Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 359 din 5 iulie 2005  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 359 din 5 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 4 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Mercur" - S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 16.606/2004 al Judecãtoriei Ploieşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 ianuarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 16.606/2004, Judecãtoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Mercur" - S.A. din Ploieşti, intimatã într-un litigiu având ca obiect contestaţia la executare formulatã de contestatoarea Societatea Comercialã "Magna Holding" - S.R.L. din Ploieşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate creeazã "o stare de vãditã inegalitate între creditori şi debitori" şi, totodatã, "o stare de incertitudine pentru recuperarea creanţelor de cãtre creditori", ceea ce contravine principiilor egalitãţii şi economiei de piaţã. De asemenea, aratã cã, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, se protejeazã orice drept patrimonial, inclusiv unul de creanţã, iar dispoziţiile legale criticate prevãd o posibilitate arbitrarã de suspendare a procedurii de executare, fãrã o cauţiune, fapt de naturã a aduce a gravã atingere dreptului de creanţã. Prin raportare la prevederile art. 135 din Constituţie, susţine cã "o economie de piaţã nu poate subzista în condiţiile în care îndeplinirea obligaţiilor contractuale poate fi amânatã sine die". În forma actualã, art. 403 alin. 1 este neconstituţional, o asemenea prevedere putându-se justifica numai dacã ar acorda "astfel de privilegii unor categorii sensibile social, faţã de care se poate justifica faptul cã existã un interes social sã fie protejate între comercianţi".
Judecãtoria Ploieşti şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã fiind constituţionale. Astfel, suspendarea executãrii silite este o mãsurã de excepţie, textul prevãzând cã instanţa poate suspenda executarea, urmând sã se pronunţe asupra acestei cereri dupã ce este pusã în discuţia pãrţilor, conform principiului contradictorialitãţii. Textul de lege nu stabileşte în mod enumerativ şi limitativ cazurile în care se poate admite o asemenea cerere, lãsând la latitudinea instanţei sã aprecieze dacã o asemenea cerere este întemeiatã, în funcţie de motivele pãrţilor şi de probele administrate în cauzã. Totodatã, suspendarea executãrii silite este o mãsurã provizorie, care nu dureazã decât pânã la soluţionarea contestaţiei la executare, iar, mai mult decât atât, pentru a preîntâmpina formularea cu rea-credinţã a unor asemenea cereri şi pentru a garanta repararea eventualelor prejudicii ce s-ar cauza creditorului prin suspendarea nejustã a executãrii silite, textul de lege prevede cã debitorul-contestator poate fi obligat la plata unei cauţiuni, aceastã sumã de bani fiind consemnatã la dispoziţia instanţei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã suspendarea executãrii silite este reglementatã de lege ca o posibilitate lãsatã la aprecierea instanţei, de naturã sã confere eficacitate unui alt mijloc procesual, şi anume contestaţiei la executare. Astfel, departe de a se constitui într-un mijloc fix de prejudiciere a drepturilor creditorului, contestaţia la executare şi suspendarea executãrii silite au în vedere acele posibile cazuri în care executarea silitã sau titlul în baza cãruia are loc aceasta nu sunt conforme legii. Alin. 1 al art. 403 trebuie privit în contextul reglementãrii unitare, reglementare conceputã cu respectarea prevederilor constituţionale referitoare la realizarea drepturilor în justiţie. Astfel, din perspectiva creditorului, reglementarea în ansamblul sãu conferã o serie de garanţii menite sã împiedice transformarea suspendãrii executãrii silite într-un instrument de prejudiciere a intereselor creditorului.
Este vorba, în primul rând, de procedura contradictorie în care se soluţioneazã cererea de suspendare, în cadrul cãreia creditorul are posibilitatea de a susţine opoziţia faţã de asemenea cerere.
Pe de altã parte, obligativitatea depunerii unei cauţiuni a fost instituitã ca o garanţie în favoarea creditorului, pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendãrii executãrii silite şi care are şi funcţia de a preveni exercitarea abuzivã a unor drepturi procesuale şi tergiversarea executãrii unor obligaţii constatate prin titlu executoriu.
În al treilea rând, hotãrârea de suspendare aparţine numai instanţelor judecãtoreşti, care, în funcţie de probe şi apãrãri, va decide asupra temeiniciei cererii. Totodatã, trebuie subliniat cã suspendarea executãrii silite este o mãsurã cu caracter provizoriu, care dureazã pânã la soluţionarea contestaţiei la executare, iar nu sine die.
Totodatã, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, asupra cererii de suspendare instanţa, în toate cazurile, se pronunţã prin încheiere, care poate fi atacatã cu recurs, în mod separat şi, ca urmare, se realizeazã atât exercitarea neîngrãditã a drepturilor procesuale ale pãrţilor, cât şi controlul jurisdicţional al soluţiei pronunţate cu privire la cererea de suspendare.
