Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 37 din 20 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 192 din 21 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 4.384/233/2009 al Judecãtoriei Galaţi, de Emeric Matei în Dosarul nr. 13.339/271/2009 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã şi de Angela Lazãr în Dosarul nr. 12.814/233/2008 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 954D/2010, nr. 1.214D/2010 şi nr. 1.660D/2010 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.214D/2010 şi nr. 1.660D/2010 la Dosarul nr. 954D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.384/233/2009, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Marin Frunzã cu ocazia soluţionãrii plângerii împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecatã.
Prin Încheierea din 5 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 13.339/271/2009, Tribunalul Bihor - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Emeric Matei cu ocazia soluţionãrii plângerii împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecatã.
Prin Încheierea din 20 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 12.814/233/2008, Tribunalul Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Angela Lazãr cu ocazia soluţionãrii recursului într-o cauzã având ca obiect plângere împotriva unor acte ale procurorului de netrimitere în judecatã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã încalcã egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, prezumţia de nevinovãţie, dreptul la apãrare, dreptul la informaţie, dreptul de petiţionare şi dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, precum şi condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. În acest sens, aratã cã, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu soluţioneazã plângerea în termen de 20 de zile, persoana vãtãmatã este ţinutã, sub sancţiunea decãderii, sã se adreseze instanţei în termen de 20 de zile de la expirarea termenului iniţial de soluţionare a plângerii de cãtre procurorul ierarhic superior. Astfel, persoana vãtãmatã este sancţionatã pentru culpa procurorului ierarhic superior, în condiţiile în care textul de lege criticat nu prevede nicio sancţiune pentru acesta din urmã.
Judecãtoria Galaţi apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei.
Tribunalul Bihor - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. Astfel, considerã cã art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât condiţioneazã accesul la justiţie de "termenul iniţial" incert, neprevizibil, petentul nefiind în mãsurã sã cunoascã momentul la care începe sã curgã termenul de la expirarea cãruia se calculeazã termenul de formulare a plângerii, mai ales în cazul în care aceasta este trimisã prin poştã sau este înregistratã la un organ judiciar necompetent şi remisã ulterior, potrivit art. 278^1 alin. 13 din Codul de procedurã penalã.
Tribunalul Galaţi - Secţia penalã considerã întemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, întrucât prevederile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã lasã loc arbitrarului şi oferã posibilitatea depãşirii în mod nejustificat a termenului de 20 de zile instituit pentru soluţionarea plângerii de cãtre primul-procuror, fiind încãlcatã, astfel, dispoziţia constituţionalã privind soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Apreciazã cã nu poate fi primitã practica organelor de urmãrire penalã potrivit cãreia plângerea formulatã la procurorul ierarhic superior poate fi soluţionatã şi dupã trecerea termenului de 20 de zile prevãzut de lege, în condiţiile în care penultimul alineat al art. 278^1 din Codul de procedurã penalã stipuleazã cã plângerea depusã la instanţã trebuie soluţionatã, în mod obligatoriu, în cel mult 30 de zile de cãtre judecãtorul învestit. Astfel, textul de lege criticat conduce la o inechitate în interiorul categoriei magistraţilor, între procurori şi judecãtori, şi, în acelaşi timp, creeazã confuzie în rândul justiţiabililor.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, modificate prin <>Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având urmãtorul conţinut: "În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevãzut în art. 277, termenul prevãzut în alin. 1 curge de la data expirãrii termenului iniţial de 20 de zile."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, ale art. 15 referitoare la universalitatea drepturilor, libertãţilor şi îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 31 referitoare la dreptul la informaţie, ale art. 51 privind dreptul de petiţionare, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, ale art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, ale art. 126 referitoare la instanţele judecãtoreşti şi ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeanã, precum şi ale art. 11 cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 1 referitoare la obligaţia de a respecta drepturile omului, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14 privind interzicerea discriminãrii şi ale art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, respectiv raportate la dispoziţiile art. 1 privind egalitatea în drepturi, ale art. 2 referitoare la interzicerea discriminãrii, ale art. 6 cu privire la dreptul oricãrei persoane de a-i fi recunoscutã calitatea de subiect de drept, ale art. 7 referitoare la egalitatea în faţa legii, ale art. 8 instituind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 11 referitoare la prezumţia de nevinovãţie şi ale art. 30 cu privire la interzicerea abuzului de drept din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã şi din actele normative internaţionale invocate şi în prezenta cauzã şi faţã de critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 901 din 16 septembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 29 octombrie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã prin raportare la dispoziţiile art. 1, 16, 21, 124 şi 126 din Constituţie şi ale art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, reţinând cã prevederile de lege criticate conţin norme de procedurã judiciarã, pe care legiuitorul este liber sã le adopte potrivit competenţei sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituţie. Dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, care reglementeazã tocmai posibilitatea formulãrii plângerii la instanţa de judecatã împotriva actelor de netrimitere în judecatã date de procuror, asigurã exercitarea dreptului de acces la justiţie în concordanţã cu dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentalã, respectiv cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Totodatã, Curtea a statuat cã nu poate fi primitã nici susţinerea cã prin stabilirea termenelor în care se soluţioneazã plângerile împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor de netrimitere în judecatã se încalcã dreptul la un proces echitabil, dat fiind cã autoritãţile judiciare la care se referã textul atacat sunt obligate, în limitele acestor termene, sã respecte toate normele şi principiile procesuale care asigurã dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea a reţinut, pe de o parte, cã dispoziţiile de lege criticate reprezintã o concretizare a normelor constituţionale ce consacrã liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectãrii exigenţei termenului rezonabil, impusã de art. 21 alin. (3) din Constituţie, iar, pe de altã parte, cã acestea se aplicã fãrã privilegii ori discriminãri tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, în concordanţã cu prevederile constituţionale ale art. 16.
De asemenea, Curtea a reţinut cã eventualele abuzuri ale organelor de urmãrire penalã sau întârzierile în soluţionarea plângerilor adresate acestora, la care fac referire autorii excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii acestora, nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional.
În acelaşi sens este şi <>Decizia nr. 497 din 7 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 12 mai 2009.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã. Pentru motivele arãtate, prevederile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã sunt în concordanţã şi cu celelalte dispoziţii din Legea fundamentalã şi din actele normative internaţionale invocate, mai puţin art. 4, 31, 51, 52 şi 148 din Constituţie, respectiv art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 30 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, care nu au incidenţã în cauzã.
Referitor la pretinsa încãlcare a art. 53 din Constituţie, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrângere care nu poate fi însã reţinutã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 4.384/233/2009 al Judecãtoriei Galaţi, de Emeric Matei în Dosarul nr. 13.339/271/2009 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã şi de Angela Lazãr în Dosarul nr. 12.814/233/2008 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 ianuarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
