Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 37 din 29 ianuarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 si 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 183 din 3 martie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 şi 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a României, excepţie ridicatã de Mustafa Erdogan în Dosarul nr. 807/2003 al Curţii de Apel Constanta - Secţia contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, întrucât nu exista nici o contradictie între textele de lege criticate şi prevederile constituţionale sau cele din actele internaţionale invocate de autorul exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 septembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 807/2003, Curtea de Apel Constanta - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 şi 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a României. Excepţia a fost ridicatã de Mustafa Erdogan, cetãţean turc care, prin Ordinul ministrului de interne nr. 0361 din 11 decembrie 2002, emis în temeiul <>art. 19 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 123/2001 privind regimul strãinilor în România, atunci în vigoare, a fost declarat persoana indezirabila pentru o perioada de 5 ani şi, în consecinta, i s-a refuzat viza de reintrare în ţara. Ordinul ministrului de interne a fost emis la solicitarea Serviciului Roman de Informaţii, care invedereaza faptul ca autorul exceptiei a desfãşurat pe teritoriul României activitãţi care, potrivit <>art. 3 lit. i) din Legea nr. 51/1991 , constituie ameninţãri la adresa siguranţei naţionale. Impotriva acestui ordin Mustafa Erdogan a formulat acţiune în contencios administrativ la Curtea de Apel Constanta, în cadrul cãreia a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 şi 11 din Legea nr. 51/1991 .
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia a susţinut ca prevederile criticate incalca dreptul la apãrare, garantat de art. 24 din Constituţie, prin restrictionarea comunicãrii informaţiilor cãtre instanţele judecãtoreşti, astfel încât, în absenta dovezilor, procesul nu poate avea loc, iar partea vãtãmatã printr-un act administrativ şi instanta de judecata nici nu cunosc motivul pentru care partii i s-au restrâns drepturile. De asemenea, partea vãtãmatã nu poate obţine anularea actului atacat, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei, drepturi prevãzute de art. 48 alin. (1) [în prezent art. 52 alin. (1)] din Constituţie şi recunoscute inclusiv strãinilor, potrivit art. 18 din Legea fundamentalã. Totodatã, s-a apreciat de cãtre autorul exceptiei ca prevederile legale criticate incalca şi dispoziţiile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ratificatã de România prin <>Legea nr. 30/1994 , şi implicit dispoziţiile art. 11 şi 20 din Constituţie, nesocotindu-se dreptul la un proces echitabil, întrucât la dosarul cauzei nu exista informaţii în baza cãrora autoritatea publica a dispus mãsura contestatã, astfel încât petentul sa o poatã combate, iar magistratul investit cu soluţionarea cauzei nu are dreptul sa ia cunostinta despre motivele care au stat la baza emiterii actului. În ceea ce priveşte încãlcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (2), autorul exceptiei nu a formulat nici un argument în susţinerea acesteia.
Curtea de Apel Constanta - Secţia contencios administrativ considera ca excepţia este neîntemeiatã, întrucât activitatea de informaţii pentru realizarea siguranţei naţionale are caracter de secret de stat şi este destinatã sa asigure exercitarea neingradita a drepturilor, libertãţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetãţenilor.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.
Guvernul considera ca nici una dintre criticile formulate cu privire la constituţionalitatea <>art. 10 şi 11 din Legea nr. 51/1991 nu este intemeiata, deoarece informaţiile rezultate din activitatea reglementatã de aceasta lege au caracter de secret de stat. Or, prevederile art. 53 din Constituţie permit restrangerea unor drepturi sau libertãţi atunci când aceasta restrangere este prevãzutã de lege şi este necesarã pentru apãrarea unui interes public prioritar, cum este securitatea nationala. Se mai arata ca restrangerea este în concordanta şi cu dispoziţiile constituţionale ale art. 31 alin. (3), potrivit cãrora dreptul la informaţie nu trebuie sa prejudicieze securitatea nationala, iar faptul ca aceasta se aplica inclusiv instanţelor de judecata nu contravine prevederilor cuprinse în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la dreptul la un recurs efectiv în fata unei instanţe naţionale, deoarece magistraţii sunt obligaţi sa respecte legea, care da prioritate intereselor privind securitatea nationala a României.
Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile <>art. 10 şi 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a României sunt constituţionale. Se arata ca acestea nu incalca principiul egalitãţii înscris în art. 16 alin. (2) din Constituţie, având în vedere ca situaţia strãinilor declaraţi indezirabili pentru activitatea contra siguranţei naţionale este diferita de a celorlalţi cetãţeni strãini, ceea ce determina legiuitorul sa stabileascã drepturi diferite pentru cele doua categorii. Totodatã, arata ca interdicţia stabilitã de legiuitor este în concordanta cu prevederile constituţionale ale art. 31 alin. (3) conform cãrora dreptul la informaţie nu trebuie sa prejudicieze securitatea nationala. În ceea ce priveşte pretinsa contrarietate fata de dispoziţiile art. 24 şi art. 52 alin. (1) din Constituţie, se arata ca aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi este prevãzutã de lege şi are ca scop apãrarea securitãţii naţionale, fiind proporţionalã cu situaţia care a determinat-o. Mai arata ca dispoziţiile criticate nu incalca prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie, în corelatie cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeanã a drepturilor omului, deoarece acestea nu opresc pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti, de a fi aparate şi de a folosi toate garanţiile procesuale care conditioneaza într-o societate democratica procesul echitabil. În opinia Avocatului Poporului, criticile de neconstituţionalitate fata de prevederile art. 18 din Constituţie sunt nerelevante pentru soluţionarea exceptiei, neavând incidenta în cauza.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile <>art. 10 şi 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7 august 1991, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 10: "Activitatea de informaţii pentru realizarea siguranţei naţionale are caracter secret de stat.
Informaţiile din acest domeniu nu pot fi comunicate decât în condiţiile prezentei legi.";
- Art. 11: "Informaţii din domeniul siguranţei naţionale pot fi comunicate:
a) preşedintelui Senatului, preşedintelui Adunãrii Deputaţilor, precum şi comisiilor permanente pentru apãrare şi asigurarea ordinii publice ale celor doua camere ale Parlamentului;
b) ministrilor şi sefilor departamentelor din ministere, când informaţiile privesc probleme ce au legatura cu domeniile de activitate pe care le coordoneazã sau de care rãspund;
c) prefecţilor, primarului general al Capitalei, precum şi conducãtorilor consiliilor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, pentru probleme ce vizeazã competenta organelor respective;
d) organelor de urmãrire penalã, când informaţiile privesc sãvârşirea unei infracţiuni.
Comunicarea informaţiilor se aproba de cãtre conducãtorii organelor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale.
Prevederile art. 10 privitoare la apãrarea secretului de stat se aplica în mod corespunzãtor tuturor persoanelor prevãzute la alin. 1 lit. a)-d).
În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11, potrivit cãrora tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, ale art. 16 alin. (2), care prevede ca nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 18 alin. (1), conform cãrora cetãţenii strãini care locuiesc în România se bucura de protecţia generalã a persoanelor şi averilor, ale art. 20, referitoare la prioritatea tratatelor internaţionale privind drepturile omului, ale art. 24, care reglementeazã dreptul la apãrare, şi ale art. 48 alin. (1) [devenit, dupã revizuirea şi republicarea Constituţiei, art. 52 alin. (1)] privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publica. În susţinerea exceptiei se invoca şi încãlcarea art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la dreptul la un recurs efectiv.
