Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 367 din 30 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138, art. 140 alin. 2 si art. 233 din Codul de procedura penala, precum si ale art. 42 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Iuliana Nedelcu - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138, art. 140 alin. 2 şi art. 233 din Codul de procedura penalã, precum şi ale <>art. 42 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, excepţie ridicatã de Irimia Tanase în Dosarul nr. 677/P/2003 al Judecãtoriei Galaţi. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138, art. 140 alin. 2 şi art. 233 din Codul de procedura penalã, ca devenitã inadmisibila, ca urmare a modificãrii şi completãrii acestor dispoziţii prin <>Legea nr. 281/2003 . În ceea ce priveşte prevederile <>art. 42 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, ca neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate în motivarea exceptiei.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 20 mai 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 677/P/2003, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138, art. 140 alin. 2 şi art. 233 din Codul de procedura penalã, precum şi ale <>art. 42 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, excepţie ridicatã de Irimia Tanase, inculpat în dosarul menţionat. Autorul exceptiei a criticat prevederile art. 138 şi art. 233 din Codul de procedura penalã şi cele ale <>art. 42 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, care privesc actele de procedura penalã constând în sesizarea procurorului pentru luarea unor mãsuri preventive în general şi a arestãrii preventive a învinuitului în special, respectiv calitatea de magistrat a procurorului, sustinand ca aceste dispoziţii sunt neconstituţionale, deoarece incalca prevederile art. 5 paragraful 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi prevederile art. 11 alin. (2), art. 20 alin. (2) şi art. 23 alin. (4) din Constituţie. Totodatã, autorul exceptiei susţine ca prevederile art. 140 alin. (2) din Codul de procedura penalã, ce permit prelungirea duratei arestãrii preventive pana la jumãtatea maximului pedepsei prevãzute de lege pentru infracţiunile ce fac obiectul invinuirii, sunt neconstituţionale, deoarece incalca dispoziţiile art. 16 şi art. 23 alin. (8) din Constituţie şi prevederile art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Judecãtoria Galaţi, exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate, apreciazã ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate şi nici convenţiilor internaţionale în materie, în acest sens fiind şi jurisprudenta Curţii Constituţionale. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul arata ca, ţinând seama de modificãrile aduse prin <>Legea nr. 281/2003 atât textelor art. 138, art. 140 alin. 2 şi art. 233 din Codul de procedura penalã, care fac obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, cat şi celor ale art. 136, 146 şi art. 159 alin. 13 nou-introdus din acelaşi cod, la care se face trimitere, excepţia care are ca obiect dispoziţiile art. 138, art. 140 alin. 2 şi art. 233 din Codul de procedura penalã este inadmisibila, deoarece aceste dispoziţii, potrivit <>art. XI din Legea nr. 281/2003 , de la data de 1 iulie 2003 nu mai sunt în vigoare. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 42 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, Guvernul considera excepţia ca fiind neîntemeiatã, întrucât din prevederile constituţionale cuprinse în titlul III cap. VI - Autoritatea judecãtoreascã rezulta ca procurorul are calitatea de magistrat. De asemenea, se face precizarea ca modificãrile şi completãrile aduse Codului de procedura penalã prin <>Legea nr. 281/2003 , în aceasta materie, sunt conforme cu jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului. Avocatul Poporului, care şi-a formulat punctul de vedere înainte de publicarea <>Legii nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedura penalã, referindu-se la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 138 şi 233 din Codul de procedura penalã în vechea redactare şi ale <>art. 42 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, fata de prevederile art. 11 alin. (2), art. 20 alin. (2) şi art. 23 alin. (4) din Constituţia României, precum şi fata de cele ale art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, considera ca excepţia este neîntemeiatã. Se motiveaza ca dispoziţiile criticate, reglementand condiţiile şi procedura arestãrii preventive, constituie tocmai garanţii ale drepturilor fundamentale în procesul penal. Procurorul acţioneazã în condiţiile legii. Afirmatiile autorului exceptiei ca nu ar avea calitatea de magistrat, care sa poatã dispune arestarea preventivã şi trimiterea în judecata a inculpatului, sunt contrazise de jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat ca, în cazul magistratului abilitat de lege sa exercite funcţii judiciare, nu este exclusa orice subordonare fata de alţi magistraţi. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 alin. 2 din Codul de procedura penalã, fata de prevederile art. 16 şi art. 23 alin. (4) din Constituţie, precum şi fata de cele ale art. 6 pct. 1 şi 2 din Convenţia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Avocatul Poporului arata ca aceasta este neîntemeiatã, întrucât stabilirea duratei maxime a mãsurii arestãrii preventive constituie o garanţie a libertãţii individuale, eliminand menţinerea stãrii de arest preventiv la nesfirsit. Nu se poate vorbi nici de încãlcarea prezumţiei de nevinovatie. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 138, art. 140 alin. 2 şi art. 233 din Codul de procedura penalã, precum şi cele ale <>art. 42 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã. I. În ceea ce priveşte prevederile din Codul de procedura penalã criticate ca fiind neconstituţionale, Curtea constata ca, dupã sesizarea sa, acestea au fost modificate şi completate prin <>Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. În conformitate cu dispoziţiile art. XI pct. 1 din lege, dispoziţiile privind arestarea preventivã şi percheziţia se aplica de la data intrãrii în vigoare a legii, şi anume data publicãrii sale. În urma publicãrii, textele din Codul de procedura penalã care fac obiectul exceptiei de neconstituţionalitate în cauza de fata au urmãtorul conţinut: - Art. 138 (Sesizarea procurorului pentru luarea unor mãsuri preventive): "Dacã organul de cercetare penalã considera ca este cazul sa se ia una dintre mãsurile prevãzute la art. 136 alin. 1 lit. b)-d), înainteazã în acest sens un referat motivat procurorului. În cazul mãsurii prevãzute în art. 136 alin. 1 lit. b) şi c), procurorul este obligat sa se pronunţe în termen de 24 ore. În cazul mãsurii prevãzute în art. 136 alin. 1 lit. d), procurorul, dacã apreciazã ca sunt întrunite condiţiile prevãzute de lege, procedeazã, dupã caz, potrivit art. 146 sau 149 1 ."; - Art. 140 alin. 2: "Mãsura arestãrii preventive înceteazã de drept şi atunci când, înainte de pronunţarea unei hotãrâri de condamnare în prima instanta, durata arestãrii a atins jumãtatea maximului pedepsei prevãzute de lege pentru infracţiunea care face obiectul invinuirii, fãrã a se putea depãşi, în cursul urmãririi penale, maximele prevãzute în art. 159 alin. 13, precum şi în alte cazuri anume prevãzute de lege."; - Art. 233 (Arestarea preventivã a învinuitului): "În cursul efectuãrii cercetãrii penale, dacã organul de cercetare considera ca sunt întrunite condiţiile prevãzute de lege pentru luarea mãsurii arestãrii preventive a învinuitului, face propuneri în acest sens şi le înainteazã procurorului. Dacã procurorul, dupã ce examineazã dosarul cauzei, constata ca este cazul sa se ia mãsura arestãrii preventive a învinuitului, procedeazã potrivit art. 146." Examinând susţinerile autorului exceptiei privind neconstituţionalitatea prevederilor art. 138, art. 140 alin. 2 şi art. 233 din Codul de procedura penalã, Curtea constata ca, în urma modificãrilor aduse textelor de lege criticate prin <>Legea nr. 281/2003 , procurorul nu mai poate lua, în principiu, mãsura arestãrii preventive. În mod excepţional procurorul poate dispune, în condiţiile legii, mãsura arestãrii preventive provizorii a învinuitului (art. 146) sau inculpatului (art. 149^1) pe durata maxima de 3 zile, cu obligaţia ca, în termen de 24 de ore de la emiterea mandatului, procurorul sa prezinte dosarul cauzei instanţei cãreia i-ar reveni competenta sa judece cauza, cu propunerea de luare a mãsurii. Instanta de judecata poate admite sau respinge propunerea de arestare preventivã provizorie prin încheiere motivatã. În consecinta, în temeiul dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare [...]", rezulta ca excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibila şi urmeazã sa fie respinsã. II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 42 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, dispoziţii potrivit cãrora "Au calitatea de magistrat şi fac parte din corpul magistraţilor judecãtorii de la toate instanţele judecãtoreşti, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângã acestea, precum şi magistratiiasistenti ai Curţii Supreme de Justiţie", Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele argumente: În sistemul procesual penal romanesc procurorul corespunde notiunii de "alt magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare", la care se referã art. 5 pct. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel însãşi Constituţia, când prevede în art. 23 alin. (4) ca "Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat [...]", acoperã şi situaţia magistratului care este procuror. De asemenea, cap. VI al titlului III din Constituţie, referitor la autoritãţile publice, capitol intitulat "Autoritatea judecãtoreascã", prevede, pe lângã secţiunea 1, intitulata "Instanţele judecãtoreşti", şi secţiunea a 2-a, denumita "Ministerul Public", iar în secţiunea a 3-a, în art. 133 alin. (1), printre atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii, se prevede competenta acestuia de a propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecãtorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii, în considerarea calitãţii de "magistraţi" a procurorilor. Referindu-se la natura juridicã a Ministerului Public, Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, a considerat ca acesta "reprezintã o magistratura specialã, care nu îndeplineşte atribuţii de natura jurisdicţionalã". Procurorii îndeplinesc însã o importanta funcţie judiciarã în procesul penal, întrucât intreaga faza a urmãririi penale se desfãşoarã prin activitatea sau sub supravegherea lor. În cadrul urmãririi penale, în afarã activitãţii de strangere a probelor privind existenta faptei şi a vinovatiei fãptuitorului, au loc şi acte procesuale de o importanta hotãrâtoare pentru dinamizarea procesului penal, şi anume punerea în mişcare a acţiunii penale sau trimiterea în judecata a inculpatului, precum şi mãsuri procesuale necesare efectuãrii urmãririi penale. Pentru motivele expuse Curtea constata ca procurorul este un "alt magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare", în sensul cerut de art. 5 pct. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi în sensul art. 23 alin. (4) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca devenitã inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138, art. 140 alin. 2 şi art. 233 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Irimia Tanase în Dosarul nr. 677/P/2003 al Judecãtoriei Galaţi. 2. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 42 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 30 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
