Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 372 din 4 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 454 din 25 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Lev Glasu şi Iulia Glasu în Dosarul nr. 3.465/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal rãspund autorii excepţiei, Lev Glasu, personal şi asistat de avocat Liliana Poenaru, cu împuternicire depusã în şedinţã, şi Glasu Iulia, reprezentatã de acelaşi avocat, precum şi pãrţile Nicolae Neagu şi Maria Neagu, reprezentate prin avocat Petre Cristian, cu împuternicire depusã în şedinţã.
Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, apãrãtorul autorilor excepţiei solicitã admiterea acesteia, întrucât <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 a fost adoptatã "tacit", dupã expirarea termenului de 30 de zile prevãzut de art. 115 din Constituţie şi, prin urmare, aceastã ordonanţã nu mai putea fi aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 219/2005 . În concluzie, dispoziţiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã, în forma modificatã prin <>Legea nr. 219/2005 , sunt neconstituţionale.
Avocatul pãrţilor Nicolae Neagu şi Maria Neagu solicitã respingerea excepţiei ca nefondatã, întrucât aspectele invocate de autorii excepţiei aparţin tehnicii legislative, nefiind motive de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã noua reglementare prin <>Legea nr. 219/2005 este în deplinã concordanţã cu prevederile Legii fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 noiembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 3.465/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã, astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 219/2005 . Excepţia a fost ridicatã de Lev Glasu şi Iulia Glasu, apelanţi într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea cererii de revizuire a unei sentinţe civile pronunţate de Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã contravin Constituţiei, întrucât <>Legea nr. 219/2005 , prin care aceste dispoziţii au fost modificate, a fost adoptatã cu încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 115.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât cazurile şi condiţiile de admisibilitate a revizuirii sunt expres şi limitativ prevãzute de lege, în deplinã concordanţã cu art. 61 din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã, pe de-o parte, dispoziţiile legale criticate nu îngrãdesc dreptul pãrţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor şi intereselor lor legitime, acestea beneficiind de toate garanţiile unui proces echitabil, iar, pe de altã parte, dispoziţiile criticate reprezintã norme de procedurã, a cãror reglementare este de competenţa exclusivã a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportatã la art. 115 din Constituţie, considerã cã aceste prevederi din Legea fundamentalã nu au incidenţã în cauza de faţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Curtea reţine cã la data de 24 noiembrie 2005, când a fost ridicatã şi dezbãtutã excepţia de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecatã, autorii excepţiei au atacat numai dispoziţiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã, iar nu şi prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 şi ale <>Legii nr. 219/2005 , vizate în notele scrise depuse de aceştia la data de 30 noiembrie 2005.
Aşadar, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate care urmeazã sã fie examinatã de cãtre Curtea Constituţionalã îl constituie dispoziţiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã, modificate prin <>art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, cu urmãtorul cuprins: "Revizuirea unei hotãrâri rãmase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotãrâri datã de o instanţã de recurs atunci când evocã fondul, se poate cere în urmãtoarele cazuri: [...] 4. dacã un judecãtor, martor sau expert, care a luat parte la judecatã, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricinã sau dacã hotãrârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecãţii ori dacã un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã în acea cauzã;".
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 51 privind dreptul de petiţionare, ale art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, ale art. 115 privind delegarea legislativã şi ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, precum şi ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedurã, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, procedura de judecatã şi exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti sunt stabilite numai prin lege. Din aceste prevederi constituţionale reiese cã legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile în care pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, evident cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentalã şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.
Analizând dispoziţiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã, care reglementeazã un caz de revizuire, Curtea constatã cã acestea nu încalcã niciun drept al pãrţilor în proces, ci, dimpotrivã, asigurã soluţionarea litigiului cu respectarea garanţiei privind aflarea adevãrului. Prin reglementarea acestui caz de revizuire pãrţile sunt la adãpost de suspiciunea de denaturare a adevãrului datoratã condamnãrii definitive a judecãtorului, martorului sau expertului pentru o infracţiune privitoare la pricinã, falsificãrii înscrisurilor, neglijenţei ori abuzului magistraţilor în acea cauzã. Ca atare, dreptul la un proces echitabil prevãzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale este respectat.
Cu privire la celelalte prevederi invocate din Legea fundamentalã, Curtea constatã cã acestea nu au relevanţã în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Lev Glasu şi Iulia Glasu în Dosarul nr. 3.465/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
