Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 358 din 25 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 330 din 19 mai 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Iosif Varga, Iosif Acs şi Viorica Breda în Dosarul nr. 1510.3/43/2006 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1510.3/43/2006, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Iosif Varga, Iosif Acs şi Viorica Breda.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 44 şi 45 din Constituţie, deoarece instituie rãspunderea solidarã a persoanelor care fac parte din organele colegiale de conducere ale persoanei juridice aflate în stare de insolvenţã pentru toate actele şi faptele care au cauzat insolvenţa, inclusiv pentru cele comise anterior perioadei în care şi-au exercitat mandatul.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal considerã excepţia neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, text de lege care are urmãtorul conţinut: (1) "În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cãrora le-ar fi imputabilã apariţia stãrii de insolvenţã a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecãtorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoanã juridicã, ajuns în stare de insolvenţã, sã fie suportatã de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societãţii, precum şi de orice altã persoanã care a cauzat starea de insolvenţã a debitorului, prin una dintre urmãtoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au fãcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activitãţi care ducea, în mod vãdit, persoana juridicã la încetarea de plãţi;
d) au ţinut o contabilitate fictivã, au fãcut sã disparã unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mãrit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinãtoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetãrii de plãţi;
g) în luna precedentã încetãrii plãţilor, au plãtit sau au dispus sã se plãteascã cu preferinţã unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.
(2) Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu înlãturã aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiuni.
(3) Comitetul creditorilor sau creditorul care deţine mai mult de jumãtate din valoarea tuturor creanţelor poate cere judecãtorului-sindic sã fie autorizat sã introducã acţiunea prevãzutã la alin. (1), dacã administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sã indice, în raportul sãu asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de insolvenţã a patrimoniului debitorului persoanã juridicã ori dacã acesta a omis sã formuleze acţiunea prevãzutã la alin. (1) şi rãspunderea persoanelor la care se referã alin. (1) ameninţã sã se prescrie.
(4) În caz de pluralitate, rãspunderea persoanelor prevãzute la alin. (1) este solidarã, cu condiţia ca apariţia stãrii de insolvenţã sã fie contemporanã sau anterioarã perioadei de timp în care şi-au exercitat mandatul ori în care au deţinut poziţia care ar fi putut cauza insolvenţa. Persoanele în cauzã se pot apãra de solidaritate dacã, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolvenţa sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvenţa şi au fãcut sã se consemneze, ulterior luãrii deciziei, opoziţia lor la aceste decizii."
Dispoziţiile constituţionale invocate sunt cele ale art. 44 privind dreptul de proprietate privatã şi ale art. 45 privind libertatea economicã.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã prevederile <>art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei au mai fost supuse controlului de constituţionalitate pentru critici de neconstituţionalitate similare. De exemplu, prin <>Decizia nr. 272 din 24 februarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 6 aprilie 2009, Curtea Constituţionalã a constatat cã aceste prevederi de lege sunt constituţionale.
În considerentele acestei decizii, s-a reţinut cã prevederile <>art. 138 din Legea nr. 85/2006 "nu instituie prezumţia de culpã a persoanei a cãrei rãspundere se solicitã a fi stabilitã", ci "prevãd în concret natura faptelor pãgubitoare pentru societatea comercialã debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvenţã şi care pot antrena rãspunderea unor persoane din organele sale de conducere. Stabilirea existenţei unor asemenea fapte şi a mãsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvenţã a societãţii comerciale debitoare se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile şi în dreptul comun, pe baza unui probatoriu complet şi pertinent. În cadrul acestui proces, persoana a cãrei responsabilitate se cere a fi stabilitã poate exercita fãrã nicio îngrãdire dreptul la apãrare, precum şi cãile legale de atac".
S-a mai reţinut cã, deşi membrii organelor de supraveghere din cadrul societãţii sau de conducere, precum şi persoanele care au cauzat starea de insolvenţã a societãţii debitoare suferã o îngrãdire în exercitarea atributelor dreptului lor de proprietate, având în vedere cã pe aceastã cale se asigurã acoperirea pasivului debitorului insolvent şi valorificarea drepturilor creditorilor şi întrucât, potrivit art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie, stabilirea conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, reglementarea legalã, în sine, nu relevã nicio contradicţie cu textele constituţionale de referinţã.
Soluţia pronunţatã de Curtea Constituţionalã prin decizia menţionatã, precum şi considerentele care au stat la baza ei îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu se invocã elemente noi, de naturã a schimba aceastã jurisprudenţã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Iosif Varga, Iosif Acs şi Viorica Breda în Dosarul nr. 1510.3/43/2006 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 martie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
