Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 361 din 12 decembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 19 martie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plata, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Argpan"-S.A. din Curtea de Arges în Dosarul nr. 2.270/2002 al Judecãtoriei Curtea de Arges.
La apelul nominal rãspunde Societatea Comercialã "HELCO"-S.R.L., prin director Radu Hurezeanu şi prin avocat Alin Dorin Burea, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Avocatul partii prezente, având cuvântul, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate ca fiind neîntemeiatã, invocand, în acest sens, jurisprudenta Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând ca textul de lege criticat nu ingradeste liberul acces la justiţie şi nu incalca nici art. 41 alin. (2) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 septembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 2.270/2002, Judecãtoria Curtea de Arges a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Argpan"-S.A. din Curtea de Arges.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile <>art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 , interzicand debitorului sa invoce, prin contestaţia la executare, apãrãri de fond, în cazul în care a atacat cu acţiune în anulare ordonanta de admitere a cererii creditorului, ingradesc accesul la justiţie prevãzut de art. 21 din Constituţie şi contravin, în acelaşi timp, principiului ocrotirii în mod egal a proprietãţii private, consacrat în art. 41 alin. (2) teza întâi, întrucât oferã "posibilitatea, fãrã a se purta un proces pe fondul cauzei, sa poatã fi emis un titlu executoriu impotriva unui pretins debitor care în mod diligent a acţionat în vederea apãrãrii sale legitime". Considera ca aceste dispoziţii legale contravin şi reglementãrilor din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, fãrã a indica în concret reglementãrile respective.
Judecãtoria Curtea de Arges apreciazã ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu incalca prevederile constituţionale invocate, "dreptul debitorului de a se adresa justiţiei nefiind îngrãdit de mãsurile derogatorii instituite de ordonanta".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca dispoziţiile <>art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Textul de lege criticat nu limiteazã accesul la justiţie. Dacã s-ar acorda dreptul debitorului sa formuleze apãrãri de fond şi în cadrul contestaţiei la executare, i s-ar deschide o noua cale de atac, "fapt ce excede voinţei legiuitorului". Posibilitatea asigurata ambelor pãrţi de "a aduce litigiul pe calea dreptului comun" exclude orice "limitare a accesului liber la justiţie", situaţie în care nu se mai poate susţine încãlcarea prevederilor art. 21 din Constituţie.
Guvernul considera ca excepţia ridicatã nu este intemeiata, deoarece "scopul prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 este de a simplifica şi accelera demersul jurisdicţional şi nicidecum de a îngrãdi accesul la justiţie". Controlul judecãtoresc în contestaţia la executare, potrivit art. 10 alin. (2) din ordonanta, este mai extins decât în dreptul comun, întrucât debitorul poate invoca şi apãrãri de fond, dacã nu şi-a exercitat dreptul de a formula cerere în anulare. De altfel, arata Guvernul, textul de lege criticat este o norma de procedura, elaborata conform dispoziţiilor de principiu ale art. 125 alin. (3) din Constituţie.
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra exceptiei ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile <>art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plata, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 295/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 142/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002. În actuala redactare, dispoziţia criticata pentru neconstituţionalitate are urmãtorul conţinut:
"(2) Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apãrãri de fond impotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare impotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului."
Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 41 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular."
Potrivit <>art. 10 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 , impotriva ordonanţei cu somaţia de plata persoana interesatã poate face contestaţie la executare în condiţiile prevãzute de Codul de procedura civilã. Teza întâi a art. 10 alin. (2) permite debitorului invocarea, prin contestaţia la executare, şi a unor apãrãri de fond impotriva titlului executoriu, iar teza a doua a aceluiaşi alineat excepteazã de la exerciţiul acestui drept debitorul care a formulat o cerere în anulare impotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului. Conform prevederilor art. 8 din aceeaşi ordonanta, impotriva ordonanţei cu somaţia de plata, emisã de judecãtor, debitorul poate formula cerere în anulare la instanta competenta pentru judecarea cauzei în prima instanta, care va putea anula ordonanta, situaţie în care, la cererea creditorului, se va proceda la judecarea în fond a cauzei, în condiţiile dreptului comun.
Din conţinutul acestor dispoziţii legale nu rezulta nici o ingradire a accesului liber la justiţie pentru nici una dintre pãrţile litigante. Debitorul nemulţumit de ordonanta cu somaţia de plata poate formula o cerere în anulare, la instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei în prima instanta, putând exercita şi cãile de atac prevãzute în dreptul comun. El poate, de asemenea, formula contestaţie la executare impotriva titlului executoriu, în cadrul cãreia are dreptul sa invoce şi apãrãri de fond, dacã nu şi-a exercitat dreptul de a formula cerere în anulare impotriva ordonanţei cu somaţia de plata. Excepţia prevãzutã în <>art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 este justificatã, întrucât aceasta are în vedere situaţia în care, în lipsa cererii în anulare, debitorul nu a putut invoca apãrãrile de fond.
Dispoziţiile legale criticate prin excepţia de neconstituţionalitate nu aduc nici o atingere principiului consacrat de art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie privind ocrotirea proprietãţii private. Aceste dispoziţii nu conţin nici o diferentiere a tratamentului juridic aplicabil proprietãţii private, în raport cu titularul acesteia. Obligarea la plata a unui debitor şi executarea acestei obligaţii, chiar şi prin mãsuri de executare silitã, determina o diminuare a patrimoniului debitorului, fãrã ca emiterea unui titlu executoriu, în condiţiile legii, sa constituie o încãlcare a vreunei norme constituţionale.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plata, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Argpan" - S.A. Curtea de Arges în Dosarul nr. 2.270/2002 al Judecãtoriei Curtea de Arges.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 12 decembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Madalina Stefania Diaconu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
