Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 378 din 17 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8, art. 31, art. 47 si art. 48 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 342 din 21 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8, art. 31, art. 47 şi <>art. 48 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Moldopan" - S.A. din Botoşani în Dosarul nr. 6.145/40/2005 (nr. vechi 89/F/2005) al Tribunalului Botoşani - Secţia comercialã şi de contencios administrativ - Judecãtorul-sindic.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, considerând cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 6.145/40/2005 (nr. vechi 89/F/2005), Tribunalul Botoşani - Secţia comercialã şi de contencios administrativ - Judecãtorul-sindic a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8, art. 31, art. 47 şi <>art. 48 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Moldopan" - S.A. din Botoşani în cadrul acţiunii având ca obiect cererea formulatã de Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. Bucureşti şi Direcţia Generalã a Finanţelor Publice a Judeţului Botoşani pentru deschiderea procedurii insolvenţei împotriva autorului excepţiei.
În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate creeazã posibilitatea introducerii fãrã restricţii a unor cereri de deschidere a procedurii insolvenţei, ceea ce determinã instabilitatea economicã şi eliminarea de pe piaţã a unor comercianţi. De asemenea, în opinia sa, competenţele atribuite judecãtorului-sindic au ca rezultat crearea unei instanţe extraordinare. Considerã şi cã existenţa unei singure cãi de atac şi interdicţia ca instanţa de recurs sã suspende executarea hotãrârii judecãtorului-sindic derogã de la normele dreptului comun şi încalcã accesul liber la justiţie şi dreptul pãrţilor de a fi judecate în mod echitabil de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã. Textele de lege criticate creeazã, în acelaşi timp, un regim preferenţial pentru unii creditori în detrimentul altora şi al debitorului, iar procedura specialã de executare silitã aduce atingere dreptului de dispoziţie al debitorului şi dreptului de proprietate al acestuia. Mai aratã cã prin restrângerea exerciţiului dreptului debitorului de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile, cât şi prin indisponibilizarea acestora se încalcã principiul libertãţii comerţului şi inviolabilitatea proprietãţii private. În sfârşit, considerã cã termenele foarte scurte şi caracterul urgent al procedurii aduc atingere dreptului la apãrare.
Tribunalul Botoşani - Secţia comercialã şi de contencios administrativ - Judecãtorul-sindic apreciazã cã toate dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, aratã cã aceste texte de lege sunt elaborate în virtutea competenţei exclusive a legiuitorului de a stabili procedura în faţa instanţelor judecãtoreşti, în vederea realizãrii scopului specific al procedurii insolvenţei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã niciuna dintre criticile formulate de autorul excepţiei nu este întemeiatã. Astfel, aratã cã dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate nu contravin principiului egalitãţii în faţa legii şi a autoritãţilor publice. De asemenea, considerã cã legiuitorul are competenţa exclusivã de a stabili regulile de desfãşurare a procesului, iar liberul acces la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale. În sfârşit, în opinia Avocatului Poporului, conţinutul şi limitele exercitãrii dreptului de proprietate se stabilesc prin lege, iar dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere libertãţii comerţului, concurenţei loiale ori cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 8, 31, 47 şi 48 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 8: "(1) Curtea de apel va fi instanţa de recurs pentru hotãrârile pronunţate de judecãtorul-sindic în temeiul art. 11.
(2) Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotãrârii, dacã legea nu prevede altfel.
(3) Recursul va fi judecat de completuri specializate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea pãrţilor se face prin Buletinul procedurilor de insolvenţã. În vederea soluţionãrii recursului, se trimit la curtea de apel, în copie certificatã de grefierul-şef al tribunalului, numai actele care intereseazã soluţionarea cãii de atac, selectate de judecãtorul-sindic. În cazul în care instanţa de recurs considerã necesare şi alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere pãrţilor interesate sã le depunã în copie certificatã.
(4) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, hotãrârile judecãtorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanţa de recurs.
(5) Prevederile alin. (4) nu se aplicã în cazul judecãrii recursului împotriva urmãtoarelor hotãrâri ale judecãtorului-sindic:
a) sentinţa de respingere a contestaţiei debitorului, introdusã în temeiul art. 33 alin. (4);
b) sentinţa prin care se decide intrarea în procedura simplificatã;
c) sentinţa prin care se decide intrarea în faliment, pronunţatã în condiţiile art. 107;
d) sentinţa de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe, introdusã în temeiul art. 122 alin. (3).
