Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 36 din 29 ianuarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160^2 si 160^4 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 130 din 13 februarie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 şi 2 şi ale art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Lucian Turcuţ în Dosarul nr. 1.605/2003 al Judecãtoriei Beiuş. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 487D/2003 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 şi 160^4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Aurel Constantin şi Paraschiva Keresteş în Dosarul nr. 349/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã. La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei Aurel Constantin, personal şi asistat de reprezentantul Societãţii civile de avocaţi Vlãdoiu & Vlad, Paraschiva Keresteş, reprezentatã de aceeaşi societate civilã de avocaţi, precum şi pãrţile Bogdan Alexandru Tîrcã şi Ekrem Turhan, cetãţean turc, asistat de interpretul Mustafa Mehmet, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Pãrţile prezente nu se opun conexãrii cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, deliberând, dispune conexarea Dosarului nr. 487D/2003 la Dosarul nr. 473C/2003, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, conform cãruia "Procedura jurisdicţionalã [...] se completeazã cu regulile procedurii civile [...]", raportat la art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãruia "[...] întrunirea mai multor pricini [...] în care sunt aceleaşi pãrţi sau chiar împreunã cu alte pãrţi şi al cãror obiect şi cauzã au între dânsele o strânsã legãturã [...] poate fi fãcutã de judecãtor chiar dacã pãrţile nu au cerut-o".
Având cuvântul, pentru autorii excepţiei, reprezentantul Societãţii civile de avocaţi Vlãdoiu & Vlad depune la dosar concluzii scrise prin care se solicitã admiterea excepţiei şi constatarea cã "interpretarea, în acord cu Constituţia, a dispoziţiilor art. 160^2 şi 160^4 din Codul de procedurã penalã este în sensul cã cele douã instituţii juridice sunt aplicabile oricãrui inculpat arestat, indiferent de limitele de pedeapsã prevãzute de lege". În cuvântul sãu, Aurel Constantin aratã cã nu se face vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecatã.
Partea Bogdan Alexandru Tîrcã solicitã judecata în stare de libertate.
Partea Ekrem Turhan, prin interpret, aratã cã nu are legãturã cu acuzaţiile ce i se aduc, solicitând judecata în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiatã, arãtând cã textele legale criticate au mai format anterior obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea statuând cã acestea sunt constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierile din 7 octombrie 2003 şi din 10 iulie 2003, pronunţate în dosarele nr. 1.605/2003 şi nr. 349/2003, Judecãtoria Beiuş, respectiv Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 şi 2 şi ale art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, respectiv, art. 160^2 şi 160^4 din acelaşi cod, excepţie ridicatã de Lucian Turcuţ, respectiv de Aurel Constantin şi Paraschiva Keresteş, inculpaţi în dosarele menţionate.
În motivãrile excepţiei, având un conţinut asemãnãtor, autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (7) [în prezent alin. (10)] din Constituţie, potrivit cãrora persoana arestatã preventiv are dreptul sã cearã punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune, fãrã vreo condiţie. Or, legea procesual penalã prevede cã persoanele arestate pentru infracţiuni sancţionate cu pedepse cu închisoare mai mare de 12 ani nu pot fi liberate provizoriu sub control judiciar sau pe cauţiune.
