Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 361 din 23 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 35 pct. 2 lit. b) din Legea contabilitatii nr. 82/1991 , republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Ioan Tiucã - procuror Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 35 pct. 2 lit. b) din Legea contabilitãţii nr. 82/1991 , republicatã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Rev Inox" - S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 1.353/2004 al Judecãtoriei Timişoara. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând în acest sens cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale invocate de autorul excepţiei în motivarea sa.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 18 mai 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.353/2004, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 35 pct. 2 lit. b) din Legea contabilitãţii nr. 82/1991 , republicatã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Rev Inox" - S.A. din Târgu Mureş într-o cauzã având drept obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale formulate de aceasta împotriva procesuluiverbal de contravenţie întocmit de Garda Financiarã Timiş. În motivarea excepţiei se aratã cã dispoziţiile <>art. 35 pct. 2 lit. b) din Legea contabilitãţii nr. 82/1991 , republicatã, încalcã prevederile art. 1 alin. (4), art. 61, 73, 74, 78 şi ale art. 139 din Constituţie, republicatã. Textul de lege criticat stabileşte anumite categorii de contravenţii în materia contabilitãţii, sãvârşite prin nerespectarea reglementãrilor emise de Ministerul Finanţelor Publice. În opinia autorului excepţiei aceste dispoziţii oferã competenţã de legiferare unui organ al puterii executive, încãlcându-se astfel principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi normele constituţionale referitoare la rolul şi structura Parlamentului, categorii de legi, iniţiativa legislativã şi intrarea în vigoare a legii. Mai menţioneazã cã textul de lege criticat contravine şi art. 139 din Constituţie, republicatã, prin aceea cã amenzile sunt aplicate ca urmare a nerespectãrii unor ordine emise de Ministerul Finanţelor Publice, în timp ce "amenzile sunt venituri ale bugetului de stat şi, prin urmare, se stabilesc numai prin lege". Judecãtoria Timişoara considerã cã textul de lege criticat este în conformitate cu prevederile din Constituţie, republicatã, invocate de autorul excepţiei în motivarea sa. În acest sens, aratã cã emiterea de norme de nivel inferior pentru aplicarea şi detalierea prevederilor din Legea contabilitãţii este necesarã şi evidentã, fãrã a se prejudicia principiul separaţiei puterilor în stat. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 232/2004 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considerã cã dispoziţiile <>art. 35 pct. 2 lit. b) din Legea contabilitãţii nr. 82/1991 , republicatã, nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Se aratã cã activitatea de legiferare poate fi exercitatã fie de cãtre autoritatea legiuitoare, care are competenţã exclusivã în domeniu, fie, ca activitate secundarã, de cãtre o autoritate de specialitate, cum este, de exemplu, Ministerul Finanţelor Publice. Se precizeazã cã "normele ce pot fi emise de ministerul în cauzã nu ţin loc de reglementare legalã, ci vizeazã aplicarea legii." În consecinţã, se mai menţioneazã cã în speţã "este vorba despre stricta aplicare şi interpretare a legii", atribuţii ce intrã în competenţa exclusivã a instanţelor judecãtoreşti. Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţã de art. 1 alin. (4) şi art. 61 din Legea fundamentalã, republicatã, considerã cã "stabilirea prin dispoziţiile de lege criticate a unor categorii de contravenţii în materia contabilitãţii, sãvârşite prin nerespectarea reglementãrilor emise de Ministerul Finanţelor Publice, reprezintã o opţiune a legiuitorului", care corespunde "dreptului exclusiv al acestuia de a alege soluţia de tehnicã legislativã necesarã redactãrii normelor juridice, fãrã a încãlca sub nici un aspect principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale." Cu referire la critica faţã de normele constituţionale ale art. 73, 74, 78 şi 139, apreciazã cã acestea nu au incidenţã în cauza de faţã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale instituţiei Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei României republicatã, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 35 pct. 2 lit. b) din Legea contabilitãţii nr. 82/1991 , republicatã, în temeiul <>art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2001 , în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 26 august 2002, modificatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 70/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 24 august 2004. Aceste dispoziţii au urmãtorul conţinut: - Art. 35 pct. 2 lit. b): "Constituie contravenţii la prevederile prezentei legi urmãtoarele fapte, dacã nu sunt sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, sã fie considerate infracţiuni: (...) 