Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 36 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 88^1 alin. (2), art. 90 alin. (6) si art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 103 din 11 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^1 alin. (2), art. 90 alin. (6) şi <>art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, excepţie ridicatã de Liviu Pop în Dosarul nr. 1.868/33/2007 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.868/33/2007, Curtea de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 88^1 alin. (2), art. 90 alin. (6) şi <>art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, excepţie ridicatã de Liviu Pop în dosarul de mai sus având ca obiect executarea unui mandat european de arestare şi predarea persoanei supus mandatului autoritãţilor emitente (italiene).
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi art. 124 alin. (3) referitoare la independenţa judecãtorilor care se supun numai legii.
Autorul excepţiei susţine cã prevederile <>art. 88^1 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 contravin principiului consacrat de art. 24 alin. (1) din Constituţie, deoarece instanţa verificã în camera de consiliu dacã mandatul european de arestare conţine toate informaţiile necesare. O asemenea situaţie este de naturã a încãlca dreptul pãrţii de a arãta în faţa instanţei erori de apreciere fundamentate cu privire la conţinutul mandatului şi nu al faptei cu privire la care s-a emis.
Articolul 90 alin. (6) din <>Legea nr. 302/2004 este neconstituţional deoarece limiteazã dreptul arestatului de a se apãra doar la posibilitatea de a-şi manifesta dezacordul cu privire la erori materiale asupra identitãţii ori de a invoca unul din motivele de refuz limitativ prevãzute de art. 88 din aceeaşi lege. Or, cu ocazia audierii arestatului, prin neacordarea dreptului de a supune atenţiei instanţei române existenţa unor împrejurãri de fapt care sunt de naturã sã nu justifice suficiente temeiuri pentru privarea de libertate dispusã de autoritatea judiciarã strãinã, se încalcã dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil, cu consecinţa înfrângerii independenţei judecãtorului român.
În sfârşit, <>art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 contravine dreptului la apãrare, deoarece persona arestatã este numai informatã cu privire la conţinutul mandatului şi nu i se comunicã nimic referitor la conţinutul ori temeiurile hotãrârii ce a stat la baza acestuia.
Curtea de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu sunt de naturã sã afecteze dreptul la apãrare, dreptul la un proces echitabil ori independenţa judecãtorului.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece stabilirea în sarcina judecãtorului a obligaţiei de a verifica informaţiile existente în conţinutul mandatului european de arestare nu este de naturã sã aducã atingere dreptului la apãrare al persoanei solicitate. De altfel, persoana solicitatã are la îndemânã o serie de garanţii procesuale de naturã sã asigure respectarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de apãrare: posibilitatea invocãrii unor motive obligatorii de refuz al executãrii, audierea persoanei arestate, existenţa posibilitãţii de a formula recurs împotriva hotãrârii cu privire la executarea mandatului de arestare etc. Judecãtorul român hotãrãşte asupra arestãrii persoanei, solicitatã în temeiul legii, numai dupã ce a verificat în prealabil dacã au fost respectate condiţiile necesare referitoare la emiterea mandatului, dar nu se pronunţã cu privire la temeinicia urmãririi sau condamnãrii dispuse de autoritatea strãinã ori asupra oportunitãţii arestãrii.
În sfârşit, faptul cã judecãtorul român verificã doar conţinutul mandatului de arestare nu este de naturã sã aducã atingere principiului independenţei judecãtorilor şi al supunerii lor numai legii, aceastã atribuţie reprezentând concretizarea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, reglementat de dispoziţiile <>art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 , în conformitate cu Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 88^1 alin. (2), art. 90 alin. (6) şi <>art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, aşa cum au fost modificate prin <>Legea nr. 224/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 88^1 alin. (2): "Instanţa verificã dacã mandatul european de arestare conţine informaţiile prevãzute la art. 79 alin. (1).";
- Art. 90 alin. ( 6): "Opoziţia persoanei solicitate la predare se poate baza numai pe existenţa unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz al executãrii mandatului european de arestare.";
- Art. 91 alin. (1): "Persoana are dreptul sã fie informatã cu privire la conţinutul mandatului european de arestare.";
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 90 din Legea nr. 302/2004 au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 583 din 7 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 25 iunie 2007, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã o excepţie similarã pentru considerentele acolo arãtate. Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Distinct de acestea, Curtea mai constatã urmãtoarele:
Potrivit <>art. 88^1 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 , instanţa verificã dacã mandatul european de arestare conţine informaţiile referitoare la identitatea şi cetãţenia persoanei solicitate, denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresa de e-mail ale autoritãţii judiciare emitente, indicarea existenţei unei hotãrâri judecãtoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivã sau a oricãrei alte hotãrâri judecãtoreşti executorii având acelaşi efect care se încadreazã în dispoziţiile referitoare la obiectul şi condiţiile emiterii mandatului european de arestare ori la îndeplinirea condiţiilor care enumerã faptele care dau loc la predare chiar în absenţa dublei incriminãri.
Autorul excepţiei susţine cã aceste norme contravin dreptului la apãrare, deoarece verificarea efectuatã de instanţã nu se face în şedinţã publicã.
O astfel de criticã nu poate fi primitã deoarece toate aceste documente verificate de judecãtorul român sunt ataşate la dosar, putând fi deci examinate şi de persoana vizatã de mandatul european de arestare. Textul criticat nu îngrãdeşte în niciun fel dreptul la apãrare. Dimpotrivã, aceste dispoziţii legale nu cuprind nicio încãlcare a textelor constituţionale invocate, permiţând cunoaşterea efectivã de cãtre persoanele solicitate a hotãrârii judecãtoreşti care a stat la baza mandatului european. Contestarea temeiniciei acesteia, deci a hotãrârii judecãtoreşti pronunţate într-un stat membru al Uniunii Europene, se va face în statul în care s-a emis hotãrârea respectivã, unde persoana solicitatã va beneficia de toate garanţiile procesuale existente. Totodatã, Curtea, prin <>Decizia nr. 400 din 24 aprilie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 4 mai 2007, a stabilit cã judecãtorul român va hotãrî asupra arestãrii persoanei solicitate dupã ce în prealabil a verificat respectarea condiţiilor necesare referitoare la emiterea mandatului european de arestare.
Aşa fiind, ţinând cont şi de aceste din urmã argumente, Curtea constatã cã nu poate fi primitã nici critica referitoare la neconstituţionalitatea <>art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^1 alin. (2), art. 90 alin. (6) şi <>art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, excepţie ridicatã de Liviu Pop în Dosarul nr. 1.868/33/2007 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 ianuarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. Ioan Vida
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
