Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 371 din 17 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 321 din 14 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Maria Blaj în Dosarul nr. 4.795/45/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 decembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 4.795/45/2006, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepţia a fost ridicatã de Maria Blaj într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui recurs declarat împotriva unei sentinţe prin care s-a dispus suspendarea executãrii unui ordin al prefectului judeţului Iaşi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile <>art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 554/2004 , referitoare la procedura suspendãrii executãrii actului administrativ, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 şi ale art. 21. În acest sens, autorul excepţiei afirmã cã recunoaşterea dreptului autoritãţii administrative de a declara recurs împotriva sentinţei prin care s-a dispus suspendarea executãrii actului nelegal pe care l-a emis creeazã condiţiile menţinerii unui tratament preferenţial al autoritãţii publice ca parte în proces, fiind înfrânte principiul egalitãţii în drepturi, dreptul la un proces echitabil şi liberul acces la justiţie. Autoritatea publicã nu poate justifica un interes legitim de natura celui înscris în <>art. 1 din Legea nr. 554/2004 , având în vedere cã raţiunea legii contenciosului administrativ este protecţia persoanelor faţã de actele emise de autoritãţile administrative, şi nu invers. În opinia autorului excepţiei, actul administrativ considerat nelegal ar trebui sã fie suspendat de drept prin simpla exercitare a cãilor de atac, iar sentinţa prin care s-a dispus suspendarea executãrii actului sã nu fie supusã niciunei cãi de atac, aşa cum se procedeazã, potrivit art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, în cazul suspendãrii executãrii silite.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã dispoziţiile <>art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale, acestea asigurând pãrţilor un tratament egal, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea cãilor de atac. De altfel, în acest sens Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 177 din 2 martie 2006 .
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, indicând, în sensul acestei opinii, considerentele pe baza cãrora Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prin deciziile nr. 177/2006, nr. 673/2005 şi nr. 257/2006. În esenţã, se reţine cã procedura prealabilã a recursului graţios sau ierarhic, reglementatã de art. 7 din lege, urmãreşte atât protecţia persoanei vãtãmate, cât şi degrevarea instanţelor judecãtoreşti de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluţionate pe cale administrativã, dându-se expresie principiului celeritãţii. Totodatã, în paralel cu aceastã procedurã prealabilã, dispoziţiile art. 14 din aceeaşi lege reprezintã o garanţie pentru persoana vãtãmatã în ceea ce priveşte evitarea eventualelor pagube ce ar putea surveni prin executarea actului administrativ pretins a fi nelegal, dar, prin condiţiile de admisibilitate impuse, se asigurã prevenirea şi limitarea eventualelor abuzuri în valorificarea unui atare drept de cãtre persoanele vãtãmate. În consecinţã, se apreciazã cã textele legale criticate nu îngrãdesc accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la apãrare al pãrţilor şi nu aduc atingere nici prevederilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 554/2004 nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie. Dimpotrivã, acestea asigurã posibilitatea persoanei vãtãmate de o autoritate publicã printr-un act administrativ de a solicita şi de a obţine suspendarea executãrii actului administrativ pânã la pronunţarea instanţei de fond. În plus, textele supuse controlului sunt norme de procedurã, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile <>art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Din examinarea motivãrii excepţiei rezultã, însã, cã autorul acesteia vizeazã doar prevederile alin. (4) teza a doua al art. 14 din legea menţionatã, astfel cã doar acestea constituie, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 14 - Suspendarea executãrii actului: "(4) Încheierea sau, dupã caz, sentinţa prin care se pronunţã suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacatã cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare."
În motivarea excepţiei, autorul acesteia invocã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 - "Egalitatea în drepturi" şi ale art. 21 - "Accesul liber la justiţie".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã autorul acesteia criticã reglementarea, prin <>art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 554/2004 , a dreptului de recurs împotriva sentinţei prin care instanţa a dispus suspendarea executãrii actului administrativ contestat. Susţine, în acest sens, cã exercitarea cãii de atac împotriva respectivei sentinţe situeazã autoritatea administrativã pe o poziţie preferenţialã faţã de persoana vãtãmatã prin acel act administrativ, ceea ce contravine principiului egalitãţii, dreptului la un proces echitabil şi liberului acces la justiţie. Reglementarea suspendãrii de drept prin simpla exercitare a cãii de atac împotriva actului administrativ considerat nelegal sau înlãturarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a dispus suspendarea executãrii actului ar fi, în opinia sa, soluţii care sã corecteze pretinsele vicii de neconstituţionalitate.
Faţã de aceste critici de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã considerã cã excepţia este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele argumente:
Normele constituţionale ale art. 16 şi 21, pretins a fi încãlcate, consacrã principiul egalitãţii în drepturi şi, respectiv, dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ca garanţii fundamentale ale exercitãrii depline a acestor drepturi, cu naturã predominant procesualã, în cadrul unui stat de drept. Or, din motivarea autorului excepţiei rezultã pretenţia acestuia ca mijlocul procesual reglementat de <>art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , ce constã în posibilitatea atacãrii cu recurs a încheierii sau sentinţei prin care instanţa a dispus suspendarea executãrii actului administrativ contestat, sã profite doar persoanei vãtãmate prin acel act, nu şi autoritãţii administrative emitente, argumentând cã lipseşte de efecte juridice suspendarea obţinutã în prealabil.
Curtea observã însã cã tocmai principiile şi drepturile constituţionale invocate de autorul excepţiei sunt cele care pretind şi justificã instituirea mãsurii criticate în cauzã. Principiul egalitãţii de arme şi al unui proces echitabil obligã ca în cadrul unui litigiu pãrţile sã beneficieze de aceleaşi mijloace prin care sã-şi apere dreptul sau interesul legitim pretins. În opinia autorului excepţiei, partea adversã în proces, respectiv autoritatea administrativã care a emis actul administrativ contestat, ar trebui sã nu beneficieze de posibilitatea exercitãrii recursului împotriva încheierii sau sentinţei prin care persoana vãtãmatã a obţinut suspendarea acelui act, în timp ce aceasta din urmã a exercitat dreptul sãu de a solicita suspendarea pânã la pronunţarea instanţei de fond, încheierea sau sentinţa fiind executorie de drept. Or, tocmai o astfel de perspectivã a exercitãrii drepturilor procesuale este contrarã exigenţelor şi principiilor constituţionale. În plus, textul de lege criticat nu distinge şi nici nu limiteazã categoriile de subiecte de drept titulare ale dreptului la acţiune, astfel cã nu se poate susţine favorizarea unuia sau a altuia dintre aceştia. Autoritatea administrativã, ca şi persoana vãtãmatã, beneficiazã în egalã mãsurã de dreptul de a contesta soluţia instanţei de judecatã, aceasta fiind, însã, cea care va hotãrî asupra cererii formulate.
Totodatã, se observã cã textul de lege contestat conţine norme de procedurã, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, sunt stabilite de legiuitor, în considerarea unor situaţii speciale, fãrã a înfrânge drepturile şi principiile fundamentale.
Mai mult, autorul excepţiei pretinde o anumitã modalitate de reglementare, care, în opinia sa, ar fi în acord cu exigenţele constituţionale ale art. 16 şi ale art. 21, luând ca exemplu dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora încheierea prin care s-a dispus suspendarea executãrii silite nu este supusã niciunei cãi de atac.
Or, astfel de susţineri nu pot fi reţinute de Curtea Constituţionalã, întrucât aceasta nu are competenţa de a modifica textele legale supuse controlului într-un sens sau altul dorit de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, în caz contrar transformându-se în legislator pozitiv şi încãlcând, astfel, Constituţia.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Maria Blaj în Dosarul nr. 4.795/45/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