În legatura cu regimul juridic al informaţiilor din domeniul siguranţei naţionale, Curtea observa ca, pe lângã prevederile <>art. 10 şi 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a României, ce fac obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate şi care au fost reproduse mai sus (conform cãrora informaţiile din domeniul siguranţei naţionale constituie secrete de stat, ce nu pot fi comunicate decât autoritãţilor şi organelor strict şi limitativ enumerate în text, între care şi organele de urmãrire penalã, atunci când informaţiile privesc sãvârşirea unei infracţiuni), şi alte acte normative cuprind reglementãri referitoare la acest domeniu. În acest sens sunt dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, dispoziţii care excepteazã de la accesul liber al cetãţenilor la informaţiile de interes public "informaţiile din domeniul apãrãrii naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacã fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii". Totodatã, potrivit <>art. 17 lit. f) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, "În categoria informaţiilor secrete de stat sunt cuprinse informaţiile care reprezintã sau care se referã la: [...] f) activitatea de informaţii desfasurata de autoritãţile publice stabilite prin lege pentru apãrarea tarii şi siguranta nationala". De asemenea, art. 44 alin. (2) din aceeaşi lege dispune ca expresia "secrete de stat" din conţinutul actelor normative în vigoare se va înlocui cu expresia "informaţii secrete de stat", iar prin acte de aplicare a legii s-au stabilit diferite niveluri de secretizare şi perioade de protecţie a informaţiilor.
Examinând, pe fond, excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea retine urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate fata de prevederile constituţionale ale art. 18 alin. (1) şi ale art. 24, Curtea constata ca informaţiile calificate de <>art. 10 din Legea nr. 51/1991 ca având caracter de secret de stat, informaţii care în virtutea acestui caracter nu pot fi comunicate decât persoanelor strict şi limitativ prevãzute de art. 11 din acelaşi act normativ, aparţin domeniului siguranţei naţionale [dupã revizuirea Constituţiei sintagma de "siguranta nationala" a fost înlocuitã cu cea de "securitate nationala"]. Interesul apãrãrii securitãţii naţionale justifica restrangerea unor drepturi, prin limitarea impusa de legiuitor, restrangerea fiind în concordanta cu dispoziţiile constituţionale ale art. 53 alin. (1), potrivit cãrora "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav". Aceasta restrangere este în consens şi cu dispoziţiile art. 31 alin. (3) din Constituţie, conform cãrora "Dreptul la informaţie nu trebuie sa prejudicieze mãsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea nationala".
În cauza de fata informaţiile care au stat la baza actului administrativ prin care strainul este declarat indezirabil pe teritoriul statului unde acesta a desfãşurat activitãţi care, potrivit <>art. 3 lit. i) din Legea nr. 51/1991 , constituie ameninţãri la adresa siguranţei naţionale au caracter de secret de stat, ceea ce justifica, având în vedere considerentele expuse mai sus, faptul ca nu pot fi divulgate strainului sau instanţei de judecata, drepturile invocate de autorul exceptiei exercitandu-se în limitele admise de lege.
II. Referitor la susţinerea autorului exceptiei, în sensul ca dispoziţiile <>art. 10 şi 11 din Legea nr. 51/1991 incalca prevederea constituţionalã din art. 16 alin. (2), care stabileşte ca "Nimeni nu este mai presus de lege", Curtea retine ca aceasta sustinere nu este relevanta în cauza, întrucât situaţia strãinilor declaraţi indezirabili în scopul apãrãrii securitãţii naţionale este diferita de aceea a celorlalţi cetãţeni strãini, ceea ce poate determina legiuitorul sa stabileascã drepturi diferite pentru aceste doua categorii de cetãţeni strãini.
III. Curtea mai constata ca dispoziţiile <>art. 10 şi 11 din Legea nr. 51/1991 nu contravin nici prevederilor constituţionale ale art. 52 alin. (1) sau ale art. 11 şi 20 raportate la dispoziţiile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât textele criticate nu opresc pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti, de a fi aparate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care conditioneaza un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv, o dovada în acest sens fiind chiar acţiunea în contencios administrativ formulatã de autorul exceptiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 şi 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala, excepţie ridicatã de Mustafa Erdogan în Dosarul nr. 807/2003 al Curţii de Apel Constanta - Secţia contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 29 ianuarie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
__________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