Judecãtoria Beiuş opineazã cã dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere nici unei prevederi constituţionale, deoarece legiuitorul are dreptul sã stabileascã condiţiile în care pot fi luate mãsurile procesuale, oricare ar fi acestea. În fapt, autorul excepţiei - Lucian Turcuţ, fusese arestat preventiv pentru sãvârşirea, în stare de recidivã, a infracţiunilor de şantaj şi violare de domiciliu, iar critica sa viza, în special, dispoziţiile art. 160^2 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, care interzic liberarea provizorie a învinuitului sau inculpatului recidivist.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã opineazã în sensul cã excepţia este întemeiatã, deoarece Constituţia prevede dreptul oricãrei persoane arestate preventiv de a cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune, fãrã sã prevadã vreo condiţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul aratã cã asupra constituţionalitãţii normelor procesuale penale, care prevãd condiţiile de acordare a liberãrii provizorii sub control judiciar sau pe cauţiune, în raport cu prevederile art. 23 alin. (7) [în prezent alin. (10)] din Legea fundamentalã, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în mai multe rânduri, precizând cã prevederile constituţionale stabilesc dreptul persoanei arestate preventiv de a cere liberarea provizorie, drept ce se realizeazã însã în condiţiile legii. Guvernul mai aratã cã, deşi art. 23 alin. (10) din Constituţie, republicatã, nu prevede nici o condiţie restrictivã pentru luarea acestei mãsuri procesuale, dreptul de a cere punerea în libertate nu poate fi exercitat decât în condiţiile legii, potrivit regulilor de procedurã penalã. Legiuitorul are competenţa exclusivã de a stabili condiţiile ce trebuie respectate de persoana arestatã preventiv pentru a beneficia de liberare provizorie, în virtutea prevederilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 53 alin. (1) din Constituţie, republicatã. Prin urmare, este atributul constituţional al legiuitorului ca, din raţiuni de politicã penalã, sã restrângã sfera de aplicare a mãsurii liberãrii provizorii, prin interzicerea acesteia în cazul sãvârşirii unor infracţiuni grave. În concluzie, Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã, de asemenea, cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã dreptul constituţional al persoanei arestate, de a cere luarea uneia dintre mãsurile procesuale în discuţie, se poate exercita numai în condiţiile prevãzute de lege, în speţã de Codul de procedurã penalã, fiind dreptul constituţional al legiuitorului [art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã] sã le stabileascã. Se citeazã, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume, deciziile nr. 340/2003 şi nr. 15/2001.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 160^2 şi art. 160^4 din Codul de procedurã penalã, care au fost modificate prin <>Legea nr. 281/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. Prin <>art. XI al Legii nr. 281/2003 , s-a prevãzut cã dispoziţiile acesteia, privitoare la arestarea preventivã şi la percheziţie, se aplicã de la data intrãrii în vigoare a legii, iar celelalte, între care şi cele ale art. 160^2 şi 160^4 , urmând sã fie puse în aplicare de la 1 ianuarie 2004. Astfel fiind, textele criticate ca neconstituţionale au, în prezent, urmãtorul conţinut:
- Art. 160^2 : "Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor sãvârşite din culpã, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depãşeşte 12 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordã în cazul în care învinuitul sau inculpatul este recidivist ori când existã date din care rezultã necesitatea de a-l împiedica sã sãvârşeascã alte infracţiuni sau cã acesta va încerca sã zãdãrniceascã aflarea adevãrului prin influenţarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probã sau prin alte asemenea fapte.
Organul judiciar dispune ca, pe timpul liberãrii provizorii, inculpatul sã respecte una sau mai multe din urmãtoarele obligaţii:
a) sã nu depãşeascã limita teritorialã fixatã decât în condiţiile stabilite de organul judiciar;
b) sã comunice organului judiciar orice schimbare de domiciliu sau reşedinţã;
c) sã nu meargã în locuri anume stabilite;
d) sã se prezinte la organul de urmãrire penalã sau, dupã caz, la instanţa de judecatã ori de câte ori este chemat;
e) sã nu intre în legãturã cu anumite persoane determinate;
f) sã nu conducã nici un autovehicul sau anumite autovehicule;
g) sã nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la sãvârşirea faptei.
- Art. 160^4 : "Liberarea provizorie pe cauţiune se poate acorda de instanţa de judecatã, atât în cursul urmãririi penale, cât şi al judecãţii, la cerere, când s-a depus cauţiunea şi sunt îndeplinite condiţiile prevãzute în art. 160^2 alin. 1 şi 2.
