Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 379 din 7 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancara, precum si ale art. 322 pct. 7, art. 327 alin. 1 si art. 379 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 848 din 20 septembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 58 alin. (2) din Legea bancarã nr. 58/1998 , precum şi ale art. 322 pct. 7, art. 327 alin. 1 şi art. 379 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "ELEMAR STAR" - S.R.L. din Cãlãraşi, Marian Lazãr şi Lenuţa Lazãr în Dosarul nr. 2.549/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
În acest sens, cu privire la dispoziţiile <>art. 58 alin. (2) din Legea bancarã nr. 58/1998 şi ale art. 379 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, aratã cã acestea nu au legãturã cu soluţionarea cauzei, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect este inadmisibilã. În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii legale criticate, acestea reprezintã norme de procedurã ce nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei şi, ca atare, susţinerea privind neconstituţionalitatea lor este neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.549/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 56 alin. (2) din Legea bancarã nr. 58/1998 , precum şi ale art. 322 pct. 7, art. 327 alin. 1 şi art. 379 alin. 1 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "ELEMAR STAR" - S.R.L. din Cãlãraşi, Marian Lazãr şi Lenuţa Lazãr într-o cauzã ce are ca obiect soluţionarea cererii de revizuire formulate împotriva <>Deciziei nr. 126 din 20 ianuarie 2004 , pronunţatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, într-o argumentare amplã, în care, pe lângã invocarea unor texte constituţionale considerate a fi încãlcate, se fac numeroase referiri la dispoziţii din Codul de procedurã civilã, din Codul civil, din alte legi, precum şi la jurisprudenţa unor instanţe judecãtoreşti, inclusiv la hotãrâri pronunţate în alte cauze în care sunt pãrţi, autorii excepţiei susţin, în esenţã, urmãtoarele:
Dispoziţiile <>art. 56 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 , potrivit cãrora contractele de credit financiar şi garanţiile reale şi personale constituie titlu executoriu, încalcã prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 21 şi 123 devenit, dupã republicarea Constituţiei, art. 124. Autorii excepţiei susţin cã prevederile legale criticate care dau putere de titlu executoriu contractelor de credit bancar, precum şi garanţiilor reale şi personale contravin unor dispoziţii din legislaţia civilã şi procesual civilã, referindu-se în acest sens la unele hotãrâri pronunţate de instanţele judecãtoreşti. Se mai aratã, în susţinerea excepţiei, cã "dispoziţiile <>Legii nr. 58/1998 şi normele sale de aplicare încalcã prevederile art. 15 din Constituţia României, conform cãrora «Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile»."
De asemenea, autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile art. 327 alin. 1, raportate la prevederile art 1201 din Codul civil şi art. 322 pct. 7 din Codul de procedurã civilã, nu au în vedere anumite competenţe ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţe evidenţiate de practica judiciarã a acestei instanţe, şi "permit invocarea autoritãţii de lucru judecat a unei hotãrâri pronunţate într-un dosar anterior, al cãrui obiect (...) este diferit de obiectul dosarului în curs de soluţionare", ceea ce creeazã un prejudiciu autorului excepţiei. De asemenea, apreciazã cã aceste texte legale "opereazã, practic, selectiv, în funcţie de instanţa de judecatã învestitã cu judecarea pricinii".
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 379 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, autorii excepţiei apreciazã cã sunt neconstituţionale, întrucât permit executarea silitã a unui imobil în lipsa încuviinţãrii instanţei de recurs care a pronunţat o hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã, astfel încât, "scriptic, acest text de lege impune constituirea titlului executoriu înaintea începerii urmãririi şi executãrii silite". Aşa fiind, aratã cã art. 379 din Codul de procedurã civilã contravine prevederilor art. 51 [devenit art. 1 alin. (5) în Constituţia republicatã], ale art. 16 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 123 [devenit art. 124 alin. (1) şi (2) în Constituţia republicatã].
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã, iar textele de lege vizate de autorul excepţiei nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Totodatã aratã cã în cauza de faţã, ce are ca obiect o cerere de revizuire, nu pot fi examinate, sub aspectul controlului de constituţionalitate, decât dispoziţiile referitoare la condiţiile de admisibilitate a revizuirii, reglementate la art. 322 pct. 7 din Codul de procedurã civilã, nu şi cele ale <>art. 56 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 , ale art. 327 alin. 1 sau ale art. 379 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care nu au legãturã cu soluţionarea cauzei. Instanţa aratã cã susţinerea excepţiei este prolixã şi confuzã, fãrã a se motiva în vreun fel neconstituţionalitatea art. 322 pct. 7 din Codul de procedurã civilã, ceea ce face imposibilã exprimarea unui punct de vedere argumentat cu privire la acest articol.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. în acest sens aratã cã dispoziţiile art. 322 pct. 7 din Codul de procedurã civilã reprezintã o reglementare stabilitã prin lege, conformã cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, care asigurã în mod egal accesul la justiţie tuturor persoanelor interesate în exercitarea aceloraşi drepturi şi interese legitime, inclusiv prin folosirea mijloacelor procedurale privind promovarea cererii de revizuire a unei hotãrâri judecãtoreşti. Totodatã menţioneazã cã excepţia, astfel cum a fost formulatã, nu conţine nici o criticã de neconstituţionalitate referitoare la art. 322 pct. 7 din Codul de procedurã civilã. În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii legale menţionate ca obiect al excepţiei, Guvernul observã cã acestea nu au legãturã cu soluţionarea cauzei.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. în acest sens aratã cã nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate faţã de art. 16 din Constituţie, întrucât textele de lege criticate se aplicã tuturor persoanelor prevãzute în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe criterii arbitrare. De asemenea, apreciazã cã nu poate fi reţinutã nici contrarietatea cu prevederile art. 21 şi 124 din Constituţie, deoarece dispoziţiile criticate conţin norme de procedurã, referitoare la modul de soluţionare a cererii de revizuire, pe care legiuitorul este liber sã le adopte potrivit competenţei sale stabilite de art. 126 alin. (2) din Constituţie. De altfel, textele legale criticate asigurã accesul liber şi egal la o instanţã independentã şi imparţialã, contribuind la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi la îndeplinirea condiţiilor unui proces echitabil. Avocatul Poporului aratã cã nu se încalcã nici dreptul la apãrare al revizuentului, întrucât prin exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârii instanţei, date asupra revizuirii, se oferã acestuia suficiente garanţii pentru a formula pretenţii şi apãrãri.
