Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 370 din 4 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 30 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Steilmann Bukarest" - S.R.L. în Dosarul nr. 13.356/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal rãspund pãrţile Tudor Stãncescu şi Societatea Comercialã "Alcor Tex 94" - S.R.L. din Bucureşti, prin avocaţi, cu delegaţie la dosar, lipsind autoarea excepţiei. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent aratã cã autoarea excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicitã amânarea judecãrii cauzei, în vederea pregãtirii apãrãrii.
Reprezentantul pãrţii Tudor Stãncescu se opune admiterii acestei cereri, în temeiul <>art. 30 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Reprezentantul pãrţii Societatea Comercialã "Alcor Tex 94" - S.R.L. din Bucureşti nu este de acord cu amânarea judecãrii cauzei, apreciind aceastã cerere ca fiind un abuz de drept procesual.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordãrii unui nou termen de judecatã.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare.
Având cuvântul, reprezentantul pãrţii Tudor Stãncescu solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Reprezentantul pãrţii Societatea Comercialã "Alcor Tex 94" - S.R.L. din Bucureşti solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând, în esenţã, cã textul de lege criticat reprezintã consacrarea legalã a regimului juridic al nulitãţii absolute şi nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã prevederea legalã criticatã este în deplinã conformitate cu dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 decembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 13.356/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Steilmann Bukarest" - S.R.L.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie privind dreptul la un proces echitabil, deoarece acordã posibilitatea oricãrei persoane interesate de a ataca în instanţã hotãrârile adoptate de adunarea generalã a acţionarilor unei societãţi comerciale, fapt ce determinã apariţia unui numãr nedeterminat de litigii. De asemenea, se aratã cã prevederile <>art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 contravin şi dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza întâi, art. 45, 135 şi 136 din Legea fundamentalã, deoarece blocheazã activitatea societãţilor comerciale şi conduce la îngrãdirea dreptului de proprietate al acţionarilor, în special, precum şi a proprietãţii publice şi libertãţii comerţului, în general.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã prevederile <>art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, potrivit cãrora: "(3) Când se invocã motive de nulitate absolutã, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulatã şi de orice persoanã interesatã."
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privatã, art. 45 - Libertatea economicã, art. 135 alin. (1) referitor la caracterul de economie de piaţã al economiei României şi alin. (2) lit. a) privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale şi art. 136 - Proprietatea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocatã, Curtea constatã urmãtoarele:
Prevederile <>art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 , potrivit cãrora nulitatea absolutã a hotãrârilor adoptate de adunarea generalã a acţionarilor unei societãţi comerciale poate fi invocatã de oricine dovedeşte un interes, dreptul la acţiune fiind imprescriptibil, reprezintã o consacrare legalã a regimului juridic al nulitãţii absolute.
Curtea constatã cã aceste prevederi legale nu contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie privind dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivã, sunt în deplinã conformitate cu art. 21 alin. (1) din Legea fundamentalã, asigurând posibilitatea oricãrei persoane interesate de a se adresa justiţiei atunci când se încalcã dispoziţiile imperative ale legii.
În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei privind îngrãdirea dreptului de proprietate al acţionarilor unei societãţi comerciale şi a libertãţii economice, în general, prin exercitarea unor acţiuni abuzive, Curtea constatã cã acestea nu pot fi reţinute dat fiind faptul cã instanţa de judecatã este singura competentã sã decidã asupra legalitãţii şi temeiniciei acţiunilor în justiţie, fiind astfel ocrotite, prin lege, numai interesele legitime. Aşa fiind, nu poate fi reţinutã nici o contradicţie între textul de lege criticat şi dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza întîi şi ale art. 45 din Constituţie.
De altfel, dispoziţiile <>art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 45 din Constituţie, şi cu o motivare identicã. Astfel, prin <>Decizia nr. 250 din 9 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 13 aprilie 2006, Curtea, respingând excepţia, a statuat cã dispoziţiile <>art. 133 din Legea nr. 31/1990 , potrivit cãrora intentarea acţiunii în anulare nu este suspensivã de executare, suspendarea executãrii pronunţându-se prin ordonanţã preşedinţialã, cu posibila obligare a reclamantului la plata unei cauţiuni, reprezintã garanţii procesuale de naturã sã evite introducerea şicanatorie a acţiunilor în anulare a hotãrârilor adunãrilor generale ale societãţilor comerciale.
Cele statuate în decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 135 - Economia şi art. 136 - Proprietatea, Curtea constatã cã acestea nu au relevanţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Steilmann Bukarest" - S.R.L. în Dosarul nr. 13.356/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
