Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 360 din 12 decembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 148 din 7 martie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tudori Ro" - S.R.L. în Dosarul nr. 5.547/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind ca dispoziţiile criticate nu reprezintã o limitare a independentei judecãtorilor şi, ca atare, nu contravin prevederilor constituţionale, invocand în acest sens şi jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 mai 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 5.547/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tudori Ro" - S.R.L. într-o cauza comercialã având ca obiect anularea Hotãrârii Adunãrii generale a asociaţilor Societãţii Comerciale "Body Building XXI Impex" - S.R.L.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile criticate incalca prevederile constituţionale cuprinse în art. 123 privind independenta judecãtorilor. Potrivit opiniei autorului, obligativitatea hotãrârii instanţei de recurs, în caz de casare, contravine principiului independentei judecãtorilor, care trebuie sa se supunã numai legii.
Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece existenta unui control judiciar eficient nu se poate concepe în lipsa unor mijloace procedurale menite a impune respectarea deciziilor adoptate de cãtre instanţele superioare.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare: "Departe de a constitui o încãlcare a dispoziţiilor art. 123 din Constituţie, soluţia consacratã de art. 315 alin. 1 din Codul de procedura civilã are o justificare deplina şi o legitimitate incontestabila care decurge din însãşi ratiunea controlului judiciar. Existenta unui control judiciar eficient nici nu poate fi conceputã în lipsa unor mijloace procedurale destinate a impune respectarea deciziilor adoptate în instanţele superioare. De altfel, procedura de judecata a recursului în ansamblu, ca şi procedura de judecata în întregul ei, se intemeieaza pe dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, care prevãd în mod expres ca reglementarea competentei şi a procedurii de judecata se face prin lege, dând astfel libertate legiuitorului sa statueze în aceste domenii."
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezulta din cererea formulatã de autorul acesteia şi din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedura civilã, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 117 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având urmãtorul conţinut: "În caz de casare, hotãrârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesitãţii administrãrii unor probe sunt obligatorii pentru judecãtorii fondului."
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciazã ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 123: "(1) Justiţia se înfãptuieşte în numele legii. (2) Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate sunt în concordanta cu prevederile Legii fundamentale, pentru considerentele ce urmeazã.
Principiul independentei justiţiei, consacrat de art. 123 alin. (2) din Constituţie, deriva din separaţia puterilor în stat, din necesitatea existenţei unui echilibru între autoritãţile care exercita puterea în stat. Este imperios necesar ca instanţele judecãtoreşti sa fie la adapost de orice ingerinta şi, în consecinta, independenta judecãtorilor reprezintã o garanţie fundamentalã a exercitãrii drepturilor omului.
Din principiul independentei justiţiei decurge, pe de-o parte, obligaţia judecãtorilor de a soluţiona litigiile cu care sunt investiti numai în baza legii, iar pe de alta parte, obligaţia tuturor autoritãţilor publice de a se abţine de la orice imixtiune în activitatea de judecata.
Referitor la controlul judiciar ce se exercita de cãtre instanţele care soluţioneazã cãile de atac asupra instanţelor care au pronunţat hotãrârile atacate, acesta nu reprezintã o limitare a independentei justiţiei, deoarece controlul judiciar este întotdeauna posterior, nefiind posibil sa-l influenteze pe judecãtorul care a pronunţat hotãrârea supusã controlului judiciar.
Dispoziţiile legale criticate nu reprezintã o încãlcare a independentei judecãtorului prin faptul ca, rejudecand cauza, acesta preia rezolvarea în drept stabilitã de instanta de casare, deoarece îndrumãrile sunt date în cadrul activitãţii jurisdicţionale a instanţelor de grade diferite, pe cale de hotãrâri pronunţate în urma unor dezbateri contradictorii. De asemenea, independenta judecãtorului de fond nu este ştirbitã prin faptul ca, rejudecand cauza, adopta rezolvarea în drept stabilitã de instanta de casare, deoarece prin aceasta el nu se supune voinţei unei autoritãţi strãine de cauza judecata, ci se conformeazã hotãrârii judecãtoreşti date în exercitarea competentei legale de control judiciar.
Pe de alta parte, Curtea retine ca în toate legislatiile se admite intervenţia instanţelor superioare în cadrul sistemului cãilor de atac, aceasta neincalcand principiul independentei justiţiei. În acelaşi sens este şi jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la noţiunea de "instanta independenta", cuprinsã în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (cauza "Pretto şi alţii contra Italiei", 1983).
Totodatã, Curtea constata ca s-a mai pronunţat cu privire la aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 332 din 27 noiembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2002, prin care a statuat ca dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Neintervenind elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii rãmân valabile şi în prezenta cauza.
Fata de cele mai sus arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tudori Ro" - S.R.L. în Dosarul nr. 5.547/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 12 decembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiva
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
