Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 371 din 5 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 768 din 24 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vizol" - S.R.L. Uileacu de Munte în Dosarul nr. 16.116/2004 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã textul art. 24 din Constituţie. Totodatã, în acest sens este invocatã şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 16.116/2004, Judecãtoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vizol" - S.R.L. Uileacu de Munte într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 19 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 alin. (1). Se considerã cã textul de lege criticat încalcã principiul constituţional al dreptului la apãrare, întrucât impune acelaşi tratament juridic situaţiilor de fapt datoritã cãrora contravenientul nu a semnat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii. Astfel, se apreciazã cã, în cazul în care aceastã situaţie se produce ca urmare a faptului cã cel care a sãvârşit contravenţia nu este de faţã sau nu poate sã semneze procesul-verbal, este "exclusã orice culpã a contravenientului în nesemnarea respectivului proces-verbal de contravenţie", în timp ce nesemnarea procesului-verbal ca urmare a refuzului contravenientului implicã, "evident, culpa [acestuia] în nesemnarea respectivului act". Se apreciazã cã, în aceastã ultimã situaţie, "contravenientul [...] ar fi avut posibilitatea sã îşi valorifice dreptul la apãrare prin formularea unor obiecţiuni", în vreme ce în celelalte douã situaţii "contravenientul nu are nici o posibilitate de a-şi valorifica dreptul la apãrare cu ocazia întocmirii respectivului act".
Autorul excepţiei apreciazã cã "dreptul la apãrare al contravenientului este încãlcat şi în cazul confirmãrii de cãtre unul sau mai mulţi martori a faptului cã [acesta] nu este de faţã sau nu poate sã semneze", întrucât "contravenientul nu poate sã formuleze nici o obiecţie sau sã prezinte vreo apãrare".
Totodatã, se considerã cã posibilitatea prevãzutã de dispoziţiile <>art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 "de a se întocmi procese-verbale de constatare a contravenţiei, în situaţia în care contravenientul nu este de faţã sau nu poate sã semneze, chiar fãrã ca aceste împrejurãri sã fie confirmate de cãtre vreun martor", duce la o încãlcare gravã a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Constituţie.
Judecãtoria Cluj-Napoca apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestei opinii se apreciazã cã prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Constituţie, întrucât, "potrivit dispoziţiilor <>art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere care se judecã de instanţa judecãtoreascã, iar în cadrul procesului contravenientul este ascultat şi se administreazã orice probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal". Totodatã se mai aratã cã "dreptul la apãrare prevãzut de art. 24 din Constituţie se referã doar la activitãţile judiciare".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere este invocatã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 164 din 6 mai 2003 , prin care s-a statuat cã textul de lege criticat "prevede suficiente garanţii care sã împiedice încheierea abuzivã a procesului-verbal fãrã participarea contravenientului".
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 322 din 9 septembrie 2003, nr. 164 din 6 mai 2003 şi nr. 380 din 14 octombrie 2003.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 19 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, acestea având urmãtorul cuprins:
- Art. 19 alin. (1) şi (3): "(1) Procesul-verbal se semneazã pe fiecare paginã de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se aflã de faţã, refuzã sau nu poate sã semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurãri, care trebuie sã fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnãtura acestuia. [...]
(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod."
Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este cel al art. 24 alin. (1), care are urmãtorul cuprins:
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
În esenţã, autorul excepţiei apreciazã cã prin posibilitatea prevãzutã în sarcina agentului constatator de a întocmi procesul-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii în cazul în care contravenientul nu se aflã de faţã sau nu poate sã semneze procesul-verbal în cauzã, chiar dacã aceastã împrejurare este confirmatã sau nu de cel puţin un martor, sunt încãlcate prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie, întrucât contravenientul nu poate formula obiecţiuni sau prezenta apãrãri.
Curtea reţine cã, prin mai multe decizii, s-a pronunţat în sensul constituţionalitãţii prevederilor <>art. 19 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 . Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 15 februarie 2002, Curtea a statuat cã dispoziţiile art. 19 alin. (1) nu încalcã dreptul la apãrare consacrat de art. 24 alin. (1) din Constituţie, "deoarece textul prevede suficiente garanţii care sã împiedice încheierea abuzivã a procesului-verbal fãrã participarea contravenientului. Astfel, aceastã posibilitate nu intervine decât dacã nu existã altã soluţie pentru constatarea contravenţiei sãvârşite. Totodatã este de observat cã dreptul la apãrare este consacrat de art. 24 din Constituţie în sfera activitãţii judiciare, or constatarea sãvârşirii unei contravenţii, deşi poate avea şi consecinţe judiciare, nu se înscrie în acest cadru. De altfel, alin. (2) al art. 24 din Constituţie se referã chiar la «cursul procesului». Pe de altã parte, este de reţinut şi faptul cã, potrivit dispoziţiilor <>art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânãrii sau comunicãrii acestuia, care se judecã de instanţa judecãtoreascã, iar în cadrul procesului contravenientul îşi poate angaja avocat şi îşi poate face orice apãrare pe care o considerã necesarã. De asemenea, conform art. 34 alin. (1) din ordonanţã, în cadrul procesului pot fi administrate probe în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal".
Neexistând elemente noi de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei respective îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , Curtea constatã cã, potrivit textului, în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. În caz contrar, contravenientul poate sã se adreseze instanţei de judecatã competente pentru anularea procesului-verbal respectiv, beneficiind, în continuare, de toate garanţiie impuse de dreptul la apãrare. Aşa fiind, prevederile <>art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu încalcã textul constituţional al art. 24 alin. (1).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vizol" - S.R.L. Uileacu de Munte în Dosarul nr. 16.116/2004 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 iulie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