(6) Pentru toate cererile de recurs formulate împotriva hotãrârilor pronunţate de judecãtorul-sindic în cadrul procedurii se constituie un singur dosar.
(7) Prin derogare de la <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, judecãtorul-sindic va putea sã nu dispunã suspendarea cauzei, în situaţia în care dispoziţiile a cãror neconstituţionalitate se invocã au fãcut obiectul cel puţin al unei decizii pronunţate de Curtea Constituţionalã.";
- Art. 31: "(1) Orice creditor îndreptãţit sã solicite deschiderea procedurii prevãzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţã poate introduce o cerere introductivã, în care va preciza:
a) cuantumul şi temeiul creanţei;
b) existenţa unei garanţii reale, constituite de cãtre debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenţa unor mãsuri asigurãtorii asupra bunurilor debitorului;
d) declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui sã precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege sã participe la reorganizare.
(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii.
(3) Dacã între momentul înregistrãrii cererii de cãtre un creditor şi cel al judecãrii acestei cereri sunt formulate cereri de cãtre alţi creditori împotriva aceluiaşi debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data înregistrãrii, existenţa dosarului pe rol, va dispune conexarea acestora şi va stabili îndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creanţelor, în raport cu valoarea însumatã a creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri şi cu respectarea valorii-prag prevãzute de prezenta lege.
(4) Dacã existã o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulatã de cãtre debitor şi una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesoluţionate încã, toate cererile de deschidere a procedurii se conexeazã la cererea formulatã de debitor.
(5) Dacã s-a deschis o procedurã într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelaşi obiect, vor fi conexate la acelaşi dosar.";
- Art. 47: "(1) Deschiderea procedurii ridicã debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea -, dacã acesta nu şi-a declarat, în condiţiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, dupã caz, art. 33 alin. (6), intenţia de reorganizare.
(2) Cu excepţia cazurilor prevãzute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi bunurilor pe care debitorul le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii.
(3) Judecãtorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odatã cu desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodatã şi condiţia de exercitare a conducerii debitorului de cãtre acesta.
(4) Dreptul de administrare al debitorului înceteazã de drept la data la care se dispune începerea falimentului.
(5) Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecãtorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitãţii de realizare a unui plan raţional de activitate.
(6) Judecãtorul-sindic va examina, în termen de 15 zile, cererea prevãzutã la alin. (5), într-o şedinţã la care vor fi citaţi administratorul judiciar, comitetul creditorilor şi administratorul special.
(7) De la data intrãrii în faliment, debitorul va putea desfãşura doar activitãţile ce sunt necesare derulãrii operaţiunilor lichidãrii."
- Art. 48: "(1) Prin sentinţa sau, dupã caz, încheierea având drept efect ridicarea dreptului de administrare, judecãtorul-sindic va da dispoziţii tuturor bãncilor la care debitorul are disponibil în conturi sã nu dispunã de acestea fãrã un ordin al administratorului judiciar/lichidatorului.
(2) Încãlcarea dispoziţiilor judecãtorului-sindic, menţionate la alin. (1), atrage rãspunderea bãncilor pentru prejudiciul creat, precum şi o amendã judiciarã de la 4.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON)."
În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate încalcã urmãtoarele prevederi constituţionale: art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor şi a îndatoririlor; art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi; art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul pãrţilor la un proces echitabil; art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea dreptului de proprietate şi ocrotirea proprietãţii private; art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi; art. 126 privind instanţele judecãtoreşti; art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protejarea concurenţei loiale şi crearea condiţiilor favorabile pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietãţii private. De asemenea, autorul excepţiei considerã cã sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale care consacrã dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 318 din 14 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 992 din 28 octombrie 2004, <>Decizia nr. 786 din 7 noiembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 8 ianuarie 2007 şi <>Decizia nr. 923 din 14 decembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 23 ianuarie 2007, Curtea a constatat cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale şi a respins, ca fiind neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate.
Cu acele prilejuri, Curtea a statuat cã judecãtorul-sindic nu reprezintã o instanţã extraordinarã, ci un complet specializat în cadrul tribunalului.
Referindu-se la condiţiile în care orice creditor poate introduce cerere pentru deschiderea procedurii de insolvenţã, Curtea a arãtat cã acestea sunt stabilite cu rigurozitate de lege şi cã introducerea cererii nu duce în mod automat la deschiderea procedurii de insolvenţã.
Astfel, cererile introductive care nu îndeplinesc condiţiile prevãzute de lege nu vor putea produce efecte juridice şi vor fi respinse de judecãtorul-sindic.
De asemenea, Curtea a reţinut cã toate textele de lege criticate constituie norme de procedurã a cãror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intrã în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. În virtutea acestor prerogative constituţionale, legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate sã stabileascã şi reguli de procedurã speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun.
În legãturã cu aceasta, Curtea a arãtat cã procedura insolvenţei este o procedurã specialã, caracterizatã de celeritate şi care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmãrind, în acelaşi timp, valorificarea cu eficienţã sporitã a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o mãsurã cât mai mare a creanţelor creditorilor.
Prin aceleaşi decizii Curtea a arãtat şi cã debitorul poate face opoziţie la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei şi poate combate prin toate mijloacele legale de probã susţinerile creditorilor pentru a dovedi faptul cã, în realitate, nu se aflã în stare de insolvenţã ori cã nu sunt reale creanţele pretinse, astfel cã atât debitorul, cât şi creditorii, se bucurã de toate garanţiile procesuale care asigurã desfãşurarea unui proces echitabil.
Referindu-se la atribuţiile judecãtorului-sindic şi reglementarea îndeplinirii acestora, Curtea a arãtat cã acestea nu oferã niciun temei pentru afirmaţia cã judecãtorul-sindic nu ar fi o instanţã independentã şi imparţialã.
De asemenea, a reţinut cã nicio dispoziţie a Constituţiei şi nicio reglementare internaţionalã nu stabilesc în câte grade de jurisdicţie trebuie soluţionate diferite litigii şi câte cãi de atac trebuie sã existe, acestea urmând a fi stabilite prin lege. Posibilitatea oricãrei persoane de a se adresa justiţiei, de a folosi în cadrul procesului toate mijloacele procesuale prevãzute de lege, deopotrivã pentru toate pãrţile şi posibilitatea exercitãrii cãilor de atac, asigurã exerciţiul efectiv al dreptului de acces liber la justiţie, care nu este un drept absolut, putând fi supus prin lege unor condiţionãri de fond şi de formã. Potrivit art. 129 din Constituţie, cãile de atac se exercitã în condiţiile legii.
Curtea a apreciat cã regulile de procedurã prevãzute de <>Legea nr. 85/2006 se aplicã în mod egal tuturor creditorilor şi debitorilor aflaţi în situaţie identicã şi care se încadreazã în ipotezele normelor juridice respective, fãrã a institui privilegii sau discriminãri.
Referindu-se la indisponibilizarea bunurilor şi a acţiunilor debitorului, ridicarea dreptului debitorului de a-şi conduce activitatea şi de a-şi administra bunurile, ca şi vânzarea unor active ale debitorului fãrã acordul acestuia, Curtea a reţinut cã acestea constituie, într-adevãr, limitãri ale exerciţiului dreptului de proprietate, dar a arãtat cã aceste limitãri sunt în concordanţã cu prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege şi dispoziţiile art. 136 alin. (5) din Legea fundamentalã care prevede cã proprietatea privatã este inviolabilã numai în condiţiile legii.
Astfel, restrângerea exerciţiului dreptului debitorului în privinţa patrimoniului sãu este determinatã de constatarea administrãrii nechibzuite a patrimoniului, a conducerii necorespunzãtoare a afacerii sau chiar a unor acte frauduloase, care au dus la starea de insolvenţã. Scopul acestei restrângeri constã în prevenirea producerii unor noi pierderi prin conducerea şi administrarea afacerii mai eficient de cãtre administratori sau lichidatori calificaţi, care sã asigure protejarea şi reîntregirea activelor debitorului, în vederea îndestulãrii creanţelor creditorilor, ceea ce intrã în sfera obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului, protejarea concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8, art. 31, art. 47 şi <>art. 48 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Moldopan" - S.A. din Botoşani în Dosarul nr. 6.145/40/2005 (nr. vechi 89/F/2005) al Tribunalului Botoşani - Secţia comercialã şi de contencios administrativ - Judecãtorul-sindic.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
