Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 375 din 4 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 29 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Miron Victor Panaitescu în Dosarul nr. 19.968/1/2005 al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei.
Având cuvântul, Miron Victor Panaitescu solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin încheierea din 16 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 19.968/1/2005, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Miron Victor Panaitescu în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat încalcã dreptul la un proces echitabil, deoarece condiţioneazã introducerea cererii de revizuire întemeiatã pe descoperirea unor fapte sau împrejurãri ce nu au fost cunoscute de instanţã la soluţionarea cauzei, de necesitatea ca pe baza faptelor sau împrejurãrilor noi sã se poatã dovedi netemeinicia hotãrârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. În opinia autorului excepţiei, aceastã condiţie impusã de norma criticatã este "restrictivã" şi, întrucât a fost eliminatã calea de atac a recursului în anulare, se creeazã posibilitatea ca un abuz al instanţei de recurs sã nu mai poatã fi îndreptat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece "între textul invocat ca neconstituţional şi prevederile constituţionale la care se face referire nu existã nici o incompatibilitate."
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 394 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins: "Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacã pe baza faptelor sau împrejurãrilor noi se poate dovedi netemeinicia hotãrârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare."
Prevederile din Legea fundamentalã pretins încãlcate sunt cele cuprinse în art. 21 alin. (3), privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost ridicatã, Curtea constatã cã art. 394 din Codul de procedurã penalã, în ansamblul sãu, a mai fost supus controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauzã. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 250 din 15 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2004, Curtea Constituţionalã, respingând ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut cã "dispoziţiile art. 394 din Codul de procedurã penalã sunt în acord [...] cu prevederile care reglementeazã dreptul la un proces echitabil, cuprinse în art. 21 alin. (3) din Constituţie, respectiv în art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale [...]. Astfel, faptul cã revizuirea se poate exercita numai în anumite cazuri, strict şi limitativ prevãzute de legiuitor, este determinat de caracterul acesteia de cale extraordinarã de atac şi nu împiedicã pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti, de a fi apãrate, de a promova cãile de atac ordinare prevãzute de lege şi de a se prevala de garanţiile procesuale care condiţioneazã un proces echitabil. [...] Posibilitatea exercitãrii cãii de atac extraordinare a revizuirii reprezintã o garanţie în plus a eliminãrii pericolului neîndreptãrii erorilor judiciare, în concordanţã cu imperativele dreptului la un proces echitabil, iar nu o încãlcare a acestui drept."
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea, fiind aplicabile şi în ceea ce priveşte alin. 2 al art. 394 din Codul de procedurã penalã, care condiţioneazã revizuirea întemeiatã pe descoperirea de fapte sau împrejurãri ce nu au fost cunoscute de instanţã la soluţionarea cauzei.
De altfel, revizuirea constituie o cale extraordinarã de atac, reglementatã de legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege". Aceste dispoziţii constituţionale conferã legiuitorului competenţa exclusivã de a stabili procedura de judecatã şi îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situaţii deosebite, sã stabileascã reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procesuale, aşa cum este şi cazul reglementãrii exprese şi limitative a cazurilor în care poate fi promovatã revizuirea, precum şi a condiţiilor în care poate fi exercitatã aceastã cale de atac.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Miron Victor Panaitescu în Dosarul nr. 19.968/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
