Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
DECIZIE nr. 368 din 22 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 368 din 22 martie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 368 din 22 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 4 iulie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicatã de Ioan Urs în Dosarul nr. 56/33/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.367D/2010.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.947D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17, 18, 19 şi 20 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicatã de Vasile Martin în Dosarul nr. 2.988/88/2009 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ.
    La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei Vasile Martin, fiind lipsã cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii dosarelor.
    Partea prezentã, precum şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor.
    Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.947 la Dosarul nr. 2.367D/2010, care este primul înregistrat.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pãrţii prezente, Martin Vasile, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã Legea nr. 329/2009are un caracter excepţional şi ar trebui aplicatã într-un timp limitat, iar potrivit statisticilor se constatã o creştere economicã şi se pune problema dacã dispoziţiile criticate mai pot fi aplicate.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009.

                          CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 15 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 56/33/2010, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie invocatã de Ioan Urs, cu ocazia soluţionãrii unei cauze având ca obiect anularea actelor emise de autoritãţile de reglementare.
    Prin Încheierea din 20 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.988/88/2009, Tribunalul Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17, 18, 19 şi 20 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie invocatã de Vasile Martin într-o cauzã având ca obiect anularea unui act administrativ.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în Dosarul nr. 2.367D/2010, se susţine, în esenţã, cã prevederile criticate, respectiv cap. IV din Legea nr. 329/2009, sunt neconforme cu dreptul comunitar, sunt neconstituţionale, încãlcând principii şi drepturi fundamentale. În susţinerea argumentelor sale invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind încãlcarea principiului egalitãţii şi nediscriminãrii, referitoare la cumulul pensiei cu salariul. Dispoziţiile din legea criticatã încalcã drepturi fundamentale, fãrã a exista realmente vreuna din cauzele care provoacã criza invocatã de Guvern, deoarece criteriul esenţial în reducerea cheltuielilor vizeazã lipsa de eficienţã şi eficacitate existentã la nivelul autoritãţilor şi instituţiilor publice ale administraţiei centrale şi locale şi nu aspecte de ordin vamal sau de altã naturã.
    Discriminarea, în opinia autorului, se realizeazã pe considerentul cã noua lege permite continuarea activitãţii doar la instituţii sau societãţi comerciale private, întrucât la acestea nu existã nicio interdicţie de a cumula pensia cu salariul. De asemenea, se realizeazã o discriminare a persoanelor cu pensii care depãşesc salariul mediu brut pe economie faţã de unele categorii de pensionari care s-au pensionat şi pot cumula pensia cu salariul în baza Deciziei nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 a Curţii Constituţionale, prin care s-a stabilit cã pot cumula pensia cu salariul în cazurile în care Legea fundamentalã admite în mod expres cumulul de funcţii; discriminare existã şi în raport cu persoanele exceptate de Curtea Constituţionalã de la interdicţia cumulului, respectiv persoanele pentru care durata mandatului este stabilitã de Constituţie; discriminarea se manifestã şi prin încãlcarea obligaţiilor de asigurare a unui trai decent şi de respectare a egalitãţii de tratament, consacrate prin art. 4 din Legea nr. 75/1999 pentru aderarea României la Tratatul de la Budapesta privind recunoaşterea internaţionalã a depozitului de microorganisme în scopul procedurii de brevetare, semnat la 28 aprilie 1977 şi modificat la 28 septembrie 1980, şi prin "Directivele C.E. nr. 75/117/1975 şi nr. 2000/750/2000", prin Protocolul nr. 12 la Convenţia privind apãrarea drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale şi prin Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 100/1951; discriminarea se realizeazã prin încãlcarea art. 20, 23 şi 24 din Carta Socialã Europeanã din 3 mai 1996.
    În opinia autorului excepţiei, prevederile art. 17, 18, 20, 23 şi 25 contravin jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, sens în care s-a exprimat Avocatul Poporului şi Preşedintele Senatului, precum şi unor prevederi din legi interne, cum ar fi Legea nr. 164/2001 şi Legea nr. 188/1999.
    În Dosarul nr. 2.947D/2010 se susţine cã, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile, normã cu valoare de principiu ce guverneazã sistemul de drept din România. Astfel, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile Legii nr. 329/2009 nu opereazã asupra raporturilor juridice sub imperiul legii anterioare, ci numai asupra raporturilor juridice nãscute dupã intrarea în vigoare a noii legi. Aplicarea noii legi raportului de serviciu în cauza de faţã constituie o încãlcare a dreptului la muncã, care nu poate forma obiectul unei îngrãdiri sau limitãri, fiecare persoanã fiind liberã sã munceascã în mãsura posibilitãţilor sale fizice şi intelectuale, pe care doar persoana respectivã le poate aprecia.
