Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 366 din 24 septembrie 2013  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II - art. 8 alin. (1) si art. 18 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor masuri financiare in domeniul bugetar    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 366 din 24 septembrie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II - art. 8 alin. (1) si art. 18 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor masuri financiare in domeniul bugetar

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 697 din 14 noiembrie 2013

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Valer Dorneanu - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Iulia Antoanella Motoc - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II - art. 8 alin. (1) şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Simion Georgică în Dosarul nr. 7.223/114/2012 al Tribunalului Buzău - Secţia I civilă (complet specializat - conflicte de muncă şi asigurări sociale). Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 188D/2013.
    La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

                                      CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    Prin Încheierea din 12 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 7.223/114/2012, Tribunalul Buzău - Secţia I civilă (complet specializat - conflicte de muncă şi asigurări sociale) a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 8^1 şi art. 18 din Legea nr. 283/2011". Excepţia a fost ridicată de Simion Georgică cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect pretenţii. Autorul excepţiei a solicitat obligarea Casei Judeţene de Pensii Buzău la plata unor sume de bani, pretins cuvenite pe anii 2011 şi 2012, reprezentând cuantumul indemnizaţiei reparatorii prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că reducerea/neacordarea indemnizaţiei lunare reparatorii în anul 2012, prevăzută de Legea nr. 341/2004, reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, consacrat atât de art. 44 din Constituţia României, cât şi de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia noţiunea de "bunuri" acoperă atât "bunurile actuale", cât şi "valori patrimoniale", faţă de care autorul excepţiei pretinde o "speranţă legitimă". Totodată, în opinia sa, există o "neconcordanţă stridentă" între prevederile "art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 283/2011", întrucât acest act normativ "instituie două reguli diferite aplicabile unor situaţii similare, perfect comparabile, respectiv, prin art. 8 menţine în plată indemnizaţiile reparatorii, în vreme ce prin art. 18 suspendă plata acestora", ceea ce are ca efect golirea de conţinut a însuşi dreptului în cauză, devenit astfel "teoretic şi iluzoriu", iar nu "concret şi efectiv".
    De asemenea, susţine că prin prevederile art. 18 se restrânge exerciţiul drepturilor pentru două dintre categoriile beneficiarilor Legii nr. 341/2004, fiind încălcate astfel atât prevederile art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la interzicerea discriminării, cât şi cele ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, "prin aplicarea de reguli diferite, la situaţii similare, comparabile şi chiar juridic identice". Autorul excepţiei arată că prin neacordarea indemnizaţiei reparatorii lunare, adică a unui drept câştigat, sunt încălcate şi dispoziţiile constituţionale ale art. 53, referitor la condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi. În acest context, apreciază că motivele invocate de legiuitor pentru neacordarea acestor drepturi, şi anume reducerea cheltuielilor publice, eliminarea riscului de deficit excesiv etc., nu pot constitui o justificare pertinentă.
    În fine, apreciază că Legea nr. 283/2011 este neconstituţională, având în vedere că acest act normativ a fost semnat la data de 14 decembrie 2011 de către domnul Mircea Geoană - preşedinte al Senatului, în condiţiile în care acesta fusese suspendat din funcţie în 23 noiembrie 2011, fiind înlocuit, la data de 29 noiembrie 2011, de domnul Vasile Blaga.
    Tribunalul Buzău - Secţia I civilă (complet specializat - conflicte de muncă şi asigurări sociale) apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că din analiza motivării excepţiei de neconstituţionalitate reiese că autorul acesteia formulează atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă. Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă, apreciază că aceasta vizează eventuale încălcări ale prevederilor Regulamentului Senatului în cadrul procedurii de legiferare, aspecte ce excedează însă competenţei Curţii Constituţionale, relevante în acest sens fiind Decizia nr. 413/2010 sau Decizia nr. 1.237/2010. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Guvernul arată că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, sens în care invocă Decizia nr. 1.576/2011.
    Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 1.576/2011 sau Decizia nr. 1.046/2012.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                     CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut prin dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile "art. 8^1 şi art. 18 din Legea nr. 283/2011".
    Curtea constată că Legea nr. 283/2011 aprobă cu modificări şi completări Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
    Astfel, Legea nr. 283/2011, prin articolul său unic, pe de-o parte, a modificat titlul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, iar, pe de altă parte, a introdus un nou articol, art. II, în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, prin care s-a aprobat, pentru anul 2012, instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. Aceste măsuri vizează, în esenţă, veniturile şi alte drepturi de natură patrimonială acordate personalului plătit din fonduri publice ori care beneficiază de măsuri de protecţie socială ce se acordă din aceste fonduri.
    Aşa fiind, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. II - art. 8 alin. (1) şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ordonanţă de urgenţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011.
    Prevederile legale criticate au următorul cuprins:
    "Art. II. - Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: [...]
    Art. 8. - (1) În anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) şi d), alin. (4), art. 13 lit. b) şi c) şi la art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011. [...]
    Art. 18. - În anul 2012, indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă."
    Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, invocă încălcarea art. 20 din Constituţie, prin raportare la prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul de proprietate, art. 14 din aceeaşi Convenţie, referitor la interzicerea discriminării, şi art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitor la interzicerea discriminării.
    I. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că o primă critică, de natură extrinsecă, vizează modalitatea de adoptare a Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. Astfel, autorul excepţiei invocă faptul că acest act normativ a fost semnat la data de 14 decembrie 2011 de preşedintele Camerei Deputaţilor - Roberta Alma Anastase şi de preşedintele Senatului - Mircea Geoană, în condiţiile în care la data de 23 noiembrie 2011 acesta din urmă a fost suspendat din funcţia pe care o exercita, fiind înlocuit în data de 29 noiembrie 2011 de către domnul Vasile Blaga. Ca atare, în opinia autorului excepţiei, semnarea acestui act normativ de către domnul Mircea Geoană este în afara cadrului legal şi, în consecinţă, nu poate produce efecte juridice.
