Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 38 din 22 septembrie 2008 privind examinarea recursului in interesul legii, cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 161 din 16 martie 2009
Dosar nr. 21/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor <>art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 81 de judecãtori din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând sã fie admis în sensul de a se stabili cã organizarea, conducerea sau finanţarea faptelor prevãzute la <>art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 constituie infracţiune de sine stãtãtoare, prevãzutã de art. 10 din aceastã lege, iar nu variante agravate ale infracţiunilor reglementate în art. 2-9 din aceeaşi lege.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
Instanţele judecãtoreşti nu au un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispoziţiilor <>art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Astfel, unele instanţe au considerat cã legiuitorul nu a urmãrit sã incrimineze organizarea, conducerea sau finanţarea acţiunilor prevãzute la <>art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 ca infracţiune distinctã, ci ca forme agravate ale fiecãreia dintre aceste infracţiuni.
Alte instanţe, dimpotrivã, au apreciat cã prin dispoziţiile <>art. 10 din Legea nr. 143/2000 este stabilit conţinutul constitutiv al unei infracţiuni distincte, iar nu variante agravate ale infracţiunilor prevãzute la art. 2-9 din aceeaşi lege.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
În conformitate cu <>art. 10 din Legea nr. 143/2000 , "organizarea, conducerea sau finanţarea faptelor prevãzute la art. 2-9 se pedepseşte cu pedepsele prevãzute de lege pentru aceste fapte, limitele maxime ale acestora sporindu-se cu 3 ani".
În aceastã privinţã, trebuie avut în vedere cã orice infracţiune cunoaşte o formã tipicã de existenţã, denumitã şi conţinutul simplu sau de bazã al acesteia, în limitele cãruia sunt stabilite condiţiile minime în care o faptã constituie infracţiune.
Dar, este de observat cã, în anumite situaţii aceeaşi faptã, datoritã împrejurãrilor în care a fost sãvârşitã, prezintã un grad de pericol social diferit de cel al faptei comise în forma sa de bazã.
De aceea, pentru astfel de ipoteze au fost concepute variante ale aceleiaşi infracţiuni, agravate sau atenuate.
Sub acest aspect, analiza conţinutului constitutiv al infracţiunilor reglementate în <>art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 relevã o pregnantã şi esenţialã diferenţã între acestea şi cele prevãzute în art. 10 din aceeaşi lege.
În acest sens, se relevã cã, în timp ce la art. 2 este incriminatã cultivarea, producerea, fabricarea, extragerea şi prepararea, la art. 3 introducerea sau scoaterea din ţarã, la art. 5 punerea la dispoziţie a unui local, la art. 6 primirea drogurilor de mare risc, la art. 7 administrarea drogurilor de mare risc, la art. 8 furnizarea, în vederea consumului, de inhalanţi chimici toxici, iar la art. 9 producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpãrarea sau deţinerea de precursori, echipamente ori materiale, în scopul utilizãrii lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicitã de droguri de mare risc, termenii utilizaţi în <>art. 10 din Legea nr. 143/2000 , organizarea, conducerea sau finanţarea acţiunilor prevãzute la art. 2-9 din aceeaşi lege nu pot constitui decât infracţiuni distincte, de cele la care se referã, iar nu variante agravate ale acestora.
Sub acest aspect, este de subliniat cã a organiza înseamnã a lua, a întreprinde mãsurile necesare pentru a asigura un cadru coordonat, o desfãşurare cât mai adecvatã şi eficientã a uneia sau mai multor acţiuni, a conduce presupune fie desfãşurarea unei acţiuni de îndrumare, de dirijare, fie de luare a unor hotãrâri sau dispoziţii cu privire la o anumitã activitate, iar a finanţa are semnificaţia de a da, a pune la dispoziţie bani pentru a susţine o activitate.
Ca atare, chiar dacã astfel de acţiuni se referã la faptele prevãzute la art. 2-9, ele nu pot fi caracterizate ca simple elemente circumstanţiale ale conţinutului specific constitutiv al acestor infracţiuni.
Mai mult, caracterul distinct al infracţiunii prevãzute la <>art. 10 din Legea nr. 143/2000 reiese şi din aceea cã "organizarea, conducerea sau finanţarea faptelor prevãzute la art. 2-9" constituie activitãţi a cãror realizare nu este condiţionatã de sãvârşirea în prealabil a faptelor la care se referã aceste din urmã texte de lege.
Ca urmare, referirea din art. 10 la faptele prevãzute la art. 2-9 din legea menţionatã nu exprimã decât caracterizarea unui raport între mijloc şi scop, în cadrul cãruia existenţa mijlocului (a acţiunii ce îl caracterizeazã) nu este condiţionatã de realizarea scopului.
Dispoziţia de trimitere din art. 10 la sancţiunile prevãzute la <>art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 nu poate avea altã semnificaţie decât aceea specificã unei norme incomplete, care se întregeşte prin trimitere; aşadar ne aflãm în prezenţa unei norme de trimitere care împrumutã sancţiunea din cuprinsul altei norme şi o întregeşte cu un spor, devenind apoi independentã de aceasta. Or, este de principiu, eventuala abrogare sau modificare a normei de la care s-a împrumutat o dispoziţie, nu are nicio consecinţã asupra normei de trimitere.
În consecinţã, în temeiul <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi al art. 414^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã, fapta de organizare, conducere sau finanţare a acţiunilor prevãzute la <>art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 constituie o infracţiune distinctã şi nu o formã agravatã a infracţiunilor prevãzute la art. 2-9 din aceeaşi lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dispoziţiile <>art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri se interpreteazã în sensul cã:
Fapta de organizare, conducere sau finanţare a acţiunilor prevãzute la <>art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 constituie o infracţiune distinctã şi nu o formã agravatã a infracţiunilor prevãzute la art. 2-9 din aceeaşi lege.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 22 septembrie 2008.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
