Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 374 din 13 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 460 alin. 1, 3, 4 si 5, art. 301 alin. 1 teza intai, art. 316 alin. 1 si 2, art. 340 alin. 1 teza intai, art. 342 alin. 2 teza intai, art. 385^2 raportat la art. 362 alin. 1 lit. a), art. 278^1 alin. 10 teza intai, art. 462 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 302 din 10 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 460 alin. 1, 3, 4 şi 5, art. 301 alin. 1 teza întâi, art. 316 alin. 1 şi 2, art. 340 alin. 1 teza întâi, art. 342 alin. 2 teza întâi, art. 385^2 raportat la art. 362 alin. 1 lit. a), art. 278^1 alin. 10 teza întâi, art. 462 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Viorica Luca în Dosarul nr. 2.181/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, apãrãtorul ales, domnul avocat Ionel Iordache din cadrul Baroului Timiş, cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care pune concluzii de admitere, arãtând cã Ministerul Public, prin posibilitatea conferitã de textele criticate, se transformã în apãrãtorul procurorului, ca persoanã cercetatã, astfel cã, în dezacord cu principiile constituţionale, face oficiu de apãrare. Prin urmare, de vreme ce procedura contestatã nu oferã nicio garanţie, existã un real conflict de interese între procuror, ca fãptuitor, şi Ministerul Public, pe de o parte, şi interesul public, pe de altã parte.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, deoarece critica autorului vizeazã atât modul de aplicare a textelor într-un caz concret, cât şi o mascatã propunere de modificare a acestora.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.181/1/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 460 alin. 1, 3, 4 şi 5, art. 301 alin. 1 teza întâi, art. 316 alin. 1 şi 2, art. 340 alin. 1 teza întâi, art. 342 alin. 2 teza întâi, art. 385^2 raportat la art. 362 alin. 1 lit. a), art. 278^1 alin. 10 teza întâi, art. 462 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Viorica Luca în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 129, art. 131, art. 132, art. 1 alin. (3)-(5), art. 2 alin. (2), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1), art. 26, art. 30 alin. (1) şi (2), art. 52 alin. (3), art. 126 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) teza întâi şi art. 148 alin. (2) şi alin. (4), deoarece în cauza dedusã judecãţii Ministerul Public nu poate reprezenta interesul privat al unui cetãţean care are şi funcţia de procuror, adicã prepus al sãu, fãrã a se abate de la rolul constituţional. Aşa fiind, partea adversã este privatã de un proces echitabil, evitându-se posibilitatea ca aceasta sã acţioneze în instanţã Ministerul Public ca parte responsabilã civilmente.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile apãrãtorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 460 alin. 1, 3, 4 şi 5, cu denumirea marginalã Procedura la instanţa de executare, art. 301 alin. 1 teza întâi, cu denumirea marginalã Drepturile procurorului şi ale pãrţilor în instanţã, art. 316 alin. 1 şi 2, cu denumirea marginalã Rolul procurorului, art. 340 alin. 1 teza întâi, cu denumirea marginalã Dezbaterile şi ordinea în care se dã cuvântul, art. 342 alin. 2 teza întâi, cu denumirea marginalã Concluzii scrise, art. 385^2, cu denumirea marginalã Persoanele care pot face recurs, raportat la art. 362 alin. 1 lit. a), cu denumirea marginalã Persoanele care pot face apel, art. 278^1 alin. 10, cu denumirea marginalã Plângerea în faţa judecãtorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, art. 462 alin. 1 şi 2, cu denumirea marginalã Rezolvarea contestaţiei, toate din Codul de procedurã penalã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã din analiza criticilor avansate de autor se desprinde concluzia potrivit cãreia autorul este nemulţumit de posibilitatea conferitã procurorului de a formula recurs într-o cauzã atunci când calea de atac profitã unei persoane cercetate care îndeplineşte funcţia de procuror. Aşa fiind şi ţinând seama de obiectul cauzei în care a fost invocatã excepţia de neconstituţionalitate, respectiv un recurs formulat împotriva unei sentinţe penale pronunţate în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin. 1 lit. a) din acelaşi cod referitoare la persoanele care pot face apel, excepţia este inadmisibilã, neavând, potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , legãturã cu soluţionarea cauzei.
De asemenea, Curtea constatã cã nu sunt afectate prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil, la rolul Ministerului Public şi la statutul procurorilor, deoarece dispoziţiile art. 385^2 şi art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã privitoare la persoanele care pot face recurs sunt elaborate în conformitate cu prevederile art. 129 din Constituţie referitoare la folosirea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti în condiţiile legii, adicã aşa cum sunt acestea reglementate prin lege organicã adoptatã de Parlament ca unicã autoritate legiuitoare a ţãrii. În conformitate cu prevederile art. 131 din Constituţie, în sistemul procesului penal român, cu excepţiile prevãzute de lege, procurorul este titularul acţiunii publice, iar nu persoana vãtãmatã. Aşa fiind şi în conformitate cu interesele generale ale societãţii, procurorul este singurul în drept sã dinamizeze procesul penal prin folosirea cãilor de atac. De altfel, faptul cã o persoanã cercetatã are calitatea de magistrat nu presupune existenţa unui conflict de interese între acesta şi cel care îl cerceteazã ori judecã, deoarece între ei nu se aflã, aşa cum susţine în mod eronat autorul excepţiei, raporturi de prepuşenie menite sã afecteze imparţialitatea justiţiei. Aceasta, deoarece în materie penalã rãspunderea este personalã, iar procurorul, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, apãrã ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor, indiferent de funcţiile pe care le îndeplinesc aceştia din urmã, singura calitate ce prevaleazã fiind doar aceea de cetãţean.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 460 alin. 1, 3, 4 şi 5, art. 301 alin. 1 teza întâi, art. 316 alin. 1 şi 2, art. 340 alin. 1 teza întâi, art. 342 alin. 2 teza întâi şi art. 462 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã autorul excepţiei s-a limitat doar la o simplã enumerare a lor, fãrã a arãta în mod concret în ce constã contrarietatea acestora cu prevederile constituţionale invocate. Or, potrivit <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate".
În concluzie, Curtea urmeazã a respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin. 1 lit. a), art. 460 alin. 1, 3, 4 şi 5, art. 301 alin. 1 teza întâi, art. 316 alin. 1 şi 2, art. 340 alin. 1 teza întâi, art. 342 alin. 2 teza întâi şi art. 462 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã ca inadmisibilã şi a dispoziţiilor art. 385^2 şi art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã ca nefondatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^2 şi art. 278^1 alin. 10 teza întâi din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Viorica Luca în Dosarul nr. 2.181/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
2. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin. 1 lit. a), art. 460 alin. 1, 3, 4 şi 5, art. 301 alin. 1 teza întâi, art. 316 alin. 1 şi 2, art. 340 alin. 1 teza întâi, art. 342 alin. 2 teza întâi şi art. 462 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
