Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 372 din 5 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 792 din 31 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Alexandru Vlad Ionescu în Dosarul nr. 3.484/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, Alexandru Vlad Ionescu, personal. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pe fond.
Autorul excepţiei solicitã Curţii Constituţionale sã constate cã <>art. 50 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, produce efecte doar pentru viitor, respectiv de la data republicãrii legii în Monitorul Oficial al României. Se mai susţine, în esenţã, cã prevederile <>art. 50 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 încalcã dispoziţiile art. 21 alin. (2) şi ale art. 53 alin. (2) din Constituţie, prin faptul cã accesul liber la justiţie este îngrãdit de instituirea unui termen pentru exercitarea acestuia. De asemenea, în faţa instanţei de contencios constituţional, autorul excepţiei mai invocã şi încãlcarea dispoziţiilor art. 20 din Constituţie - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, deoarece, în opinia acestuia, dreptul de acces liber la justiţie este un drept fundamental al omului, protejat ca atare de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale, precum şi de art. 8 din Declaraţia universalã a drepturilor omului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 3.484/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicatã de Alexandru Vlad Ionescu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulatã în faţa instanţei de judecatã, se susţine în esenţã cã prevederile <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , [devenit art. 50 alin. (5), în urma republicãrii], "restrâng în timp exerciţiul dreptului de a revendica o proprietate", drept care "este imprescriptibil", contravenind astfel dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (2). Se mai aratã cã textul de lege criticat contravine condiţiilor în care poate interveni restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, expres şi limitativ prevãzute de art. 53 din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã cã "excepţia nu poate fi promovatã, în raport de jurisprudenţa Curţii Constituţionale".
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul aratã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens se precizeazã, invocându-se jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, cã "instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta, în special, nu pot fi considerate de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie, finalitatea lor fiind, dimpotrivã, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitãrii în condiţii optime a unui drept constituţional". Se mai aratã cã în acest fel se previn efectele perturbatoare asupra stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice civile.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã "instituirea unui termen derogator de la dreptul comun, în care o persoanã are posibilitatea de a se adresa instanţei de judecatã, nu încalcã principiul constituţional al accesului liber la justiţie". Se mai aratã, invocându-se jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cã "instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta, nu pot fi considerate de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie (...)".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Aşa cum rezultã din Încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale din data de 6 aprilie 2005, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.
<>Legea nr. 10/2001 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dându-se textelor o nouã numerotare. Astfel, <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 a devenit art. 50 alin. (5), fãrã a se modifica soluţia legislativã anterioarã.
Prin prezenta decizie Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii acestui text de lege, care are urmãtorul cuprins: "(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi."
Termenul de un an prevãzut de <>art. 50 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 a fost prelungit succesiv, cu câte trei luni, prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, şi prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 145/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 21 alin. (2): "Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
În ceea ce priveşte raportarea criticii de neconstituţionalitate la dispoziţiile art. 20 din Constituţie, astfel cum a fost susţinutã în faţa Curţii Constituţionale cu prilejul dezbaterilor, Curtea observã cã acestea nu pot fi primite, întrucât au fost formulate ulterior sesizãrii instanţei de contencios constituţional. Or, potrivit <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate.", iar conform dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, Curtea Constituţionalã "hotãrãşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial;". Rezultã, chiar din norma constituţionalã, cã motivarea excepţiei, cu indicarea dispoziţiilor constituţionale încãlcate prin textul de lege criticat, trebuie fãcutã anterior sesizãrii Curţii, şi anume în momentul ridicãrii excepţiei în faţa instanţei de judecatã.
Aşadar, Curtea urmeazã sã analizeze constituţionalitatea textului de lege criticat doar în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. (2) şi ale art. 53 din Constituţie, invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate formulatã în faţa instanţei de fond.
Curtea constatã cã prevederile <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , devenit art. 50 alin. (5) în urma republicãrii legii, au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare şi la dispoziţiile <>art. 21 din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, s-a reţinut cã "imprescriptibilitatea, consfinţitã cu titlu de principiu în legislaţia civilã, nu este consacratã ca atare în Constituţie. Aşa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor raţiuni majore, sã deroge de la acest principiu, aşa cum a procedat prin norma dedusã controlului, fãrã a îndreptãţi calificarea reglementãrii respective ca fiind neconstituţionalã". S-a mai arãtat în decizia menţionatã cã "<>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , [devenit art. 50 alin. (5), în urma republicãrii], recunoaşte dreptul titularului la exercitarea acţiunii în constatarea nulitãţii absolute a actelor juridice de înstrãinare a imobilelor preluate în mod abuziv şi asigurã posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen, impus de raţiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stãri de incertitudine prelungite în ceea ce priveşte raporturile juridice civile, precum şi de asigurarea stabilitãţii şi securitãţii acestora, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate".
În prezenta cauzã autorul excepţiei mai susţine neconstituţionalitatea textului de lege criticat prin raportare la dispoziţiile art. 53 din Constituţie, arãtând cã nici unul dintre cazurile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi nu justificã restrângerea accesului liber la justiţie, în temeiul prevederilor legale criticate.
Curtea constatã cã aceste susţineri nu sunt întemeiate, deoarece în cauzã nu este vorba de o restrângere a exerciţiului dreptului de acces liber la justiţie al persoanelor interesate, ci, în fapt, de condiţionarea exercitãrii acestui drept de respectarea anumitor termene procedurale.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 253 din 15 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2004, Curtea a reţinut cã exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât cu respectarea anumitor exigenţe legale, între care şi stabilirea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilã.
Mai mult, dispoziţiile legale criticate sunt în concordanţã şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul de acces la justiţie. Astfel, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat, în cauza "Golder contra Regatului Unit", 1975, cã "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut", precum şi cã "existã posibilitatea limitãrilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricãrui drept".
Soluţiile pronunţate în deciziile anterior menţionate, precum şi considerentele care au stat la baza acestora îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 50 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Alexandru Vlad Ionescu în Dosarul nr. 3.484/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 iulie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
