Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 36 din 29 februarie 2000  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor   Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, precum si a dispozitiilor art. 287 si 288^1 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 36 din 29 februarie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, precum si a dispozitiilor art. 287 si 288^1 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 21 septembrie 2000
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã, precum şi a dispoziţiilor art. 287 şi 288^1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Oprea Dragomir în Dosarul nr. 3.089/1999 al Tribunalului Teleorman, având ca pãrţi pe autorul exceptiei, Iordana Dragomir, Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Teleorman şi Comisia localã pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Zimnicea.
La apelul nominal se prezintã autorul exceptiei, asistat de avocatul Alexandru Pantea, lipsind celelalte pãrţi, pentru care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul autorului exceptiei considera ca prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 care au modificat Codul de procedura civilã, referitor la procedura apelului, sunt neconstituţionale. Se susţine ca, prin aceste modificãri, instanţele de judecata aplica diferit prevederile referitoare la termenul de depunere a motivelor de apel, în condiţiile în care Codul de procedura civilã nu putea fi modificat decât printr-o lege organicã, în conformitate cu art. 72 din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ridicate, deoarece prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 au mai fost examinate de Curtea Constituţionalã şi s-a stabilit ca acestea nu fac parte din categoria legilor organice.
În legatura cu critica prevederilor art. 287 şi 288^1 din Codul de procedura civilã reprezentantul Ministerului Public considera ca autorul exceptiei nu a indicat textul constituţional care a fost încãlcat, iar în ceea ce priveşte practica neunitara a instanţelor, aceasta nu poate face obiectul controlului de constitutionalitate a legilor.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 octombrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 3.089/1999, Tribunalul Teleorman a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 287 şi 288^1 din Codul de procedura civilã, astfel cum a fost modificat prin <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 , excepţie ridicatã de Oprea Dragomir într-o cauza civilã având ca obiect soluţionarea apelului declarat de autorul exceptiei impotriva sentinţei civile prin care s-a respins plângerea acestuia, formulatã impotriva hotãrârii Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a susţinut ca potrivit art. 107 alin. (3) din Constituţie Guvernul poate emite ordonanţe numai în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile stabilite de aceasta şi în conformitate cu art. 72 alin. (3) din Constituţie. Totodatã se considera ca Guvernul nu are competenta ca printr-o ordonanta sa modifice o lege organicã, asa cum este Codul de procedura civilã. Procedând în acest mod, Guvernul, prin modificarea art. 287 din Codul de procedura civilã, a modificat însãşi deosebirea de esenta dintre apel şi recurs. Prin eliminarea posibilitatii ca motivarea apelului sa se facã pana la prima zi de înfãţişare este afectatã însãşi natura legalã a apelului, având în vedere ca în perioada cuprinsã între comunicarea hotãrârii instanţei de fond şi prima zi de înfãţişare la instanta de apel pot aparea elemente noi, ce nu mai pot fi invocate la instanta de control.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata considera ca excepţia este neîntemeiatã, <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 fiind constituţionalã. Art. 287 din Codul de procedura civilã a fost într-adevãr modificat, însã prevederea din vechiul text nu mai era necesarã atâta timp cat prevederile art. 105 din Codul de procedura civilã sunt în vigoare.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepţia de neconstituţionalitate a reglementãrilor cuprinse în art. 287 şi 288^1 din Codul de procedura civilã este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 sunt constituţionale. Din prevederile art. 72 alin. (3) din Constituţie nu rezulta ca reglementãrile referitoare la procedura civilã, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice. În acest sens este invocatã şi practica Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia ridicatã.
Analizând încheierea de sesizare, precum şi susţinerile formulate în dosarul cauzei de autorul exceptiei, Curtea retine ca obiectul exceptiei de neconstituţionalitate ridicate îl constituie, în principal, doua categorii de aspecte:
1. neconstituţionalitatea <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 , în raport cu prevederile art. 107 alin. (3) şi ale art. 72 alin. (3) din Constituţie;
2. neconstituţionalitatea art. 287 şi 288^1 din Codul de procedura civilã, astfel cum a fost modificat şi completat prin <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 .
1. În legatura cu critica potrivit cãreia modificarea Codului de procedura civilã, lege organicã, a fost facuta printr-o ordonanta a Guvernului, Curtea constata urmãtoarele:
