Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 375 din 28 septembrie 2004  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 375 din 28 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 940 din 14 octombrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Amonil" - S.A. din Slobozia în Dosarul nr. 1.229/2004 al Judecãtoriei Slobozia.
La apelul nominal se prezintã partea Societatea Comercialã "Petrom Gas" - S.R.L., prin avocat Ion Cazacu, lipsind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Apãrãtorul Societãţii Comerciale "Petrom Gas" - S.R.L. susţine netemeinicia excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã invocarea acesteia la instanţa de fond nu reprezintã decât o modalitate de amânare a executãrii silite pornite împotriva debitorului rãu-platnic. Cu privire la obiectul criticii, observã cã existã o bogatã practicã a Curţii Constituţionale, în sensul respingerii excepţiei, practicã ce se impune a fi menţinutã.
Reprezentantul Ministerului Public pune, de asemenea, concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, în acest sens existând o constantã jurisprudenţã a Curţii. Întrucât nu au apãrut elemente noi de naturã a justifica schimbarea acestei jurisprudenţe, se apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.229/2004, Judecãtoria Slobozia a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Amonil" - S.A. din Slobozia.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul aratã cã dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, prin modul în care reglementeazã instituţia cauţiunii, respectiv prin condiţionarea judecãrii capãtului de cerere privind suspendarea executãrii de plata unei cauţiuni, împiedicã accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Textul de lege criticat nu ţine seama de situaţia debitorilor care au toate conturile bancare blocate şi, deci, se aflã în imposibilitate obiectivã de a achita cauţiunea la care sunt obligaţi prin lege. Prin urmare, aceştia nu-şi pot exercita, din cauze independente de voinţa lor, toate drepturile procesuale garantate prin lege şi Constituţie.
Judecãtoria Slobozia considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã stabilirea unei cauţiuni, ca o condiţie pentru soluţionarea cererii de suspendare a executãrii silite, are ca finalitate restrângerea posibilitãţilor de exercitare abuzivã a respectivului drept, dar şi protecţia creditorului, care are garanţia reparãrii eventualului prejudiciu ce i-a fost astfel cauzat. Aceastã condiţie este o îngrãdire rezonabilã a accesului liber la justiţie, iar nu o restrângere excesivã a exerciţiului dreptului, care sã afecteze însãşi existenţa acestuia.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul aratã cã dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã au fãcut obiectul mai multor excepţii de neconstituţionalitate soluţionate de cãtre Curtea Constituţionalã prin numeroase decizii (fiind amintite, printre altele, deciziile nr. 346/2003 şi nr. 227/2004), care au constatat conformitatea textului de lege criticat cu principiile constituţionale. Aşadar, critica de neconstituţionalitate fiind neîntemeiatã, urmeazã a fi respinsã ca atare.
Avocatul Poporului apreciazã cã instituirea obligaţiei de platã a cauţiunii, ca o condiţie a suspendãrii executãrii, are o dublã finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor şi, pe de altã parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de cãtre debitorii rãu-platnici.
Se aratã cã, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci doar pentru a putea solicita suspendarea executãrii silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei republicate, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care are urmãtorul conţinut:
- Art. 403 alin. 1: "Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã urmãtoarele prevederi din Constituţia României, republicatã:
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constatã cã dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate sub aspectul încãlcãrii principiilor constituţionale al liberului acces la justiţie şi al dreptului de proprietate. Astfel, prin <>Decizia nr. 150/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002, şi prin <>Decizia nr. 346/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 27 octombrie 2003, Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate.
Curtea a reţinut cã art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã reglementeazã posibilitatea instanţei de a suspenda executarea silitã pânã la soluţionarea contestaţiei la executare, dacã se depune o cauţiune al cãrei cuantum este fixat de instanţã. Instituirea obligaţiei de platã a cauţiunii, ca o condiţie a suspendãrii executãrii, are o dublã finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executãrii silite, prin efectul suspendãrii acesteia, şi, pe de altã parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de cãtre debitorii rãu-platnici.
Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executãrii silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie.
Aşa fiind, Curtea constatã cã, în condiţiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, legiuitorul este abilitat sã reglementeze competenţa şi procedura de judecatã, stabilind cadrul organizatoric şi funcţional în care se realizeazã accesul liber la justiţie, instituirea cauţiunii nu aduce atingere nici principiului constituţional referitor la garantarea proprietãţii private. Sub acest aspect, procedura contestaţiei la executare asigurã garanţii suficiente atât pentru ocrotirea accesului liber la justiţie, cât şi pentru protecţia dreptului de proprietate al tututor pãrţilor implicate în proces, prin însuşi faptul cã le oferã posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestaţiei şi desfiinţãrii titlului executoriu sau al însãşi executãrii silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executãrii şi la restabilirea situaţiei anterioare acesteia.
Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Amonil" - S.A. din Slobozia în Dosarul nr. 1.229/2004 al Judecãtoriei Slobozia.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 septembrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
--------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016