Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 375 din 2 octombrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 879 din 10 decembrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Mãdãlina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, excepţie ridicatã de Erdinci Asan, Claudiu Oase şi Cãtãlin Simota în Dosarul nr. 2.146/2001 al Judecãtoriei Constanţa.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilã, în temeiul <>art. 23 alin. (1) teza finalã din Legea nr. 47/1992 , republicatã, deoarece soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate nu este determinantã în dezlegarea pricinii pe fond.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 aprilie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 2.146/2001, Judecãtoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţie ridicatã, prin avocat, de Erdinci Asan, Claudiu Oase şi Cãtãlin Simota în cadrul unui proces penal având ca obiect infracţiunea de furt calificat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sunt contrare prevederilor art. 21 din Constituţie, precum şi reglementãrilor cuprinse în art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi în art. 8 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, deoarece permit instanţelor judecãtoreşti sã respingã excepţiile de neconstituţionalitate considerate ca fiind inadmisibile, îngrãdind astfel accesul liber al persoanelor la Curtea Constituţionalã pentru a cere constatarea neconstituţionalitãţii unor dispoziţii legale care lezeazã drepturile, libertãţile ori interesele lor legitime. Autorii acestei excepţii anterior au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 lit. f) din Codul de procedurã penalã, excepţie ce a fost respinsã de instanţã în temeiul <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, ca fiind inadmisibilã, considerându-se cã de aceste dispoziţii legale nu depinde soluţionarea cauzei cu care a fost sesizatã.
Judecãtoria Constanţa apreciazã cã excepţia ridicatã, privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, este admisibilã, întrucât "sesizarea sau nu a Curţii Constituţionale se întemeiazã pe norma juridicã atacatã, de ea depinde soluţionarea cauzei". În ceea ce priveşte fondul excepţiei, instanţa considerã cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate "nu aduc atingere accesului liber la justiţie în condiţiile în care Curtea Constituţionalã a României nu face parte din autoritatea judecãtoreascã prevãzutã în capitolul VI din Constituţia României".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã excepţia ridicatã este inadmisibilã. Aratã, în acest sens, cã din <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, adoptat în aplicarea art. 144 lit. c) din Constituţie, rezultã cã "sesizarea instanţei de contencios constituţional în vederea declanşãrii controlului poate fi fãcutã numai pe calea ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei judecãtoreşti, cu condiţia ca soluţionarea cauzei sã depindã de legea sau ordonanţa ori dispoziţia dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã consideratã ca neconstituţionalã". Or, dispoziţiile legale criticate nu sunt determinante în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecãtoreşti. Instanţa judecãtoreascã nu a respins excepţia ca fiind inadmisibilã, "astfel cã, în nici un mod, accesul la justiţie nu a fost obstrucţionat". Invocã şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizatã în <>Decizia nr. 316/2002 sau în <>Decizia nr. 293/2003 . Dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare nici prevederilor art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale sau ale art. 8 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, deoarece "accesul la instanţa judecãtoreascã se face potrivit unei proceduri şi competenţe stabilite de lege, astfel cum dispune art. 125 alin. (3) din Constituţia României".
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate prin excepţia de neconstituţionalitate sunt constituţionale, deoarece acestea nu restrâng exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie. Art. 21 coroborat cu art. 125 din Constituţie "defineşte sensul termenului de <<justiţie>> precizând cã aceasta se înfãptuieşte de o categorie distinctã de autoritãţi publice, şi anume de instanţele judecãtoreşti", categorie din care Curtea Constituţionalã nu face parte. Respingerea de cãtre instanţã a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã, "nu îngrãdeşte accesul liber la justiţie, cu atât mai mult cu cât împotriva încheierii instanţei partea interesatã poate exercita cãile de atac prevãzute de lege". Invocã, în sensul punctului sãu de vedere, şi considerentele Deciziei Plenului Curţii Constituţionale nr. II/1995 şi ale <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 316/2002 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
Art. 23: "(1) Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei. [...]
(6) Dacã excepţia este inadmisibilã, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa o respinge printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã."
