Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 359 din 23 septembrie 2004  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 lit. a) si ale   art. 41 liniuta a patra din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobata cu modificari si completari prin   Legea nr. 105/2000     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 359 din 23 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 lit. a) si ale art. 41 liniuta a patra din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 105/2000

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ioan Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 lit. a) şi ale <>art. 41 liniuţa a patra din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 105/2000 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Dominus Rei" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 7.405/2003 al Judecãtoriei Constanţa.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 281D/2004, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Societatea Comercialã "Dominus Rei" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 8.948/2003 al Judecãtoriei Constanţa. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 281D/2004 la Dosarul nr. 280D/2004, mai întâi înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã. În acest sens aratã cã legiuitorul are deplina libertate de a stabili atât condiţiile în care anumite fapte constituie contravenţii, cât şi sancţiunile corespunzãtoare, acestea aplicându-se în mod egal contravenienţilor.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 30 septembrie 2003 şi din 11 noiembrie 2003, pronunţate în Dosarul nr. 7.405/2003, respectiv Dosarul nr. 8.948/2003, Judecãtoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 lit. a) şi ale <>art. 41 liniuţa a patra din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 105/2000 . Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Dominus Rei" - S.R.L. din Constanţa în cauze civile al cãror obiect îl constituie soluţionarea plângerilor formulate împotriva unor proceseverbale de constatare a unor contravenţii, întocmite de inspectori ai Autoritãţii Rutiere Române.
În motivãrile excepţiei, având un conţinut identic, se susţine cã textele de lege criticate "nu fac deosebire între persoanele juridice care circulã fãrã licenţe sau cu licenţe suspendate sau anulate şi persoanele juridice care au licenţe, însã ar fi încãlcat prevederile caietului de sarcini", ceea ce contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicatã. Autorul excepţiei ajunge la aceastã concluzie plecând de la constatarea cã asemenea fapte sunt incriminate prin acelaşi text de lege, respectiv <>art. 40 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 105/2000 , şi sancţionate cu aceeaşi amendã, tot prin intermediul unui singur articol, şi anume art. 41 liniuţa a patra din actul normativ menţionat. În continuare considerã cã "nu ar trebui sã existe egalitate din punct de vedere sancţionator pentru o persoanã care nu deţine licenţã de transport, dar efectueazã acte de transport, şi o persoanã care are licenţã, dar încalcã anumite obligaţii din caietul de sarcini anexã la licenţã". În acest sens invocã şi prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, conform cãrora sancţiunea care se aplicã trebuie sã fie proporţionalã cu gradul de pericol social al faptei. Din aceastã perspectivã, autorul excepţiei apreciazã cã "fapta persoanei care desfãşoarã activitãţi de transport fãrã licenţã este mult mai gravã decât o eventualã încãlcare a prevederilor caietului de sarcini anexã la licenţã".
Judecãtoria Constanţa apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, "întrucât opţiunea legiuitorului de a incrimina fapte diferite în acelaşi text sancţionator nu încalcã principiul egalitãţii prevãzut de art. 16 din Constituţie". Apreciazã, în acest sens, cã "nu se poate ajunge la aplicarea aceleiaşi sancţiuni pentru fapte cu un pericol social net diferit", deoarece sancţiunea amenzii se aplicã între anumite limite legale, în conformitate cu criteriile de individualizare a sancţiunii prevãzute de <>art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , ţinându-se seama de împrejurãrile în care a fost sãvârşitã fapta, de modul şi mijloacele de sãvârşire a acesteia, de urmarea produsã, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece "este de competenţa legiuitorului ca, atunci când stabileşte cã o anumitã faptã constituie contravenţie, sã prevadã, în funcţie de gravitatea respectivei fapte, şi sancţiunea corespunzãtoare". Menţioneazã cã pentru fiecare dintre faptele prevãzute la art. 40 lit. a) din ordonanţa criticatã s-a stabilit câte o sancţiune, şi anume amenda, ceea ce este în concordanţã cu principiul desprins din prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, conform cãruia în situaţii juridice identice tratamentul juridic este egal, iar în situaţii diferite tratamentul este diferit. Apreciazã, de asemenea, "cã faptul cã, în temeiul art. 41 liniuţa a patra, amenda aplicabilã celor douã contravenţii este cuprinsã între aceleaşi limite aratã cã, din punctul de vedere al legiuitorului, cele douã fapte au aceeaşi gravitate".
