Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 37 din 30 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. (2) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 222 din 3 aprilie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40 alin. (2) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societãţii Romane de Radiodifuziune şi Societãţii Romane de Televiziune, republicatã, excepţie ridicatã de Constantin Chiriac în Dosarul nr. 2.457/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ.
La apelul nonimal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca neîntemeiatã, arãtând ca textul constituţional invocat în susţinerea exceptiei nu este aplicabil în cauza.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 mai 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 2.457/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 44 alin. (2) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societãţii Romane de Radiodifuziune şi Societãţii Romane de Televiziune, republicatã, excepţie ridicatã de Constantin Chiriac.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia considera ca textul criticat infrange art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituţie, care proclama ocrotirea egala, indiferent de titular, a proprietãţii private.
Instanta de judecata apreciazã ca obligaţia de plata a unui serviciu public instituitã prin lege nu incalca în nici un fel dreptul de proprietate al vreunui cetãţean.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã, dat fiind ca dispoziţiile constituţionale invocate nu au incidenta asupra prevederilor legale criticate. Aceste din urma prevederi au fost - în opinia Guvernului - adoptate cu respectarea dispoziţiilor art. 31 şi 138 din Constituţie, referitoare la dreptul la informaţie şi, respectiv, la stabilirea, prin lege, a impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetului de stat. Iar faptul ca autorul exceptiei a încheiat şi un contract cu o societate autorizata de retransmitere prin cablu a programelor unor posturi de televiziune, printre care şi posturile naţionale, nu îl exonereaza de la plata taxei de abonament prevãzute de lege.
Avocatul Poporului considera, de asemenea, ca prevederile criticate sunt constituţionale, arãtând ca încheierea unui contract de furnizare a serviciilor de retransmisie a unor programe de televiziune, inclusiv ale Televiziunii Romane, cu o societate de televiziune prin cablu este opţiunea beneficiarului acestui contract şi creeazã drepturi şi obligaţii între pãrţile contractante.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca <>Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societãţii Romane de Radiodifuziune şi Societãţii Romane de Televiziune a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 27 decembrie 1999, dându-se articolelor o noua numerotare. Astfel, art. 44 alin. (2) a devenit art. 40 alin. (2).
Asadar, deşi instanta de judecata a sesizat Curtea cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 44 alin. (2) din Legea nr. 41/1994 , Curtea urmeazã sa exercite controlul de constitutionalitate cu privire la dispoziţiile art. 40 alin. (2) din aceeaşi lege, text care are urmãtoarea redactare: "(2) Posesorii receptoarelor de radio şi de televiziune sunt obligaţi sa plãteascã o taxa de abonament cãtre serviciile publice de radiodifuziune şi de televiziune."
Argumentul autorului priveşte o pretinsa încãlcare a dreptului sau de proprietate, pe motiv ca, pe lângã taxa stabilitã de lege, el plãteşte şi serviciile prestate de Societatea Comercialã "România Cable Systems" - S.A., ceea ce îl duce la concluzia ca textul din lege criticat îl obliga la plata de doua ori a unui serviciu.
Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, urmând a fi respinse pentru considerentele ce urmeazã.
Mai întâi, obiectul serviciilor ce se presteazã abonatului este complet diferit, deoarece serviciul public de televiziune concepe, realizeazã şi transmite programe, în timp ce societatea comercialã cu care beneficiarul a încheiat contract nu face decât sa preia şi sa retransmita emisiunile unor posturi de televiziune, fiind un fel de "cãrãuş" al acelor programe.
În al doilea rând, în timp ce obligaţia de a plati taxa de abonament la serviciile publice de radiodifuziune şi de televiziune decurge nemijlocit din lege, raporturile beneficiarului cu societatea de retransmitere prin cablu au la baza un contract, pe care acesta nu a fost obligat sa îl încheie şi de care, de altfel, nici nu depinde, tehnic, recepţia posturilor de televiziune, inclusiv a celor naţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40 alin. (2) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societãţii Romane de Radiodifuziune şi Societãţii Romane de Televiziune, republicatã, excepţie ridicatã de Constantin Chiriac în Dosarul nr. 2.457/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 30 ianuarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
