penalitatilor de intirziere în raporturile comerciale dintre agenţii economici, în lipsa unei convenţii în acest sens a pãrţilor contractante, constituie o încãlcare a principiilor economiei de piata şi, în special, a principiului libertãţii comerţului, ignorindu-se astfel prevederile art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
În fine, Tribunalul Bihor, prin Încheierea din 19 februarie 1996, pronunţatã în Dosarul nr. 1.874/1995, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 invocatã de pirita Societatea Comercialã "TVS Holding" - S.R.L. Oradea.
Motivind excepţia ridicatã, Societatea Comercialã "TVS Holding" - S.R.L. Oradea susţine ca dispoziţiile sus-menţionate contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie deoarece incalca libertatea contractualã, fiind similare practicilor legislative din economia centralizata.
Opinia Tribunalului Bihor este ca prin <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 se aduce atingere libertãţii contractuale a partenerilor comerciali, astfel încît dispoziţia respectiva contravine prevederilor art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Deoarece excepţiile de neconstituţionalitate invocate privesc aceeaşi dispoziţie legalã, <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 , şi pentru mai buna administrare a justiţiei, judecãtorul-raportor a propus conexarea dosarelor nr. 12 C/1996, nr. 13 C/1996, nr. 20 C/1996 şi nr. 24 C/1996 la Dosarul nr. 3 C/1996.

CURTEA,
avînd în vedere încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 , raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
Curtea Constituţionalã, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, constata ca este legal investitã şi este competenta sa soluţioneze excepţiile.
Dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate şi Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 89 din 4 octombrie 1995, rãmasã definitiva, ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia nr. 18 din 27 februarie 1996, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996.
Prin deciziile menţionate, Curtea a statuat ca dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 sînt constituţionale, atît sub aspectul concordanţei cu prevederile art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie, cît şi cu alte prevederi constituţionale, întrucît prin acestea se reglementeazã obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, ceea ce nu înseamnã consacrarea, prin legea fundamentalã a tarii, a dezinteresului total al statului asupra modului în care se desfãşoarã relaţiile economice într-o economie de piata, cu atît mai mult cu cît ele au loc într-o dificila perioada de tranzitie. Statul, în considerarea obligaţiei sale prevãzute la art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, este în mãsura sa introducã, prin mijloacele legale ce îi stau la dispoziţie, mecanisme financiare şi juridice apte sa descurajeze pe rau-platnici, evitind blocajul financiar şi constituind, pe aceasta cale, un minimum de garanţie pentru agenţii economici corecti, fapt care corespunde interesului public ca economia nationala sa funcţioneze corespunzãtor în condiţiile proprii economiei de piata.
Posibilitatea limitãrii prin lege a libertãţii de vointa a pãrţilor, în caz de neexecutare a obligaţiilor asumate, este stabilitã şi de prevederile art. 1088 din Codul civil, precum şi de cele ale art. 43 din Codul comercial.
Cît priveşte argumentul ca dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 , prin care se autorizeaza Guvernul sa actualizeze nivelul penalitatilor, sînt neconstituţionale întrucît "prin dispoziţii guvernamentale nu se pot stabili clauze obligatorii ale unui contract", acesta urmeazã sa fie respins, dat fiind ca, în cazul în care este vorba, clauza contractualã s-a stabilit prin lege, iar nu printr-un act al Guvernului, acesta avînd de realizat cel mult o operaţie aritmetica pentru actualizarea nivelului sancţiunii.
Considerentele care fundamenteazã deciziile Curţii Constituţionale nr. 89 din 4 octombrie 1995 şi nr. 18 din 27 februarie 1996 subzistã şi în speta de fata, întrucît nu exista nici un element nou care sa le infirme şi deci sa facã necesarã reconsiderarea lor.

Fata de cele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c.), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Conexeaza dosarele nr. 12 C/1996, nr. 13 C/1996, nr. 20 C/1996 şi nr. 24 C/1996 la Dosarul nr. 3 C/1996.
2. Respinge ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 , invocate de Societatea Comercialã "Crisana Comtur" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.594/C/1995 al Curţii de Apel Oradea, de Societatea Comercialã "Bonaluci Prod." - S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 1.426/C/1995 al Curţii de Apel Oradea, de Pantea Ilie în Dosarul nr. 10.739/1994 al Judecãtoriei Oradea, de Tribunalul Ialomita, din oficiu, în Dosarul nr. 2.234/1995 şi de Societatea Comercialã "TVS Holding" - S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 1.874/1995 al Tribunalului Bihor.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 3 aprilie 1995.

PREŞEDINTE,
conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu

Magistrat-asistent,
Doina Suliman
-------------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016