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, întrucât textele de lege criticate au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate într-o cauzã în care acelaşi autor a invocat aceleaşi motive de neconstituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale, existând astfel autoritate de lucru judecat.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 40 lit. a) şi ale <>art. 41 liniuţa a patra din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 29 august 1997, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 105/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 30 iunie 2000, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 40 lit. a): "Constituie contravenţie, în mãsura în care, potrivit legii penale nu sunt considerate infracţiuni, şi se sancţioneazã ca atare urmãtoarele fapte:
a) efectuarea de transporturi rutiere sau desfãşurarea de activitãţi conexe acestora, conform prevederilor anexei nr. 2 pct. C, fãrã licenţe sau cu licenţe cu valabilitate expiratã, suspendate sau anulate, precum şi nerespectarea prevederilor caietelor de sarcini, anexe la acestea.";
- Art. 41 liniuţa a patra: "Se sancţioneazã cu amendã: [...]
- de la 3.200.000 lei la 4.000.000 lei, faptele prevãzute la art. 40 lit. a), b), c), g) şi h)."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi de lege încalcã dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege."
În esenţã, potrivit criticii formulate, dispoziţiile art. 40 lit. a) şi ale <>art. 41 liniuţa a patra din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 105/2000 , nu fac distincţie, în ceea ce priveşte regimul sancţionator, între persoanele juridice care circulã fãrã licenţe de transport sau cu licenţe cu valabilitate expiratã, suspendate sau anulate, pe de o parte, şi persoanele juridice care au licenţe valabile, dar au încãlcat unele prevederi ale caietului de sarcini, anexe la aceste licenţe, pe de altã parte. Autorul excepţiei considerã cã gradul de pericol social al faptelor prevãzute de textele de lege criticate este diferit, motiv pentru care şi sancţiunile corespunzãtoare ar trebui sã fie diferite.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea observã cã prevederile de lege criticate au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, ca şi în prezenta cauzã şi cu o motivare similarã. Astfel, prin <>Decizia nr. 201 din 29 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 7 iunie 2004, Curtea a statuat cã prevederile art. 40 lit. a) şi ale <>art. 41 liniuţa a patra din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 "nu instituie nici privilegii şi nici discriminãri între operatorii de transport rutier, fie ei persoane fizice sau persoane juridice. Ele fac deosebiri între diferite încãlcãri ale reglementãrilor legale, între periculozitatea şi gravitatea lor abstractã, prevãzând în raport cu acestea sancţiunile contravenţionale ce urmeazã a fi aplicate". De asemenea, prin <>Decizia nr. 85 din 2 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 aprilie 2004, Curtea Constituţionalã a reţinut cã "legiuitorul (inclusiv cel delegat) a acţionat în temeiul dreptului sãu de apreciere cu privire la modalitatea de reglementare a condiţiilor în care anumite fapte sã fie sancţionate contravenţional, precum şi la stabilirea sancţiunilor aplicabile, fãrã sã instituie o discriminare".
Deoarece nu au intervenit elemente noi de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, argumentele pe care s-au fundamentat soluţiile deciziilor menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 lit. a) şi ale <>art. 41 liniuţa a patra din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 105/2000 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Dominus Rei" - S.R.L. din Constanţa în dosarele nr. 7.405/2003 şi 8.948/2003 ale Judecãtoriei Constanţa.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 septembrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu

---------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016