Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 37 din 22 septembrie 2008 pentru examinarea recursului in interesul legii, privind raportul dintre infractiunea de rele tratamente aplicate minorului prevazuta de art. 306 din Codul penal si infractiunile de lovire sau alte violente, de vatamare corporala si de lipsire de libertate in mod ilegal, prevazute in art. 180, 181 si 189 din acelasi cod, sub aspectul incadrarii lor juridice in unul sau mai multe dintre textele de lege mentionate
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 23 martie 2009
Dosar nr. 20/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind raportul dintre infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului prevãzutã de art. 306 din Codul penal şi infracţiunile de lovire sau alte violenţe, de vãtãmare corporalã şi de lipsire de libertate în mod ilegal, prevãzute în art. 180, 181 şi 189 din acelaşi cod, sub aspectul încadrãrii lor juridice în unul sau mai multe dintre textele de lege menţionate.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 81 de judecãtori din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã faptele pãrintelui sau persoanei cãreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare, de exercitare a unor acte de violenţã sau de lipsire de libertate împotriva acestuia, sãvârşite cu scopul de a-i produce suferinţe ori vãtãmãri fizice sau morale, întrunesc, dupã caz, elementele constitutive ale infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, de vãtãmare corporalã sau lipsire de libertate în mod ilegal, în concurs ideal cu infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului prevãzutã de art. 306 din Codul penal.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti nu existã un punct de vedere unitar privind raportul dintre infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului prevãzutã de art. 306 din Codul penal şi infracţiunile de lovire sau alte violenţe, de vãtãmare corporalã şi de lipsire de libertate, sub aspectul încadrãrii lor juridice în unul sau mai multe dintre textele de lege menţionate.
Astfel, unele instanţe au considerat cã faptele de lovire sau alte violenţe, de vãtãmare corporalã ori de lipsire de libertate în mod ilegal sãvârşite împotriva minorului constituie numai infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului prevãzutã de art. 306 din Codul penal.
S-a apreciat cã aceastã încadrare juridicã se impune întrucât infracţiunile de lovire sau alte violenţe ori de vãtãmare corporalã sau de lipsire de libertate în mod ilegal, prevãzute de art. 180, 181 şi 189 din Codul penal, sunt absorbite în infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului prevãzutã de art. 306 din Codul penal, atât în cazul în care fapta de lovire a fost singularã şi a produs leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare ori agresiunea fizicã şi/sau lipsirea de libertate au avut repetabilitate şi au produs leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare, cât şi în cazul în care faptele de lovire au avut caracter continuat, iar urmãrile acestora au fost sau nu consemnate şi evaluate prin acte medico-legale.
Alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã în astfel de cazuri faptele menţionate constituie infracţiuni distincte, în concurs ideal cu infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului prevãzutã de art. 306 din Codul penal.
În motivarea acestui punct de vedere s-a apreciat cã infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului nu constituie o complexitate naturalã sau juridicã, al cãrei element obiectiv sã absoarbã, ca circumstanţã sau component material, faptele de lovire, vãtãmare sau lipsire de libertate prevãzute de art. 180, 181 şi 189 din Codul penal.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect prevederile legii.
Prin art. 306 din Codul penal se prevede cã "punerea în primejdie gravã prin mãsuri sau tratamente de orice fel a dezvoltãrii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de cãtre pãrinţi sau de cãtre orice persoanã cãreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi".
Fiind inclusã în cap. I din titlul IX al Pãrţii speciale din Codul penal, intitulat "Infracţiuni contra familiei", obiectul juridic special principal al acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale referitoare la familie şi protecţia în cadrul ei a minorului a cãrui formare, educare şi creştere fizicã şi moralã sunt strâns legate şi condiţionate de grija faţã de el, de responsabilitatea şi afecţiunea persoanelor obligate în acest sens.
În aceste condiţii, obiectul juridic special secundar al infracţiunii prevãzute în art. 306 din Codul penal constã în relaţiile sociale referitoare la integritatea corporalã sau sãnãtatea fizicã ori moralã a minorului.
La rândul sãu, elementul material specific laturii obiective cuprins în norma de incriminare este desemnat prin sintagma "mãsuri sau tratamente de orice fel".
De aceea, denumirea infracţiunii prin expresia "rele tratamente aplicate minorului" nu poate conduce la concluzia cã elementul ei obiectiv ar impune cu necesitate repetabilitatea/multitudinea faptelor, întrucât chiar şi o singurã faptã poate sã genereze aceeaşi urmare juridicã şi sã îmbrace astfel forma de infracţiune instantanee.
Pe de altã parte, latura subiectivã a acestei infracţiuni se caracterizeazã totdeauna prin intenţie (directã sau indirectã), deoarece chiar din definiţie reiese cã subiectul activ (calificat) trebuie sã aibã reprezentarea tuturor consecinţelor imediate sau pe termen lung ale acţiunii sale.
Infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului este şi o infracţiune de pericol, ce se consumã în momentul în care s-a realizat al doilea element al laturii sale obiective care coincide cu acţiunea ce pune în primejdie gravã sãnãtatea fizicã sau psihicã a minorului.
În aceastã privinţã este de observat cã elementul material al infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului poate consta, de regulã, în acţiuni care constituie şi elementul material al altor infracţiuni, printre care cele mai frecvent întâlnite sunt: lovirea sau alte violenţe, vãtãmarea corporalã şi lipsirea de libertate în mod ilegal.