    De asemenea, mai aratã cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de "bun" înglobeazã orice interes al unei persoane de drept privat care are valoare economicã. În acest sens, dreptul la salariu şi dreptul la pensie pot fi asimilate unui drept de proprietate, iar diminuarea veniturilor pentru persoanele prevãzute la art. 17 din Legea nr. 329/2009 încalcã dreptul de proprietate privatã al acestora în ceea ce priveşte suspendarea plãţii pensiei pe durata exercitãrii activitãţii.
    Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu îşi exprimã opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã "a opina într-un sens sau altul asupra constituţionalitãţii textelor legale criticate de reclamant în cauza de faţã, ar însemna ca instanţa sã procedeze la o dezlegare parţialã a cauzei înainte de finalizarea dezbaterilor şi în afara cadrului firesc al deliberãrii, cu încãlcarea garanţiei instituite de art. 27 pct. 7 Cod procedurã civilã.".
    Tribunalul Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ opineazã cã dispoziţiile criticate sunt conforme dispoziţiilor constituţionale, neputându-se susţine un alt punct de vedere cât timp Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 a constatat constituţionalitatea acestora, în mãsura în care prevederile cap. IV din lege nu se referã la persoanele pentru care durata mandatului este stabilitã expres prin Constituţie.
    Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                          CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, care au urmãtorul cuprins:
    - Art. 17: "(1) Beneficiarii dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate sistemului public care realizeazã venituri salariale sau, dupã caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activitãţi pe bazã de contract individual de muncã, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autoritãţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societãţilor naţionale, companiilor naţionale şi societãţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorialã, pot cumula pensia netã cu veniturile astfel realizate, dacã nivelul acesteia nu depãşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.
    (2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:
    a) la data intrãrii în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;
    b) dupã data intrãrii în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.";
    - Art. 18: "(1) Pensionarii prevãzuţi la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfãşoarã activitãţi profesionale pe bazã de contract individual de muncã, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentului capitol, sã îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plãţii pensiei pe durata exercitãrii activitãţii şi încetarea raporturilor de muncã, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacã nivelul pensiei nete aflate în platã depãşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.
    (2) Persoanele prevãzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de cumul, sã îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plãţii pensiei pe durata exercitãrii activitãţii şi încetarea raporturilor de muncã, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacã nivelul pensiei nete aflate în platã depãşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.";
    - Art. 19: "(1)În situaţia persoanelor care beneficiazã, prin cumul, de pensie/pensii stabilitã/stabilite atât în sistemul public cât şi/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.
    (2) Dacã nivelul pensiilor nete cumulate se situeazã sub nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activitãţi pe bazã de contract individual de muncã, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie, potrivit legii, în cadrul entitãţilor prevãzute la art. 17 alin. (1).
    (3) În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, persoana are obligaţia de a-şi exprima opţiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentului capitol, cu privire la menţinerea în platã a pensiei faţã de cuantumul cãreia, potrivit art. 17, este permis cumulul.
    (4) Prevederile alin. (3) se aplicã şi persoanelor prevãzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligaţia de a-şi exprima opţiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de imposibilitate a exercitãrii cumulului.";
    - Art. 20: "Neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevãzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4) constituie cauzã de încetare de drept a raporturilor de muncã stabilite în baza contractului individual de muncã sau a actului de numire în funcţie, precum şi a raporturilor de serviciu.";
    - Art. 21: "În cazul în care opţiunea este exprimatã în termenul prevãzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4), plata pensiei/pensiilor se suspendã începând cu luna urmãtoare celei în care a fost exprimatã opţiunea pentru continuarea activitãţii.";
    - Art. 22: "Sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recupereazã de la pensionari, cu respectarea termenului general de prescripţie.";
    - Art. 23: "(1) Angajatorul are obligaţia de a lua mãsurile necesare constatãrii cazurilor prevãzute la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4).
    (2) Încãlcarea de cãtre angajator a prevederilor alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amendã de la 2.500 lei la 5.000 lei.
    (3) Constatarea contravenţiei prevãzute la alin. (1) şi aplicarea sancţiunii prevãzute la alin. (2) se realizeazã de cãtre persoanele împuternicite din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncã.";
    - Art. 24: "Contravenţiilor prevãzute la art. 23 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.";
    - Art. 25: "Prevederile prezentului capitol se aplicã în mod corespunzãtor şi beneficiarilor de pensie de serviciu stabilitã prin legi speciale."
    Prin articolul unic din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referinţã câştigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii şi protecţiei sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011, a fost modificat cap. IV din Legea nr. 329/2009. Astfel, potrivit articolului unic al ordonanţei de urgenţã menţionate, "În cuprinsul cap. IV din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sintagma «salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat» se înlocuieşte cu sintagma «câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat»".
    Autorii excepţiei susţin cã textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) potrivit cãruia cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 41 alin. (1) care prevede cã dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit, art. 44 alin. (1) care garanteazã dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 148 alin. (2) şi (4) care dispune în legãturã cu prioritatea reglementãrilor comunitare, ca urmare a aderãrii României la Uniunea Europeanã, faţã de dispoziţiile contrare din legile interne şi garantarea aducerii lor la îndeplinire de cãtre autoritãţi. De asemenea, se invocã: art. 23 alin. (2) din Declaraţia Universalã a drepturilor Omului, art. 14 din Convenţia privind apãrarea drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale, art. 1 din Protocolul adiţional nr. 12 la Convenţie, art. 9 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, precum şi alte acte interne şi internaţionale.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra unor critici similare prin Decizia nr. 206 din 15 februarie 2011, nepublicatã la data pronunţãrii prezentei decizii, prin Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Parte I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, şi Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009.
    Curtea observã cã, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, a stabilit, în raport cu o criticã similarã de neconstituţionalitate, cã întreg cap. IV din lege este constituţional în mãsura în care nu vizeazã persoanele pentru care durata mandatului este stabilitã expres în Constituţie. De asemenea, Curtea a reţinut cã şi-a menţinut aceastã jurisprudenţã şi în cadrul controlului a posteriori pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, stabilind, prin Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, cã dispoziţiile art. 17-22 din Legea nr. 329/2009 sunt constituţionale.
    Curtea a mai statuat cã nicio dispoziţie constituţionalã nu împiedicã legiuitorul sã suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca o asemenea mãsurã sã se aplice în mod egal pentru toţi cetãţenii, iar eventualele diferenţe de tratament sã aibã o raţiune licitã.
    Curtea a constatat cã nivelul pensiei nete pânã la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat (devenit, în prezent, câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat) respectã condiţiile de obiectivitate (este expres prevãzut de lege, previzibil şi determinabil) şi rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opţiune justã şi echilibratã) impuse de principiul nediscriminãrii. Totodatã, Curtea a apreciat cã mãsura adoptatã este proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, respectiv situaţia de crizã economicã în care se regãseşte statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii şi mijloacele folosite în realizarea lui, şi este aplicatã în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.
    De asemenea, Curtea a mai arãtat cã soluţia legislativã care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei opţiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemã de resortul contenciosului constituţional.
    Astfel, Curtea a constatat cã dispoziţiile cap. IV din Legea nr. 329/2009 sunt constituţionale în mãsura în care acestea nu se referã la persoanele pentru care durata mandatului este stabilitã expres prin Constituţie.
    Neintervenind elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.

    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                  CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
                     În numele legii
                         DECIDE:

    Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicatã de Ioan Urs în Dosarul nr. 56/33/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal şi de Vasile Martin în Dosarul nr. 2.988/88/2009 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2011.

                      PREŞEDINTELE
                 CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                    AUGUSTIN ZEGREAN

                   Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

                       ---------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016