<>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, a fost emisã în temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţie şi al <>art. 1 lit. t) din Legea nr. 221/1997 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.
Curtea Constituţionalã a examinat constituţionalitatea unor prevederi din legea de abilitare. Astfel, prin Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997, Curtea a constatat ca toate prevederile din lege care au fãcut obiectul sesizãrii, inclusiv aspectele menţionate de autorul exceptiei, sunt constituţionale. În sesizare au fost criticate, ca fiind neconstituţionale, acele dispoziţii legale prin care Guvernul a fost abilitat sa emita ordonanţe în domenii considerate ca fãcând obiectul de reglementare al legilor organice. Printre aceste prevederi sunt menţionate şi cele cuprinse în <>art. 1 lit. t) din Legea nr. 221/1997 , potrivit cãrora Guvernul era abilitat sa modifice şi sa completeze, prin ordonanta, Codul de procedura civilã. În legatura cu aceste critici formulate de autorii sesizãrii Curtea a stabilit, prin decizia menţionatã, ca "din cuprinsul prevederilor art. 72 alin. (3) din Constituţie şi al celorlalte dispoziţii constituţionale nu rezulta ca reglementãrile relative la procedura civilã, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice", în condiţiile în care Legea fundamentalã reglementeazã, expres şi limitativ, domeniile rezervate legilor organice, între care nu figureazã şi dispoziţii legale privind procedura civilã.
De altfel Curtea Constituţionalã s-a pronunţat şi în alte cauze asupra exceptiei de neconstituţionalitate având ca obiect, de asemenea, conţinutul <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 , respingând excepţia. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 61 din 20 aprilie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, s-a statuat ca, potrivit sistemului constituţional actual, calificarea legilor ca fiind organice se face, în mod expres, prin textul constituţional, iar nu pe cale de interpretare. În acest sens s-a reţinut ca "art. 72 alin. (3) din Constituţie prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementãrii prin lege organicã. Atât în acest text, cat şi în celelalte articole ale Constituţiei, în care se specifica necesitatea adoptãrii de legi organice, nu se prevede ca procedura civilã este supusã reglementãrii prin asemenea legi".
Având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, precum şi faptul ca nu au intervenit elemente noi care sa determine o schimbare a acesteia, soluţia adoptatã de Curte îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata.
2. Autorul exceptiei considera ca art. 287 şi 288^1 din Codul de procedura civilã sunt neconstituţionale. Aceste texte au urmãtorul cuprins:
- Art. 287: "Cererea de apel va cuprinde:
1. numele, domiciliul sau resedinta pãrţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, dupã caz, numãrul de înmatriculare în Registrul comerţului, codul fiscal, contul bancar, numãrul de telefon şi numãrul de fax;
2. arãtarea hotãrârii care se ataca;
3. semnatura.
Cerinţele de la alin. 1 pct. 2 şi 3 sunt prevãzute sub sancţiunea nulitãţii. Lipsa semnãturii poate fi împlinitã în condiţiile art. 133 alin. 2.";
- Art. 288^1 : "Dupã comunicarea motivarii hotãrârii potrivit art. 288, pãrţile vor motiva apelul în fapt şi în drept, prezentând şi dovezile invocate în susţinerea apelului, într-un termen de 15 zile de la comunicare. În cazul prevãzut de art. 261 alineatul ultim, termenul pentru motivarea apelului se socoteşte de la comunicarea hotãrârii.
Când dovezile propuse sunt martori sau înscrisuri nearãtate la prima instanta, se vor aplica în mod corespunzãtor dispoziţiile art. 112 pct. 5.
Preşedintele va inainta instanţei de apel dosarul, împreunã cu apelurile fãcute, numai dupã împlinirea termenului de motivare a apelului pentru toate pãrţile.
Cu toate acestea, apelul va fi trimis de îndatã, dacã s-a fãcut cerere pentru suspendarea executãrii hotãrârii primei instanţe."
În susţinerile sale autorul exceptiei considera ca aceste reglementãri inlatura posibilitatea ca motivarea apelului sa se facã pana la prima zi de înfãţişare, ceea ce a determinat existenta unor interpretãri diferite ale instanţelor judecãtoreşti.
Analizând susţinerile menţionate, Curtea Constituţionalã constata ca acestea nu pot face obiectul controlului de constitutionalitate, deoarece autorul exceptiei critica prevederile legale menţionate fãrã sa indice textul constituţional pe care acestea îl incalca. Asa fiind, excepţia nu este motivatã sub acest aspect, nefiind respectate dispoziţiile <>art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora: "Sesizãrile trebuie fãcute în forma scrisã şi motivate."

Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã, precum şi a dispoziţiilor art. 287 şi 288^1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Oprea Dragomir în Dosarul nr. 3.089/1999 al Tribunalului Teleorman.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 29 februarie 2000.

PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta

--------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016