Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 360 din 5 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 2^1 si ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 14 septembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 2^1 şi ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ioana Isbãşescu în Dosarul nr. 2.432/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Astfel, în ceea ce priveşte art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, aratã cã aceste dispoziţii legale nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Referitor la dispoziţiile art. 3 pct. 2^1 din Codul de procedurã civilã, prin care se modificã competenţa materialã a curţii de apel, acestea nu reprezintã o aplicare retroactivã a legii noi, ci, dimpotrivã, înseamnã aplicare de îndatã a noilor reguli de competenţã, prin derogare de la regula instituitã de art. 725 alin. (2) teza întâi din Codul de procedurã civilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.432/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 2^1 şi ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Isbãşescu Ioana.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (2), art. 78 şi ale art. 154 alin. (1), deoarece la data înregistrãrii recursului instanţa competentã sã soluţioneze aceastã cale de atac, potrivit dispoziţiilor în vigoare la acea datã ale Codului de procedurã civilã, era Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aşa fiind, aratã cã dispoziţiile art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, prin conţinutul lor, aduc atingere principiului neretroactivitãţii legii, prin modificarea, în mod retroactiv, a competenţei de soluţionare a recursului, stabilitã prin lege la momentul exercitãrii acestei cãi de atac.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În acest sens, aratã cã dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere principiilor supremaţiei Constituţiei şi al legalitãţii, consacrate în art. 1 alin. (5) şi art. 16 din Legea fundamentalã, şi nu modificã normele constituţionale, aşa cum susţine autorul excepţiei. Instanţa apreciazã cã dispoziţiile art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã nu contravin nici principiului neretroactivitãţii legii, întrucât acest text de lege stabileşte competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva încheierilor şi hotãrârilor judecãtoreşti care sunt supuse numai acestei cãi de atac, în sensul cã judecarea recursului este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotãrârea în cauzã sau, dupã caz, de competenţa instanţei expres prevãzute de lege.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, apreciazã cã textul legal criticat nu aduce atingere principiilor statului de drept, al neretroactivitãţii legii şi nici celui al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, ci, dimpotrivã, reprezintã o expresie a aplicãrii lor. Prin dispoziţiile legale deduse controlului, care prevãd judecarea recursului de cãtre instanţa imediat superioarã celei care a pronunţat hotãrârea atacatã, legiuitorul a avut în vedere asigurarea celeritãţii soluţionãrii cauzei, cu respectarea însã a tuturor celorlalte drepturi şi garanţii procesuale.
Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, apreciazã cã nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 2^1 şi ale art. 299 alin. 3 Codul de procedurã civilã faţã de art. 16 din Constituţie, întrucât aceste texte de lege nu conţin mãsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalitãţii în faţa legii. Mai mult, stabilirea unor reguli privind competenţa materialã a instanţelor judecãtoreşti nu contravine dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, întrucât dispoziţiile criticate nu opresc pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti, de a fi apãrate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã într-o societate democraticã un proces echitabil. Aratã totodatã cã textele de lege criticate sunt în deplinã concordanţã cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia legiuitorul are libertatea de a stabili competenţa instanţelor de judecatã şi normele de procedurã judiciarã, cu condiţia implicitã de a nu contraveni altor norme şi principii constituţionale. În susţinerea acestui punct de vedere, invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume <>Decizia nr. 436/2004 .
De asemenea, Avocatul Poporului apreciazã cã nu poate fi reţinutã nici contrarietatea art. 3 pct. 2^1 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã cu prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), întrucât dispoziţiile legale criticate nu încalcã principiul supremaţiei Constituţiei şi al obligativitãţii legii şi nici trãsãturile şi valorile supreme ale statului român.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 pct. 2^1 şi ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Art. 3 pct. 2^1 din Codul de procedurã civilã a fost introdus prin <>art. I pct. 2 din Legea nr. 195/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004 şi modificat prin <>art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004. Aceste dispoziţii legale au urmãtorul conţinut: "Ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de tribunale în apel, precum şi în orice alte cazuri expres prevãzute de lege."
Art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã a fost introdus prin <>art. I pct. 5 din Legea nr. 195/2004 şi prevede cã "În situaţiile în care, potrivit dispoziţiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotãrâri pronunţate de instanţele judecãtoreşti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei cãi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotãrârea în cauzã sau, dupã caz, de competenţa instanţei expres prevãzute de lege".
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (2), art. 78 şi ale art. 154 alin. (1) din Constituţie, care au urmãtoarea redactare:
- Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 78: "Legea se publicã în Monitorul Oficial al României şi intrã în vigoare la 3 zile de la data publicãrii sau la o datã ulterioarã prevãzutã în textul ei.";
- Art. 154 alin. (1): "Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii."
Examinând excepţia, Curtea constatã cã, deşi autorul excepţiei invocã atât neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 3 pct. 2^1, cât şi ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, în argumentarea criticii sale acesta se referã doar la dispoziţiile art. 299 alin. 3.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 3 pct. 2^1 din Codul de procedurã civilã în raport cu textele constituţionale de referinţã invocate, Curtea reţine cã acest text de lege nu face decât sã modifice competenţa materialã a curţii de apel, astfel încât nici o prevedere din cuprinsul sãu nu oferã temei concluziei cã acesta ar avea caracter retroactiv. Aşa fiind, nu se poate reţine cã dispoziţiile art. 3 pct. 2^1 din Codul de procedurã civilã contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie şi, drept urmare, invocarea celorlalte texte constituţionale, a cãror încãlcare nu ar putea fi decât consecutivã înfrângerii sale, nu are obiect şi, ca atare, este lipsitã de relevanţã.
Cu privire la dispoziţiile art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, normele procedurale criticate nu retroactiveazã, ci, dimpotrivã, au semnificaţia aplicãrii imediate a unor reguli de competenţã. Prin dispoziţiile legale deduse controlului de constituţionalitate, legiuitorul a avut în vedere soluţionarea cauzei într-un termen mai scurt, cu respectarea însã a tuturor celorlalte drepturi şi garanţii procesuale.
Astfel, prin excluderea din sfera competenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a recursurilor împotriva hotãrârilor pentru care legea prevede numai aceastã cale de atac, s-a avut în vedere deblocarea activitãţii acestei instanţe în scopul evitãrii posibilelor dificultãţi în realizarea dreptului la un proces echitabil şi al soluţionãrii cauzelor într-un termen rezonabil. În acest sens, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 436 din 26 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.263 din 28 decembrie 2004, apreciind cã "reglementarea care formeazã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate se înscrie în rândul mãsurilor de perfecţionare a procedurii civile, în cadrul reformei sistemului judiciar".
Curtea observã cã, în realitate, critica autorului excepţiei vizeazã modul de soluţionare a conflictului de legi în timp, în materie de competenţã a instanţelor, ceea ce constituie obiect de reglementare al <>art. II din Legea nr. 195/2004 , unde s-a prevãzut cu titlu tranzitoriu cã în aplicarea noilor prevederi legale dosarele în recurs aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sã fie trimise instanţelor devenite competente. Soluţia legislativã acolo adoptatã nu are însã nici o incidenţã şi deci nici o relevanţã cât priveşte constituţionalitatea textelor legale deduse controlului în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 2^1 şi ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ioana Isbãşescu în Dosarul nr. 2.432/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 iulie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
