Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 379 din 4 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 969 si art. 1361 din Codul civil, art. 129 din Codul de procedura civila, precum si a dispozitiilor art. 43 si art. 46 din Codul comercial
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 526 din 19 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 şi 1361 din Codul civil, ale art. 129 din Codul de procedurã civilã, precum şi a dispoziţiilor art. 43 şi 46 din Codul comercial, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Power Distribution" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 6.153/com/2003 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 6.153/com/2003, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 şi 1361 din Codul civil, art. 129 din Codul de procedurã civilã, precum şi a dispoziţiilor art. 43 şi 46 din Codul comercial, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Power Distribution" - S.R.L. din Timişoara.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei aratã cã, deşi, în temeiul art. 129 din Codul de procedurã civilã, judecãtorul avea obligaţia sã stãruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşealã şi pentru a stabili adevãrul, el nu şi-a respectat îndatorirea, nemotivând în mod rezonabil soluţiile pronunţate în litigiul dedus judecãţii.
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Astfel, art. 969 din Codul civil consacrã principiul interpretãrii convenţiilor în lumina voinţei reale a pãrţilor, art. 1361 stabileşte obligaţia principalã a cumpãrãtorului în urma încheierii unui contract de vânzare-cumpãrare, art. 129 din Codul de procedurã civilã traseazã principalele drepturi şi obligaţii ale pãrţilor şi ale instanţei judecãtoreşti în desfãşurarea unui proces civil, în vreme ce art. 43 şi 46 din Codul comercial reprezintã norme juridice aplicabile faptelor de comerţ şi comercianţilor.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textul de lege criticat fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 969 şi 1361 din Codul civil, ale art. 129 din Codul de procedurã civilã, precum şi ale art. 43 şi 46 din Codul comercial, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 969 din Codul civil: "Convenţiile legal fãcute au putere de lege între pãrţile contractante.
Ele se pot revoca prin consimţãmântul mutual sau din cauze autorizate de lege.";
- Art. 1361 din Codul civil: "Principala obligaţie a cumpãrãtorului este de a plãti preţul la ziua şi la locul determinat prin contract.";
- Art. 129 din Codul de procedurã civilã: "Pãrţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, sã urmãreascã desfãşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia sã îndeplineascã actele de procedurã în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecãtor, sã-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. 1, precum şi sã-şi probeze pretenţiile şi apãrãrile.
Judecãtorul va pune în vedere pãrţilor drepturile şi obligaţiile ce le revin în calitatea lor din proces şi va stãrui, în toate fazele procesuale, pentru soluţionarea amiabilã a cauzei.
Cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care pãrţile le invocã în susţinerea pretenţiilor şi apãrãrilor lor, judecãtorul este în drept sã le cearã acestora sã prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi sã punã în dezbaterea lor orice împrejurãri de fapt ori de drept, chiar dacã nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare.
Judecãtorii au îndatorirea sã stãruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşealã privind aflarea adevãrului în cauzã, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectã a legii, în scopul pronunţãrii unei hotãrâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le considerã necesare, chiar dacã pãrţile se împotrivesc.
În toate cazurile, judecãtorii hotãrãsc numai asupra obiectului cererii deduse judecãţii.";
- Art. 43 din Codul comercial: "Datoriile comerciale lichide şi plãtibile în bani produc dobândã de drept din ziua când devin exigibile.";
- Art. 46 din Codul comercial: "Obligaţiunile comerciale şi liberaţiunile se probeazã: cu acte autentice; cu acte sub semnãturã privatã; cu facturi acceptate; prin corespondenţã; prin telegrame; cu registrele pãrţilor; cu martori, de câte ori autoritatea judecãtoreascã ar crede cã trebuie sã admitã proba testimonialã şi aceasta chiar în cazurile prevãzute de art. 1191 din Codul civil; în fine, prin orice alte mijloace de probã admise de legea civilã."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privitoare la accesul liber la justiţie, precum şi în art. 24 care consacrã dreptul la apãrare.
În ceea ce priveşte critica formulatã, Curtea observã cã, pe lângã faptul cã autorul excepţiei se limiteazã la a enumera textele constituţionale considerate a fi încãlcate, fãrã a preciza în concret motivele pe care se întemeiazã contrarietatea cu Legea fundamentalã, pretinsa neconstituţionalitate este dedusã exclusiv din modul de aplicare a prevederilor legale în cauzã. Astfel, susţinerile autorului excepţiei demonstreazã cã obiectul criticii sale îl constituie aceastã operaţiune, pe care Curtea ar urma sã o cenzureze. Or, exercitarea controlului asupra activitãţii de aplicare în concret a normelor legale reprezintã atributul exclusiv al instanţelor judecãtoreşti, Curtea Constituţionalã fiind competentã, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , sã se pronunţe numai asupra problemelor de drept, "fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 şi art. 1361 din Codul civil, art. 129 din Codul de procedurã civilã, precum şi a dispoziţiilor art. 43 şi 46 din Codul comercial, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Power Distribution" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 6.153/com/2003 al Tribunalului Timiş Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