În concluzie, reglementarea în discuţie, în ansamblul ei, asigurã un tratament egal, de naturã sã garanteze, pe de-o parte, realizarea drepturilor creditorilor şi, prin aceasta, respectarea dreptului lor de proprietate, în sensul art. 44 din Constituţie, iar pe de altã parte, şi protecţia debitorilor, când aceasta apare justificatã.
Nu este încãlcat nici art. 135 din Constituţie, care consacrã principiul economiei de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã, dat fiind cã prevederile legale în discuţie creeazã premisele respectãrii principiului concurenţei, atât prin prerogativele oferite instanţei de judecatã, cât şi prin garanţiile conferite creditorilor.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, aratã cã dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu încalcã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, întrucât prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã se aplicã tuturor celor aflaţi în ipoteza normei legale, şi anume tuturor persoanelor titulare ale dreptului de proprietate privatã, care introduc contestaţie la executare şi solicitã suspendarea executãrii, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare. Aratã cã în acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 289/2004 .
În ceea ce priveşte criticile referitoare la încãlcarea art. 44 şi 136 din Constituţie, apreciazã cã nici acestea nu sunt întemeiate, întrucât procedura contestaţiei la executare asigurã garanţii suficiente pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor pãrţilor implicate în proces, acestea având posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestaţiei la executare şi desfiinţãrii titlului executoriu sau a executãrii însãşi, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executãrii, prin restabilirea situaţiei anterioare, aşa cum s-a pronunţat şi Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 227/2004 .
În final, apreciazã cã dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã sunt norme de procedurã şi reprezintã opţiuni ale legiuitorului, în deplinã conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, modificate prin <>art. I pct. 156 din Ordonanţa Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, dispoziţii potrivit cãrora: "Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 44 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";
- Art. 135 alin. (1): "Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate constituie norme de procedurã, potrivit cãrora, în cadrul soluţionãrii contestaţiei la executare, instanţa poate suspenda executarea, dar numai cu condiţia depunerii unei cauţiuni.
Conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege" şi, ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedurã, însã, bineînţeles, cu respectarea celorlalte principii şi dispoziţii constituţionale.
În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, în sensul cã dispoziţiile legale criticate instituie o inegalitate între creditori şi debitori, Curtea constatã cã acestea nu pot fi primite, întrucât principiul egalitãţii în faţa legii, consacrat constituţional prin art. 16 alin. (1), presupune aplicarea aceluiaşi tratament juridic unor situaţii juridice egale, or, creditorii şi debitorii, în cadrul unor litigii privind executarea silitã, nu au aceeaşi situaţie juridicã.
Totodatã, Curtea reţine cã posibilitatea lãsatã la aprecierea instanţei de a suspenda executarea cu condiţia depunerii unei cauţiuni nu încalcã dreptul de proprietate al creditorului şi, ca atare, nu contravine prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituţie. Susţinerile autorului excepţiei în sensul cã dispoziţiile legale criticate prevãd o posibilitate arbitrarã de suspendare a executãrii, fãrã o cauţiune, fapt de naturã a aduce o gravã atingere dreptului de creanţã, sunt neîntemeiate, întrucât art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã prevede posibilitatea instanţei de judecatã de a suspenda executarea, dar numai cu condiţia depunerii unei cauţiuni în cuantumul fixat.
Astfel, condiţionarea suspendãrii executãrii silite de depunerea unei cauţiuni se impune pentru prevenirea exercitãrii abuzive a dreptului de a cere suspendarea executãrii, precum şi pentru protejarea intereselor creditorilor, legate de executarea creanţelor lor stabilite prin titluri executorii.
Ca atare, nu se poate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate se prejudiciazã drepturile creditorului, întrucât reglementarea executãrii silite, în ansamblul sãu, conferã o serie de garanţii menite sã conducã la respectarea intereselor creditorului, cum ar fi posibilitatea formulãrii opoziţiei la cererea de suspendare a executãrii silite, obligativitatea depunerii unei cauţiuni în cazul suspendãrii executãrii silite, precum şi posibilitatea atacãrii cu recurs a încheierii prin care se suspendã executarea silitã.
Referitor la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din Constituţie, care consacrã principiul economiei de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã, Curtea constatã cã nici aceastã criticã nu este întemeiatã. Suspendarea executãrii silite este o mãsurã cu caracter provizoriu, care dureazã pânã la soluţionarea contestaţiei la executare, iar nu sine die, aşa cum în mod eronat susţine autorul excepţiei. Pe de altã parte, dispoziţiile legale criticate nu dau, aşa cum susţine autorul excepţiei, posibilitatea unui comerciant sã-şi amâne obligaţia care rezultã dintr-o hotãrâre judecãtoreascã, fapt ce ar contraveni art. 135 din Constituţie, ci prevãd posibilitatea instanţei de a suspenda executarea numai cu condiţia depunerii unei cauţiuni.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Mercur" - S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 16.606/2004 al Judecãtoriei Ploieşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 iulie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016