    Analizând derularea procesului legislativ privind adoptarea Legii nr. 283/2011, Curtea constată că această critică este neîntemeiată, având în vedere următoarele aspecte:
    Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar a fost depus la Senat, ca primă Cameră sesizată, fiind adoptat de acesta la data de 15 iunie 2011, cu respectarea dispoziţiilor art. 76 alin. (2) din Constituţie, dată la care funcţia de preşedinte al Senatului era exercitată de domnul Mircea Geoană. Apoi, proiectul de lege a fost depus la Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, fiind adoptat de aceasta în data de 8 noiembrie 2011, iar legea a fost promulgată de Preşedintele României în 14 decembrie 2011, prin Decretul nr. 961/2011, dată la care Legea nr. 283/2011 a fost şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Aşa fiind, Curtea constată că au fost respectate, sub aspectul modului de legiferare, dispoziţiile constituţionale ale art. 61, astfel încât nu poate fi reţinută critica autorului excepţiei referitoare la pretinsul viciu de neconstituţionalitate în ceea ce priveşte adoptarea Legii nr. 283/2011.
    De altfel, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, cu prilejul controlului "a priori", Curtea s-a pronunţat atât asupra unor critici de natură extrinsecă, cât şi asupra unor critici de natură intrinsecă ale actului normativ criticat, prilej cu care a constatat că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar este constituţională.
    II. Referitor la criticile de natură intrinsecă formulate, Curtea reţine că prevederile art. II - art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 au mai constituit obiect al controlului de neconstituţionalitate, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 922 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013, Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, şi Decizia nr. 1.046 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 20 februarie 2013, prin care Curtea a constatat că acestea sunt constituţionale.
    Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că art. II - art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 stabileşte că, temporar, pentru anul 2012, nu se mai acordă indemnizaţiile prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004. De aceste indemnizaţii, calculate prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea asigurărilor sociale de stat, beneficiau persoanele care au obţinut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite cu prilejul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, numai dacă acestea aveau un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De asemenea, de această indemnizaţie beneficiau şi copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu erau încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizau venituri din motive neimputabile lor.
    Curtea a statuat că aceste drepturi fac parte dintr-un ansamblu de măsuri pe care Legea nr. 341/2004 le-a instituit pentru cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de gratitudine faţă de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989. În ceea ce priveşte prevederile actului normativ criticat vizând limitarea ori chiar neacordarea în anul 2012 a unor drepturi ce nu sunt consacrate la nivel constituţional, neavând în consecinţă un caracter fundamental, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale.
    Totodată, Curtea a reţinut că, "deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989".
    Referitor la susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia prevederile de lege criticate aduc atingere art. 44 din Constituţie şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a constatat că această critică nu este întemeiată, deoarece, deşi indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, reglementarea legală criticată prevede doar suspendarea pentru anul 2012 a plăţii acestor indemnizaţii, măsură cu aplicare limitată în timp, fără a afecta însă substanţa dreptului.
    În acest sens este şi Decizia nr. 1.087 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, prin care Curtea observa că, prin prevederile "art. 4 din Legea nr. 341/2004, legiuitorul a prevăzut modul de calcul al indemnizaţiei lunare reparatorii pentru persoanele care au obţinut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite. Aşadar, fiind vorba despre indemnizaţii cu caracter reparatoriu, legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală".
    Relevante din această perspectivă apar şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, când, analizând o situaţie similară, referitoare la acordarea unor drepturi cu titlu de compensaţie morală persoanelor persecutate în perioada comunistă, a conchis că nu se poate vorbi despre existenţa unei obligaţii a statului de a acorda despăgubiri de acest gen, iar legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum şi a stabilirii condiţiilor şi criteriilor de acordare. Astfel, legiuitorul va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecţie socială luate, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu şi cele stabilite prin legi.
    De asemenea, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută nici critica privind contrarietatea cu dispoziţiile referitoare la interzicerea discriminării, deoarece prin art. 18 se instituie un tratament egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, aplicându-se în mod nediscriminatoriu tuturor beneficiarilor indemnizaţiilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, şi anume persoanelor care deţin titlul prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, de "Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite", precum şi copiilor eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor.
    De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 12 mai 2009, pronunţată în Cauza Ernewein şi alţii împotriva Germaniei, şi prin Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Klaus şi Iouri Kiladze contra Georgiei, că dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu impun statelor membre nicio obligaţie specifică de a repara nedreptăţile sau daunele cauzate de predecesorii lor.
    În fine, în ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei privind necorelarea dintre prevederile art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010, la care face referire art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, şi cele ale art. 18 din acelaşi act normativ, sub aspectul acordării indemnizaţiilor reparatorii, ceea ce determină, în opinia acestuia, existenţa a două reglementări contradictorii, Curtea reţine că aceste aspecte nu reprezintă probleme de constituţionalitate, ci de interpretare şi aplicare a legii, care excedează competenţelor Curţii Constituţionale.
    Ca atare, o asemenea critică nu poate fi reţinută, întrucât examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţii din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Simion Georgică în Dosarul nr. 7.223/114/2012 al Tribunalului Buzău - Secţia I civilă (complet specializat - conflicte de muncă şi asigurări sociale) şi constată că prevederile art. II - art. 8 alin. (1) şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Buzău - Secţia I civilă (complet specializat - conflicte de muncă şi asigurări sociale) şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2013.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                              Ingrid Alina Tudora

                                   ---------


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice