Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Chereches Maria impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997 *).
------------
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 21 august 1997.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 30 septembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa pãrţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 14 octombrie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin Încheierea din 24 octombrie 1996, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 din codul de procedura civilã, ridicatã de Chereches Maria.
Prin Decizia nr. 2 din 9 ianuarie 1997, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 4 iunie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca art. 330 din Codul de procedura civilã este constituţional.
Impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 ianuarie 1996 a declarat recurs, în termen legal, Chereches Maria, pentru urmãtoarele motive: decizia nu este convingatoare în raport cu speta, respectiv cu faptul ca imobilul în litigiu era exceptat de la nationalizare conform art. 1 din Decretul nr. 92/1950; art. 330 şi art. 330^1 din Codul de procedura civilã şi însãşi Curtea Suprema de Justiţie ingradesc accesul liber la justiţie, reglementat de art. 21 din Constituţie; argumentele din decizia Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea art. 330^1 din Codul de procedura civilã, prin care se motiveaza ca acest text este neconstitutional numai în mãsura în care el se aplica hotãrârilor pronunţate înainte de data de 26 iulie 1993, nu sunt convingatoare, întrucât nici o prevedere din Constituţie nu interzice posibilitatea reexaminarii unei decizii a Curţii. Recurenta apreciazã ca se impune ca dispoziţiile referitoare la recursul în anulare sa fie reglementat într-o noua conceptie, prin care sa se stabileascã ca orice hotãrâre judecatoresca irevocabilã sa poatã fi atacatã cu aceasta cale de atac de cãtre procurorul general numai pentru cazuri strict prevãzute de lege.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsã ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Senatul, prin Comisia juridicã, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari, apreciazã ca excepţia este vadit neîntemeiatã.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca recursul este nefondat, întrucât, cu privire la constituţionalitatea acestor dispoziţii legale, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin decizii definitive, care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Guvernului şi Senatului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330din Codul de procedura civilã, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Recursul este neîntemeiat şi urmeazã a fi respins.
Primul motiv de recurs, prin care se susţine ca Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997 nu este convingatoare în raport cu speta, nu poate fi reţinut, deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţa numai asupra problemelor de drept. Acest motiv de recurs priveşte fondul litigiului care este de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se susţine ca dispoziţiile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedura civilã ingradesc accesul liber la justiţie, nu poate fi reţinut. Dispoziţiile constituţionale menţionate au ca semnificatie faptul ca legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit o categorie sau un grup social. Dar el poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura, ca şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac, deoarece competenta şi procedura sunt stabilite de lege. În acest sens sunt şi Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 92 din 11 septembrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996.
Şi motivul de recurs referitor la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedura civilã urmeazã a fi respins, deoarece aceasta a fost ridicatã pentru prima data în recurs.
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţionalã hotãrãşte "asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor".
Rezulta, pe cale de interpretare, ca ea nu hotãrãşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în fata ei. Soluţia contrarã nu poate fi primitã şi pentru faptul ca astfel s-ar incalca prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul cãrora, în fata instanţei judecãtoreşti, pãrţile sunt în drept sa dezbata excepţia, depunând dovezile şi probele pe care le cred de cuviinţã şi exercitandu-şi astfel drepturile procesuale ce le aparţin, ca în orice cauza pendinte pe rolul unei instanţe judecãtoreşti. În finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanta însãşi este obligatã sa-şi exprime opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate şi sa sesizeze, prin încheiere, Curtea Constituţionalã. Dacã aceste reguli se referã la condiţiile în care poate fi sesizatã Curtea pentru judecata în fond, este limpede ca ele nu pot fi eludate în cazul în care Curtea soluţioneazã pricina în recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata în fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitãrii caii de atac a recursului.
Admiterea posibilitatii de a invoca excepţia de neconstituţionalitate pentru prima data în recursul declarat la Curtea Constituţionalã ar înlesni exercitarea abuzivã a caii de atac de acela care, nesocotind legea, ar pune instanta în situaţia de a se pronunţa în legatura cu noi probleme litigioase ce nu au fost avute în vedere la judecata în fond.
În sensul celor arãtate sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 97 din 24 octombrie 1995 şi nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 şi, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996. De altfel argumentele invocate în susţinerea neconstitutionalitatii acestor dispoziţii privesc exclusiv art. 330^1 din Codul de procedura civilã, asupra cãruia Curtea s-a pronunţat prin prezenta decizie.
Cat priveşte aprecierea recurentei în legatura cu necesitatea unei noi concepţii de reglementare a instanţei recursului în anulare, aratam ca, în exercitarea atribuţiilor sale, Curtea Constituţionalã se pronunţa asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor legale existente, neputând impune legiuitorului o anume conceptie legislativã.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Chereches Maria impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 14 octombrie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