Autorii excepţiei criticã din textul alin. (1) al art. 23 sintagma "de care depinde soluţionarea cauzei", susţinând cã "Excepţia de neconstituţionalitate nu se întemeiazã exclusiv pe un <<interes procesual>> sau <<judiciar>>, pentru cã, pe de o parte, ea nu este o simplã excepţie procesualã, iar pe de altã parte, pentru cã rezolvarea unui conflict de constituţionalitate, indiferent de pertinenţa acestuia faţã de un anumit proces, contribuie la asigurarea coerenţei şi stabilitãţii sistemului de drept şi a supremaţiei Constituţiei, prin mijloacele tehnice pe care legea le-a creat". Dispoziţiile alin. (6) sunt criticate pentru faptul cã dreptul instanţei judecãtoreşti de a respinge o excepţie de neconstituţionalitate îngrãdeşte dreptul persoanei de acces liber la Curtea Constituţionalã, considerând cã "Numai Curtea Constituţionalã, for cu atribuţii exclusive în soluţionarea litigiilor constituţionale, poate decide dacã o anumitã dispoziţie legalã poate face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate şi a se pronunţa asupra acesteia; orice altã dispoziţie contrarã reprezintã o îngrãdire a posibilitãţii de a te adresa justiţiei (chiar şi celei constituţionale) pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor legitime".
În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale criticate sunt contrare urmãtoarelor prevederi constituţionale şi reglementãri internaţionale:
- Art. 21 din Constituţie: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ratificatã de România prin <>Legea nr. 30/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, care prevede cã "Orice persoanã, ale cãrei drepturi şi libertãţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încãlcate, are dreptul sã se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încãlcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.";
- Art. 8 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, adoptatã şi proclamatã de Adunarea generalã a O.N.U. la 10 decembrie 1948, semnatã de România la 14 decembrie 1955, potrivit cãruia: "Orice persoanã are dreptul sã se adreseze în mod efectiv instanţelor judiciare competente împotriva actelor care violeazã drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin constituţie sau lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi textele de lege criticate, cu raportare la prevederile constituţionale şi reglementãrile internaţionale invocate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, nu sunt determinante în soluţionarea cauzei cu care a fost sesizatã iniţial instanţa, respectiv judecarea autorilor excepţiei pentru sãvârşirea infracţiunii de furt calificat. Nici soluţionarea excepţiei privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 148 lit. f) din Codul de procedurã penalã nu mai depinde de <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, deoarece judecãtoria s-a pronunţat deja în aceastã privinţã. Aceste dispoziţii legale ar putea deveni incidente într-o eventualã cale de atac, dacã s-ar ataca şi încheierea judecãtoriei prin care s-a respins, ca fiind inadmisibilã, prima excepţie de neconstituţionalitate. În mod similar a decis Curtea şi în <>Decizia nr. 293 din 8 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 5 august 2003.
Respingerea, ca fiind inadmisibilã, a unei excepţii de neconstituţionalitate, chiar de cãtre instanţa judecãtoreascã în faţa cãreia s-a ridicat aceasta, este justificatã în situaţiile în care dispoziţiile legale vizate nu sunt incidente în cauzã sau când existã vreunul dintre celelalte motive de inadmisibilitate prevãzute la alin. (1), (2) şi (3) ale <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
Instituirea prin alin. (1) al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, a inadmisibilitãţii unei excepţii de neconstituţionalitate pe motivul cã dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare nu contravine nici unei dispoziţii constituţionale şi nu este de naturã sã conducã la ideea cã prin aceasta instanţa care judecã fondul se substituie, sub acoperirea unei dispoziţii legale, Curţii Constituţionale. Dispoziţiile alin. (1), (2) şi (3) ale <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sunt norme de procedurã pe care instanţa care a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate este obligatã sã le aplice în vederea selectãrii doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã, unica autoritate de jurisdicţie constituţionalã.
Aceastã procedurã nu face posibilã respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de cãtre instanţa judecãtoreascã, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunitãţii sesizãrii Curţii Constituţionale.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, excepţie ridicatã de Erdinci Asan, Claudiu Oase şi Cãtãlin Simota în Dosarul nr. 2.146/2001 al Judecãtoriei Constanţa.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 octombrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mãdãlina Ştefania Diaconu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
