Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 361 din 22 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373^1 alin. 5 teza intai din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 305 din 4 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Zoltan Valentin - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lavirom Impex" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 1.682/866/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.682/866/2009, Tribunalul Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Lavirom Impex" - S.R.L. din Iaşi într-o cauzã civilã având ca obiect încuviinţare executare silitã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art. 20 alin. (2), prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 2 paragraful 1 din Protocolul adiţional nr. 7 din Convenţie, deoarece "nu prevede nicio cale de atac împotriva încheierii de încuviinţare a executãrii silite, contrar şi discreţionar faţã de situaţia reglementatã în cazul în care instanţa ar respinge o asemenea cerere". De aceea, apreciazã cã nu este respectat "principiul dreptului la douã grade de jurisdicţie".
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. În realitate, autorul excepţiei criticã doar dispoziţiile tezei a doua a alin. 2 al art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora "Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de încuviinţare a executãrii silite nu este supusã niciunei cãi de atac".
Dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedurã civilã au fost modificate prin art. I pct. 36 din Legea 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, soluţia criticatã regãsindu-se în dispoziţiile art. 373^1 alin. 5 teza întâi din Codul de procedurã civilã, cu urmãtoarea redactare: "Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executãrii silite nu este supusã niciunei cãi de atac."
Autorul excepţiei susţine cã textele legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 2 paragraful 1 din Protocolul adiţional nr. 7 din Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile de lege criticate reprezintã norme de procedurã a cãror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului. Faptul cã încheierea prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executãrii silite nu este supusã niciunei cãi de atac nu constituie o înfrângere a dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, potrivit art. 129 din Constituţie, "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", acest text constituţional lãsând la latitudinea legiuitorului reglementarea cãilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmã sã excepteze de la exercitarea lor, atunci când considerã cã se impune, anumite hotãrâri judecãtoreşti, aşa cum a procedat prin dispoziţiile de lege criticate.
Prin instituirea acestei proceduri, legiuitorul a urmãrit sã restrângã posibilitatea de tergiversare a executãrii silite, prin exercitarea abuzivã a unei atare cãi de atac, şi sã realizeze un spor de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.
Cu privire la încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã, potrivit jurisprudenţei sale constante, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetãţenilor numai în mãsura în care aceştia se gãsesc în situaţii juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând, în mod necesar, un regim juridic diferenţiat. Aşa fiind, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.
De asemenea, Curtea constatã cã nu poate reţine nici critica potrivit cãreia dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi celor ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul adiţional nr. 7 din Convenţie.
În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 247 din 9 martie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 13 aprilie 2006, atunci când a analizat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 5 teza întâi din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lavirom Impex" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 1.682/866/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
