Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 376 din 14 octombrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 10/1972 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 888 din 12 decembrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mãdãlina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 133 alin. (1) din Legea nr. 10/1972 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Danubiana - Roman" - S.A. din Roman şi de Societatea Comercialã "Romecanica" - S.R.L. din Roman în Dosarul nr. 2.464/2002 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã <>Legea nr. 10/1972 - Codul muncii a fost abrogatã prin <>Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Noul Cod al muncii nu mai pãstreazã decât parţial prevederile anterioare, astfel încât critica de neconstituţionalitate formulatã în cauza de faţã a rãmas fãrã obiect.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 septembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 2.464/2002, Curtea de Apel Bacãu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 133 alin. (1) din Legea nr. 10/1972 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Danubiana - Roman" - S.A. din Roman şi de Societatea Comercialã "Romecanica" - S.R.L. din Roman într-un litigiu de muncã legat de desfacerea unor contracte de muncã. Dupã sesizarea Curţii Constituţionale, instanţa judecãtoreascã a solicitat restituirea dosarului cauzei în vederea judecãrii recursului declarat împotriva încheierii de sesizare şi de suspendare a judecãţii. Recursul a fost respins prin Decizia nr. 1.723 din 23 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, considerându-se cã încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale şi de suspendare a judecãrii cauzei este legalã şi temeinicã. Dosarul a fost reprimit la Curtea Constituţionalã la data de 9 septembrie 2003.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã dispoziţiile art. 133 alin. (1) din Codul muncii se manifestã ca o expresie a "doctrinei socialist-comuniste", deoarece obligã unitatea angajatoare ca, în cazul desfacerii contractului de muncã pentru motivele prevãzute de art. 130 alin. (1) lit. a)-c), e) şi f) din Codul muncii, sã ofere salariatului respectiv un alt loc de muncã, corespunzãtor pregãtirii sale, solicitând în acest scop sprijinul organului ierarhic superior şi al organelor de repartizare în muncã, ori sã ia mãsuri pentru recalificarea salariatului în cauzã. Considerã cã textul criticat nu are în vedere faptul cã actuala Constituţie consacrã dreptul la muncã şi nu obligaţia de a avea un loc de muncã. Contrar principiilor economiei de piaţã, "se încearcã a se trece din responsabilitatea exclusivã a statului în responsabilitatea unor persoane juridice luarea unor mãsuri privind asistenţa persoanelor în gãsirea unui loc de muncã, ba mai mult, chiar în calificarea acestora". În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) - statul de drept, democratic şi social; ale art. 38 alin. (1) şi (2) - dreptul la muncã şi la protecţia socialã a muncii; ale art. 43 - obligaţia statului de a asigura un nivel de trai decent; ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b) şi f) - economia de piaţã şi, în consecinţã, trebuie considerate ca fiind abrogate prin art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Curtea de Apel Bacãu - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (1) din Codul muncii "este întemeiatã în raport de schimbãrile legislative esenţiale care au avut loc din momentul adoptãrii acestui text de lege şi pânã în prezent".
Guvernul apreciazã, într-o cauzã având acelaşi obiect, cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Considerã cã textul art. 133 alin. (1) din Codul muncii nu încalcã prevederile art. 38 alin. (2) din Constituţie şi nu vine în contradicţie nici cu prevederile constituţionale ale art. 43 alin. (2) care statueazã ca formã de asigurare a nivelului de trai şi "ajutorul de şomaj". Se mai aratã cã obligaţiile unitãţii, prevãzute de art. 133 alin. (1) din Codul muncii "constituie o formã de protecţie socialã a muncii salariaţilor, care trebuie însã înţeleasã ca o obligaţie de diligenţã (şi nu de scop); ca urmare, în caz de imposibilitate a realizãrii acestei obligaţii, contractul de muncã se desface şi persoana respectivã, în baza deciziei de desfacere a contractului de muncã, îşi întocmeşte formele pentru trecerea în şomaj, potrivit dispoziţiilor <>Legii nr. 1/1991 ".
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 133 alin. (1) din Legea nr. 10/1972 - Codul muncii care au urmãtoarea redactare: "În cazul în care contractul de muncã urmeazã sã fie desfãcut din iniţiativa unitãţii pentru motivele prevãzute în art. 130 alin. (1) lit. a)-c), e) şi f), aceasta este obligatã sã ofere persoanelor în cauzã trecerea în altã muncã corespunzãtoare, solicitând în acest scop sprijinul organului ierarhic superior şi al organelor de repartizare în muncã sau, dupã caz, sã ia mãsuri pentru recalificarea acestor persoane".
