Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 370 din 17 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 si art. 29 din Legea serviciilor comunitare de utilitati publice nr. 51/2006
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 340 din 18 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1), art. 15-17 şi <>art. 22 din Legea serviciilor publice de gospodãrie comunalã nr. 326/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Apã Canal" - S.A. din Oneşti în Dosarul nr. 4.976/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã.
La apelul nominal rãspunde Consiliul Local al Municipiului Oneşti, prin consilier juridic, lipsã fiind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Consiliului Local al Municipiului Oneşti solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, depunând la dosar note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 mai 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 4.976/1/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1), art. 15-17 şi <>art. 22 din Legea serviciilor publice de gospodãrie comunalã nr. 326/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Apã Canal" - S.A. Oneşti.
În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 45 privind libertatea economicã şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) referitoare la libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale. În acest sens, aratã cã "prevederile legale care permit autoritãţilor publice sã decidã exercitarea serviciilor de gospodãrie comunalã prin gestiune directã blocheazã accesul tuturor celorlalţi agenţi economici la aceste activitãţi, în condiţiile în care serviciile de gospodãrie comunalã reprezintã un segment semnificativ al activitãţii economice".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (1), art. 15-17 şi ale <>art. 22 din Legea serviciilor publice de gospodãrie comunalã nr. 326/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 4 iulie 2001. Din motivarea excepţiei rezultã cã, în realitate, critica de neconstituţionalitate priveşte doar dispoziţiile art. 16 şi 17 din lege, referitoare la una dintre modalitãţile de gestiune a serviciilor publice de gospodãrie comunalã, şi anume gestiunea directã.
Totodatã, se constatã cã, ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, prin dispoziţiile <>art. 55 din Legea serviciilor comunitare de utilitãţi publice nr. 51/2006 , legea iniţial criticatã a fost integral abrogatã, însã prevederile art. 16 şi 17 din aceasta au fost, în principiu, preluate de dispoziţiile art. 23 şi 29 din noua lege în materie.
Ca atare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie în prezent dispoziţiile <>art. 23 şi 29 din Legea serviciilor comunitare de utilitãţi publice nr. 51/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 21 martie 2006 (în vigoare din data de 21 martie 2007), al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 23: "(1) Gestiunea serviciilor de utilitãţi publice reprezintã modalitatea de organizare, funcţionare şi administrare a serviciilor de utilitãţi publice în scopul furnizãrii/prestãrii acestora în condiţiile stabilite de autoritãţile administraţiei publice locale.
(2) Gestiunea serviciilor de utilitãţi publice se organizeazã şi se realizeazã în urmãtoarele modalitãţi:
a) gestiune directã;
b) gestiune delegatã.
(3) Modalitatea de gestiune a serviciilor de utilitãţi publice se stabileşte prin hotãrâre a consiliilor locale, a consiliilor judeţene, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a asociaţiei de dezvoltare comunitarã, dupã caz, în funcţie de natura şi starea serviciului, de necesitatea asigurãrii celui mai bun raport preţ/calitate, de interesele actuale şi de perspectivã ale unitãţilor administrativ-teritoriale, precum şi de mãrimea şi complexitatea sistemelor de utilitãţi publice.
(4) Desfãşurarea activitãţilor specifice oricãrui serviciu de utilitãţi publice, indiferent de forma de gestiune aleasã, se realizeazã pe baza unui regulament al serviciului şi a unui caiet de sarcini elaborat şi aprobat de autoritãţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare comunitarã, dupã caz, în conformitate cu regulamentul-cadru şi cu caietul de sarcini-cadru ale serviciului.
(5) Se interzic orice înţelegeri sau acorduri de asociere şi orice practici concertate dintre operatori, indiferent de modul de organizare, forma de proprietate sau modalitatea de gestiune adoptatã, care conduc la accentuarea caracterului de monopol al serviciilor de utilitãţi publice, la restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa serviciilor de utilitãţi publice."
- Art. 29: "(1) Gestiunea directã este modalitatea de gestiune în care autoritãţile administraţiei publice locale sau asociaţiile de dezvoltare comunitarã, dupã caz, îşi asumã, în calitate de operator, toate sarcinile şi responsabilitãţile ce le revin, potrivit legii, cu privire la furnizarea/prestarea serviciilor de utilitãţi publice şi la administrarea şi exploatarea sistemelor de utilitãţi publice aferente.