2. nerespectarea reglementãrilor emise de Ministerul Finanţelor Publice cu privire la: (...) b) întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referã, pãstrarea şi arhivarea acestora, precum şi reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile de lege criticate contravin urmãtoarelor prevederi din Constituţia României, republicatã: art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat; art. 61 - "Rolul şi structura Parlamentului"; art. 73 "Categorii de legi"; art. 74 - "Iniţiativa legislativã"; art. 78 "Intrarea în vigoare a legii" şi art. 139 - "Impozite, taxe şi alte contribuţii". Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, în esenţã, autorul criticã sancţionarea unor contravenţii specifice domeniului contabilitãţii, constând în nerespectarea reglementãrilor emise de Ministerul Finanţelor Publice, considerând cã prin aceasta se încalcã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi sunt eludate atribuţiile legislative ce revin, conform Constituţiei României, exclusiv Parlamentului. Cu alte cuvinte, critica autorului vizeazã neconstituţionalitatea tehnicii legislative de reglementare a unei anumite categorii de contravenţii din domeniul contabilitãţii, şi nu a textului de lege în substanţa acestuia. Curtea Constituţionalã constatã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi urmeazã sã o respingã pentru urmãtoarele argumente: Activitatea de legiferare constituie, conform art. 61 alin. (1) din Constituţia României, republicatã, atribuţia ce intrã în competenţa exclusivã a Parlamentului, sens în care a fost adoptatã şi <>Legea contabilitãţii nr. 82/1991 . Potrivit art. 35 pct. 2 lit. b) din lege, criticat ca fiind neconstituţional, cuprins în capitolul VI intitulat "Contravenţii şi infracţiuni", constituie contravenţie, printre altele, şi fapta de a nu respecta reglementãrile emise de Ministerul Finanţelor Publice referitoare la unele acte în materia contabilitãţii. Curtea reţine cã, potrivit art. 34 şi <>art. 46 alin. (3) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, fiecare minister, în exercitarea atribuţiei de organizare, coordonare şi control al aplicãrii şi executãrii legilor în domeniul sãu de activitate, emite, în condiţiile legii, ordine şi instrucţiuni. A fost opţiunea legiuitorului de a stabili nivelul normelor juridice şi organul emitent, care, o datã ce nu au fost respectate, atrag rãspunderea contravenţionalã, fãrã ca prin aceasta sã se aducã atingere, aşa cum susţine autorul excepţiei, principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţia României, republicatã. În consecinţã, prin dispoziţiile de lege ce fac obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, iar nu prin acte cu forţã juridicã inferioarã acesteia, se sancţioneazã contravenţional, printre altele, şi nerespectarea anumitor reglementãri emise de Ministerul Finanţelor Publice în domeniul activitãţii contabile. Aşa fiind, Curtea constatã cã art. 35 pct. 2 lit. b) din legea criticatã nu "delegã puteri legislative" unui organ al puterii executive, aşa cum susţine autorul excepţiei, întrucât contravenţiile şi sancţiunile sunt stabilite prin lege, iar nu prin reglementãri ale unei astfel de autoritãţi, cum este, de exemplu, Ministerul Finanţelor Publice. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate faţã de prevederile art. 73, 74, 78 şi ale art. 139 din Constituţia României, republicatã, Curtea constatã cã acestea nu sunt incidente în cazul excepţiei invocate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 35 pct. 2 lit. b) din Legea contabilitãţii nr. 82/1991 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Rev Inox" - S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 1.353/2004 al Judecãtoriei Timişoara. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 septembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