Prin urmare, se impune sã fie analizat conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevãzute de art. 180, 181 şi 189 din Codul penal comparativ cu cel al infracţiunii prevãzute în art. 306 din acelaşi cod.
În acest sens, obiectul juridic special reprezintã un prim element de diferenţiere, care în cazul infracţiunilor contra persoanei sau libertãţii constã în relaţiile sociale ce ocrotesc persoanele împotriva faptelor care cauzeazã suferinţe fizice sau vãtãmãri corporale ori îi afecteazã sãnãtatea sau libertatea, iar în cazul infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului acest obiect îl reprezintã relaţiile sociale ce apãrã familia şi implicã grija faţã de dezvoltarea fizicã, psihicã, intelectualã şi moralã a minorului.
Diferenţa este semnificativã şi sub aspectul elementului material şi al urmãrii juridice imediate.
Astfel, elementul material al infracţiunilor contra persoanei sau libertãţii este cuprins, de regulã, în cel al infracţiunii prevãzute de art. 306 din Codul penal, însã fãrã a-l epuiza, în cazul acestei din urmã infracţiuni câmpul sãu de acţiune putând fi mai larg.
Totodatã, în timp ce infracţiunile contra persoanei sau libertãţii sunt infracţiuni de rezultat, care au ca urmare imediatã cauzarea de suferinţe fizice ori vãtãmãri corporale sau ale sãnãtãţii, infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului este o infracţiune de pericol, constând în punerea în primejdie gravã a dezvoltãrii fizice, intelectuale sau morale a minorului.
Un alt element de diferenţiere este cel care priveşte sfera subiecţilor infracţiunii. Sub acest aspect, cu excepţia situaţiilor reglementate în art. 180 alin. 1^1 şi art. 181 alin. 1^1 din Codul penal, infracţiunile de lovire sau alte violenţe şi de vãtãmare corporalã pot fi sãvârşite de cãtre orice persoanã care are capacitatea juridicã de a rãspunde penal, în timp ce în cazul infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului poate fi subiect activ numai persoana care are calitatea de pãrinte firesc ori adoptiv sau persoana cãreia i-a fost încredinţat minorul spre creştere şi educare, iar subiect pasiv nu poate fi decât o persoanã care are statut legal de minor.
În fine, nu existã echivalenţã nici între factorii elementului subiectiv, deoarece infracţiunile contra persoanei sau libertãţii sunt sãvârşite cu intenţia (directã sau indirectã) de a produce suferinţe fizice ori vãtãmãri corporale sau ale sãnãtãţii, respectiv lipsirea de libertate, în timp ce în cazul infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului fãptuitorul prevede şi urmãreşte sau acceptã însãşi punerea în primejdie gravã a întregului organism al minorului sub componenta sa fizicã ori mintalã.
Mai este de observat cã, spre deosebire de infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului, la infracţiunile de lovire sau alte violenţe şi vãtãmare corporalã acţiunea penalã se pune în mişcare, în principiu, la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, împãcarea pãrţilor înlãturând rãspunderea penalã în toate cazurile (art. 180 alin. 3 şi 4 şi art. 181 alin. 2 şi 3 din Codul penal), iar infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal se urmãreşte din oficiu şi este sancţionatã chiar dacã a rãmas în faza de tentativã.
Prin urmare, din compararea conţinutului lor specific rezultã cã infracţiunile de rele tratamente aplicate minorului şi cele prevãzute de art. 180, 181 şi 189 din Codul penal cuprind elemente esenţiale care le particularizeazã şi autonomizeazã, astfel încât este exclusã absorbţia acestora în infracţiunea prevãzutã de art. 306 din acelaşi cod.
În consecinţã, în temeiul <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi ale art. 414^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã faptele pãrintelui sau persoanei cãreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare, prin care, abuzând de autoritatea pe care o au, exercitã asupra sa acte de violenţã sau de lipsire de libertate cu intenţia de a-i produce suferinţe ori vãtãmãri fizice sau morale, care îi pun în primejdie gravã dezvoltarea fizicã, intelectualã sau moralã, întrunesc, dupã caz, elementele constitutive ale infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, de vãtãmare corporalã sau lipsire de libertate în mod ilegal, prevãzute de art. 180, 181 şi, respectiv, 189 din Codul penal, în concurs ideal cu infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului prevãzutã de art. 306 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În interpretarea dispoziţiilor art. 306 din Codul penal stabilesc cã:
Infracţiunile de lovire sau alte violenţe prevãzute de art. 180 din Codul penal, vãtãmare corporalã prevãzutã de art. 181 din Codul penal şi lipsire de libertate în mod ilegal prevãzutã de art. 189 din Codul penal, dupã caz, se vor reţine în concurs ideal cu infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului, în cazul faptei pãrintelui sau persoanei cãreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare, care abuzeazã de autoritatea sa şi, contrar intereselor minorului, exercitã acte de violenţã sau lipsire de libertate împotriva acestuia, cu intenţia de a-i produce suferinţe, vãtãmãri fizice sau morale, şi care au pus în primejdie gravã dezvoltarea fizicã, intelectualã sau moralã a minorului.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 22 septembrie 2008.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