(2) Gestiunea directã se realizeazã prin structuri proprii ale autoritãţilor administraţiei publice locale sau ale asociaţiilor de dezvoltare comunitarã, înfiinţate prin hotãrâri ale consiliilor locale, ale consiliilor judeţene, ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau ale asociaţiilor de dezvoltare comunitarã, dupã caz, care pot fi:
a) compartimente de specialitate, fãrã personalitate juridicã, organizate în cadrul aparatului propriu al consiliului local ori judeţean al unitãţii administrativ-teritoriale;
b) servicii publice sau direcţii de specialitate, fãrã personalitate juridicã, organizate în cadrul aparatului propriu al consiliului local ori judeţean al unitãţii administrativ-teritoriale, având autonomie financiarã şi funcţionalã;
c) servicii publice sau direcţii de specialitate, cu personalitate juridicã, organizate în subordinea consiliului local ori judeţean al unitãţii administrativ-teritoriale sau a asociaţiei de dezvoltare comunitarã, având patrimoniu propriu, gestiune economicã proprie şi autonomie financiarã şi funcţionalã.
(3) Operatorii organizaţi ca servicii publice de specialitate cu personalitate juridicã sunt subordonaţi autoritãţilor administraţiei publice locale, posedã un patrimoniu propriu, funcţioneazã pe bazã de gestiune economicã şi se bucurã de autonomie funcţionalã şi financiarã; aceşti operatori întocmesc, în condiţiile legii, buget de venituri şi cheltuieli şi situaţii financiare anuale.
(4) Operatorii care îşi desfãşoarã activitatea în regim de gestiune directã furnizeazã/presteazã un serviciu de utilitãţi publice prin exploatarea şi administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestuia, pe baza hotãrârii de dare în administrare a serviciului, adoptatã de consiliile locale, de consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de asociaţia de dezvoltare comunitarã, dupã caz, precum şi pe baza licenţei eliberate de autoritatea de reglementare competentã.
(5) Operatorii care îşi desfãşoarã activitatea în regim de gestiune directã se organizeazã şi îşi desfãşoarã activitatea pe baza unui regulament de organizare şi funcţionare, elaborat şi aprobat de autoritãţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare comunitarã, dupã caz.
(6) Excedentele anuale rezultate din execuţia bugetelor serviciilor publice de specialitate, cu personalitate juridicã, care gestioneazã un serviciu comunal de utilitãţi publice, rãmase la finele exerciţiului bugetar, se reporteazã în anul urmãtor cu aceeaşi destinaţie. Disponibilitãţile provenite din fonduri externe nerambursabile sau împrumuturi destinate cofinanţãrii acestora se administreazã şi se utilizeazã potrivit acordurilor de finanţare încheiate.
(7) Operatorii care furnizeazã/presteazã servicii de utilitãţi publice în regim de gestiune directã au obligaţia calculãrii, înregistrãrii şi recuperãrii amortismentelor mijloacelor fixe aferente acestor servicii prin tarif sau prin preţ."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 45 privind libertatea economicã şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) referitoare la libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale.
Examinând excepţia ridicatã, Curtea reţine cã <>Legea serviciilor comunitare de utilitãţi publice nr. 51/2006 creeazã un cadru juridic unitar, îmbunãtãţit faţã de vechea reglementare, în consonanţã cu principiile generale statuate la nivel european - universalitatea, continuitatea, calitatea serviciului, accesibilitatea tarifarã, protecţia utilizatorilor -, dar şi cu regulile esenţiale ale înfiinţãrii, funcţionãrii şi gestionãrii serviciilor publice, în contextul cãrora autoritãţilor publice le revin obligaţii şi responsabilitãţi precise pentru satisfacerea, cu celeritate, a intereselor şi a nevoilor cetãţenilor.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a <>art. 23 şi 29 din Legea nr. 51/2006 faţã de art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie, Curtea constatã cã instituirea competenţei exclusive a autoritãţilor administraţiei publice locale în ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea şi controlul funcţionãrii serviciilor de utilitãţi publice, precum şi gestiunea propriu-zisã a acestor servicii prin compartimentele de specialitate sau servicii publice înfiinţate prin hotãrâri ale consiliilor locale, care sã asigure aceastã competenţã, nu este contrarã economiei de piaţã şi libertãţii comerţului. De altfel, conform art. 23 alin. (5) din lege sunt interzise orice înţelegeri sau acorduri de asociere şi orice practici concertate dintre operatori, indiferent de modul de organizare, forma de proprietate sau modalitatea de gestiune adoptatã, care conduc la accentuarea caracterului de monopol al serviciilor de utilitãţi publice, la restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa serviciilor de utilitãţi publice.
Dispoziţiile <>art. 23 şi 29 din Legea nr. 51/2006 nu contravin, aşa cum susţine autorul excepţiei, nici prevederilor art. 45 din Constituţie privind libertatea economicã. Dimpotrivã, textul constituţional consacrã accesul liber al oricãrei persoane la o activitate economicã, care însã este garantat dacã aceasta, ca şi libera iniţiativã, se exercitã în condiţiile legii.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 şi <>art. 29 din Legea serviciilor comunitare de utilitãţi publice nr. 51/2006 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Apã Canal" - S.A. din Oneşti în Dosarul nr. 4.976/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