În susţinerea neconstituţionalitãţii textului de lege criticat au fost invocate urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate.";
- Art. 38 alin. (1) şi (2): "Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de muncã sunt libere.
(2) Salariaţii au dreptul la protecţia socialã a muncii. Mãsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncã al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul sãptãmânal, concediul de odihnã plãtit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.";
- Art. 43: "(1) Statul este obligat sã ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de naturã sã asigure cetãţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetãţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plãtit, la asistenţã medicalã în unitãţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenţã socialã prevãzute de lege.";
- Art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b) şi f): "(1) Economia României este economie de piaţã.
(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;
b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã; [...]
f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii.";
- Art. 150 alin. (1): "Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate prin raportarea criticilor formulate la dispoziţiile şi principiile constituţionale, Curtea constatã urmãtoarele:
Legea nr. 10/1997 - Codul muncii a fost în întregime abrogatã de la data de 1 martie 2003 prin <>art. 298 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Dispoziţiile <>art. 133 alin. (1) din Legea nr. 10/1972 sunt pãstrate numai parţial de noul Cod al muncii. Astfel, art. 64 prevede cã: "(1) În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevãzute la art. 61 lit. c) şi d), precum şi în cazul în care contractul individual de muncã a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. f), angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de muncã vacante în unitate, compatibile cu pregãtirea profesionalã sau, dupã caz, cu capacitatea de muncã stabilitã de medicul de medicinã a muncii.
(2) În situaţia în care angajatorul nu dispune de locuri de muncã vacante potrivit alin. (1), acesta are obligaţia de a solicita sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncã în vederea redistribuirii salariatului, corespunzãtor pregãtirii profesionale sau, dupã caz, capacitãţii de muncã stabilite de medicul de medicinã a muncii, urmând sã îi comunice salariatului soluţiile propuse de agenţie.
(3) Salariatul are la dispoziţie un termen de 3 zile lucrãtoare de la comunicarea angajatorului conform prevederilor alin. (1) şi (2) pentru a-şi manifesta expres consimţãmântul cu privire la noul loc de muncã oferit.
(4) În cazul în care salariatul nu îşi manifestã expres consimţãmântul în termenul prevãzut la alin. (3), precum şi în cazul în care agenţia teritorialã de ocupare a forţei de muncã nu poate îndeplini obligaţia prevãzutã la alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.
(5) În cazul concedierii pentru motivul prevãzut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiazã de o compensaţie, în condiţiile stabilite în contractul colectiv de muncã aplicabil sau în contractul individual de muncã, dupã caz.
Conform noii reglementãri legale, obligaţiile angajatorului sunt impuse pentru trei situaţii în care urmeazã a se dispune concedierea salariatului, respectiv când, prin expertizã medicalã, "se constatã inaptitudinea fizicã şi/sau psihicã a salariatului" pentru îndeplinirea atribuţiilor corespunzãtoare locului de muncã ocupat, când "salariatul nu corespunde profesional locului de muncã în care este încadrat" şi când contractul de muncã a încetat de drept "ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupatã de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data rãmânerii definitive a hotãrârii judecãtoreşti de reintegrare". Aceste obligaţii constau în oferirea unui alt loc de muncã corespunzãtor, dacã existã unul vacant în unitate, în solicitarea sprijinului agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncã şi comunicarea cãtre salariat a propunerilor fãcute de agenţie.
Oferirea unui alt loc de muncã este obligatorie numai dacã existã asemenea loc de muncã vacant în unitate. Nu s-a mai pãstrat obligaţia de a solicita sprijinul organului ierarhic superior şi a organelor de repartizare în muncã şi nici acea de a lua mãsuri pentru recalificarea persoanelor ale cãror contracte individuale de muncã ar urma sã fie desfãcute.
În aceste condiţii, Curtea constatã cã nu mai au obiect criticile de neconstituţionalitate formulate de autorii excepţiei, iar noile reglementãri legale sunt în concordanţã cu dispoziţiile şi principiile Constituţiei.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 133 alin. (1) din Legea nr. 10/1972 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Danubiana - Roman" - S.A. din Roman şi de Societatea Comercialã "Romecanica" - S.R.L. din Roman în Dosarul nr. 2.464/2002 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 octombrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mãdãlina Ştefania Diaconu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