Cu referire la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, opineazã în sensul lipsei lor de relevanţã în cauza de faţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate de prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 56 alin. (2) din Legea bancarã nr. 58/1998 , precum şi ale art. 322 pct. 7, art. 327 alin. 1 şi art. 379 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Cu privire la dispoziţiile <>art. 56 alin. (2) din Legea bancarã nr. 58/1998 , anterior sesizãrii Curţii Constituţionale acest act normativ a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 24 ianuarie 2005, cu un nou titlu, şi anume Legea privind activitatea bancarã, iar ca urmare a renumerotãrii textelor art. 56 alin. (2) a devenit art. 79 alin. (2), având acelaşi conţinut. Ca atare, Curtea urmeazã a se pronunţa asupra acestor din urmã dispoziţii legale, potrivit cãrora "Contractele de credit bancar, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantãrii creditului bancar, constituie titluri executorii".
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 322 pct. 7, art. 327 alin. 1 (raportat la dispoziţiile art. 322 pct. 7 şi art. 720^9 din Codul de procedurã civilã, precum şi la art. 1201 din Codul civil) şi ale art. 379 alin. 1 (raportat la art. 404^1 alin. 1 şi art. 404^2 din Codul de procedurã civilã), acestea au urmãtorul conţinut:
- Art. 322 pct. 7: "Revizuirea unei hotãrâri rãmase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotãrâri date de o instanţã de recurs atunci când evocã fondul, se poate cere în urmãtoarele cazuri: [...]
7. dacã existã hotãrâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricinã, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Aceste dispoziţii se aplicã şi în cazul când hotãrârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. în cazul când una dintre instanţe este Curtea Supremã de Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de aceastã instanţã;";
- Art. 327 alin. 1: "Dacã instanţa încuviinţeazã cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotãrârea atacatã, iar în cazul hotãrârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmã hotãrâre."
Art. 379 alin. 1, astfel cum a fost modificat prin <>art. I pct. 144 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, are urmãtoarea redactare: "Nici o urmãrire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanţã certã, lichidã şi exigibilã."
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 24, art. 51 [devenit art. 1 alin. (5) în Constituţia republicatã], precum şi art. 123 [devenit art. 124 alin. (1) şi (2)], care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (5): În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 124: "(1) Justiţia se înfãptuieşte în numele legii.
(2) Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorii acesteia fac abstracţie de competenţa Curţii şi procedeazã la o analizã criticã exhaustivã a întregului proces, cu înfãţişarea pe larg a ceea ce se pretinde a constitui erori de judecatã sãvârşite de instanţe în diferitele faze procesuale, considerând cã sorgintea acestor erori nu se aflã în aplicarea greşitã a legii, ci în caracterul neconstituţional al textelor de lege incidente.
Or, neconstituţionalitatea reprezintã o stare organicã a unei norme juridice legale şi nu poate fi dedusã dintr-o interpretare discutabilã, realizatã în procesul de aplicare a sa la o situaţie concretã, care constituie obiectul competenţei exclusive a instanţelor de judecatã.
Curtea constatã, cã faţã de obiectul cauzei de faţã, şi anume revizuire, în temeiul art. 322 pct. 7 din Codul de procedurã civilã, critica de neconstituţionalitate cu referire la dispoziţiile <>art. 79 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 şi ale art. 379 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu poate fi primitã, întrucât reglementãrile cuprinse în aceste articole de lege nu au legãturã cu soluţionarea litigiului, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã, în conformitate cu prevederile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 322 pct. 7 şi ale art. 327 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, acestea reprezintã norme de procedurã care nu relevã însã nici o contradicţie cu textele constituţionale de referinţã invocate, aşa încât, cu referire la acestea, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancarã şi ale art. 379 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "ELEMAR STAR" - S.R.L. din Cãlãraşi, Marian Lazãr şi Lenuţa Lazãr în Dosarul nr. 2.549/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 7 şi ale art. 327 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de aceiaşi autori în dosarul mai sus menţionat.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iulie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