Pe timpul liberãrii provizorii, învinuitul sau inculpatul este obligat sã se prezinte, la chemarea instanţei, sã comunice orice schimbare de domiciliu sau reşedinţã şi sã respecte obligaţiile prevãzute în art. 160^2 alin. 3 pe care instanţa le dispune."
Din cuprinsul textelor legale criticate rezultã cã dispoziţiile alin. 3 ale art. 160^4 au fost abrogate implicit, conţinutul lor fiind preluat în alin. 2 al art. 160^2 , menţinându-se neatins obiectul excepţiei, care, în esenţã, îl constituie dispoziţia care interzice liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune arestatului care este recidivist. În noua redactare s-au prevãzut aceleaşi condiţii atât cu privire la gravitatea infracţiunii sãvârşite, pentru care pedeapsa prevãzutã de lege nu trebuie sã fie mai mare de 12 luni, cât şi cu privire la obligaţiile pe care trebuie sã le îndeplineascã persoana faţã de care s-a luat mãsura liberãrii provizorii sub control judiciar sau pe cauţiune.
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile art. 160^2 şi art. 160^4 din Codul de procedurã penalã sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (7), devenit, dupã revizuirea Constituţiei, art. 23 alin. (10). Se considerã cã, de vreme ce Constituţia prevede dreptul necondiţionat al oricãrei persoane arestate preventiv de a cere liberarea sa provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune, dispoziţiile legale criticate, care prevãd acordarea numai în anumite condiţii privitoare la forma de vinovãţie cu care infracţiunile au fost sãvârşite, la gravitatea pedepsei prevãzute de lege pentru infracţiunea sãvârşitã, la periculozitatea inculpatului sau învinuitului arestat, dacã este infractor primar sau recidivist ori inspirã temere cã, lãsat în libertate, poate desfãşura activitãţi antisociale, sunt neconstituţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 şi art. 160^4 din Codul de procedurã penalã, prin raportare la prevederile art. 23 alin. (10) din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora "Persoana arestatã preventiv are dreptul sã cearã punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune", Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.
Ridicarea excepţiei se bazeazã pe o greşitã înţelegere a prevederilor constituţionale invocate, deoarece dreptul constituţional al persoanei arestate preventiv, de a cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune, nu se poate realiza decât în condiţiile prevãzute de Codul de procedurã penalã, care aratã în ce condiţii poate funcţiona o mãsurã procesualã, oricare ar fi aceasta. Restrângerea exerciţiului dreptului constituţional menţionat se face pe baza prevederilor constituţionale ale art. 53, care impun necesitatea asigurãrii desfãşurãrii instrucţiei penale. Interzicerea liberãrii provizorii sub control judiciar sau pe cauţiune a arestaţilor preventiv care au sãvârşit infracţiuni sancţionate cu închisoare ce depãşeşte 12 ani sau care sunt recidivişti, ca în speţã, se face în scopul bunei desfãşurãri a procesului penal.
Curtea Constituţionalã a mai fost sesizatã şi s-a pronunţat prin numeroase decizii asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 şi 160^4 din Codul de procedurã penalã. Excepţiile au vizat, ca şi în prezenta cauzã, condiţiile în care pot fi acordate mãsuri procesuale privind liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune, şi anume, fie durata pedepsei prevãzute de lege pentru infracţiunea sãvârşitã, fie calitatea de recidivist sau în genere periculozitatea infractorului. Temeiul constituţional al criticilor de neconstituţionalitate l-a reprezentat art. 23 alin. (7), devenit, dupã revizuirea Constituţiei, art. 23 alin. (10), iar Curtea Constituţionalã a respins excepţiile cu aceeaşi motivare, care îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 şi 160^4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Lucian Turcuţ în Dosarul nr. 1.605/2003 al Judecãtoriei Beiuş, respectiv de Aurel Constantin şi Paraschiva Keresteş în Dosarul nr. 349/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 ianuarie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
