Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 358 din 23 septembrie 2004  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 23 din Legea fondului funciar nr. 18/1991     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 358 din 23 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 11 noiembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Dumitru Ioniţã în Dosarul nr. 5.377/2003 al Judecãtoriei Târgovişte.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, lipsind celelalte pãrţi.
Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Partea prezentã solicitã admiterea excepţiei, arãtând cã, datoritã modului de redactare a textului criticat, foştilor proprietari nu li se mai poate reconstitui dreptul de proprietate pe vechile amplasamente, fapt care echivaleazã cu o expropriere.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arãtând cã, de fapt, autorul excepţiei solicitã o modificare a textului criticat. Or, aşa cum a statuat în jurisprudenţa sa, Curtea nu poate da o altã formulare textelor de lege pe care le-ar considera nesatisfãcãtor redactate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 aprilie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 5.377/2003, Judecãtoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Dumitru Ioniţã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia considerã cã textul criticat este eronat redactat, deoarece prevede cã sunt şi rãmân în proprietatea privatã a cooperatorilor terenurile prevãzute de <>art. 22 din Legea nr. 18/1991 . În opinia autorului excepţiei, în acest fel foştilor proprietari ai terenurilor nu li se mai poate reconstitui dreptul de proprietate pe vechile amplasamente, acest lucru echivalând cu o expropriere, fapt care contravine art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, republicatã. În concluzie el propune abrogarea acestui text "ca fiind produsul unei epoci apuse". De asemenea, mai aratã autorul excepţiei, "ambiguitatea textului criticat permite celor de rea-credinţã sã cearã ce nu au dreptul".
Instanţa de judecatã opineazã în sensul cã textul criticat nu contravine prevederilor constituţionale, ci, dimpotrivã, "reparã o inechitate instauratã prin forma iniţialã a <>Legii nr. 18/1991 ".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considerã criticile de neconstituţionalitate ca neîntemeiate, arãtând cã la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 18/1991 cooperatorii erau deja proprietari în temeiul <>Decretului-lege nr. 42/1990 . În plus, nerestituirea terenurilor foştilor proprietari nu este consecinţa unei protecţii insuficiente a drepturilor acestora, ci recunoaşterea unei stãri de fapt, care, datoritã existenţei construcţiilor, fãcea practic imposibilã restituirea acestor terenuri pe vechile amplasamente. Dupã intrarea în vigoare a Constituţiei, dreptului de proprietate constituit în temeiul <>Legii nr. 18/1991 i se aplicã regimul constituţional actual, acest drept neputând fi desfiinţat fãrã a se încãlca principiul neretroactivitãţii legii.
Guvernul, în punctul sãu de vedere, aratã cã dispoziţiile criticate din <>Legea nr. 18/1991 recunosc şi consacrã dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit şi anexelor gospodãreşti, precum şi asupra curţii şi grãdinii din jurul acestora, persoanelor prevãzute de lege şi nu contravin dispoziţiilor constituţionale privind ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate. În ce mãsurã dispoziţiile legale privind transformarea dreptului de folosinţã în drept de proprietate au fost respectate în fiecare caz în parte reprezintã o problemã ce ţine de competenţa instanţelor judecãtoreşti. Pentru toate aceste considerente apreciazã excepţia ca nefondatã. Este invocatã în acest sens <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 5/1993 .
Avocatul Poporului aratã cã prin dispoziţiile legale criticate s-a constituit un drept de proprietate asupra terenurilor şi anexelor gospodãreşti în favoarea proprietarilor caselor de locuit. În acest sens este invocatã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a statuat cã prevederile constituţionale actuale nu pot avea ca efect desfiinţarea unui drept de proprietate constituit anterior intrãrii ei în vigoare, dispoziţiile acesteia aplicându-se numai în ceea ce priveşte regimul juridic al acestui drept. În concluzie se apreciazã cã textul criticat este conform cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicatã.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorulraportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Analizând încheierea de sesizare, precum şi notele scrise depuse în susţinerea excepţiei, Curtea observã cã atât instanţa de judecatã, cât şi autorul excepţiei fac referire la dispoziţiile <>art. 22 din Legea nr. 18/1991 .
Dupã republicarea <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, textele de lege au cãpãtat o nouã numerotare. Astfel, art. 22 a devenit art. 23. Aşadar, Curtea va exercita controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor <>art. 23 din Legea nr. 18/1991 , republicatã, ulterior modificatã şi completatã.
Textul criticat este urmãtorul:
- Art. 23 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Sunt şi rãmân în proprietatea privatã a cooperatorilor sau, dupã caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodãreşti, precum şi curtea şi grãdina din jurul acestora, determinate potrivit <>art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele mãsuri pentru stimularea ţãrãnimii.
(2) Suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodãreşti, precum şi curtea şi grãdina din jurul acestora sunt acelea evidenţiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciarã, în registrul agricol sau în alte documente financiare, la data intrãrii în cooperativa agricolã de producţie.
(3) Pentru suprafaţa de teren agricol atribuitã de cooperativa agricolã de producţie ca lot de folosinţã, potrivit prevederilor <>art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990 , nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei cãreia i s-a atribuit, indiferent dacã acest teren se aflã în continuarea grãdinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepţia celor strãmutaţi, pentru realizarea unor investiţii de interes local şi de utilitate publicã.
(4) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã şi persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator."
Textul <>art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele mãsuri pentru stimularea ţãrãnimii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 30 ianuarie 1990, are urmãtoarea redactare:
- Art. 8: "Terenul aferent casei de locuit şi anexelor gospodãreşti, precum şi curtea şi grãdina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particularã a deţinãtorilor; acestea pot fi înstrãinate şi lãsate moştenire.
Terenul prevãzut la alin. 1, împreunã cu lotul care poate fi atribuit în folosinţa membrului cooperator, potrivit prevederilor art. 4, nu poate depãşi suprafaţa de 6.000 metri pãtraţi pentru deţinãtorul casei de locuit."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 44 şi art. 136 alin. (5), a cãror redactare este urmãtoarea:
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";
- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
Prin dispoziţiile legale mai sus citate, s-a constituit un drept de proprietate asupra terenurilor aferente casei de locuit şi anexelor gospodãreşti, precum şi asupra curţii şi grãdinii din jurul acestora, determinate potrivit <>art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele mãsuri pentru stimularea ţãrãnimii, înlãturând astfel situaţia nefireascã în care proprietarul casei de locuit era doar titularul unui drept de folosinţã asupra terenului.
Curtea Constituţionalã, în jurisprudenţa sa, ca de exemplu, <>Decizia nr. 3/1993 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 17 mai 1993, a statuat cã prevederile constituţionale actuale nu pot avea drept urmare desfiinţarea unui drept de proprietate constituit anterior intrãrii în vigoare a Constituţiei, dispoziţiile acesteia aplicându-se numai în ceea ce priveşte regimul dreptului respectiv.
În aceste condiţii, textele de lege criticate sunt în deplin acord cu prevederile art. 44 şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie, republicatã.
Curtea constatã cã este de competenţa instanţei de judecatã de a stabili dacã pentru fiecare caz în parte sunt respectate dispoziţiile legale privind constituirea dreptului de proprietate.
Examinând excepţia ridicatã şi motivele invocate în susţinerea ei, observãm cã, în realitate, autorul este nemulţumit de modul de redactare a textului <>art. 23 din Legea nr. 18/1991 , republicatã, ceea ce ar presupune o modificare a acestuia, atribut ce nu revine Curţii Constituţionale.
Acceptarea acestei critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, lucru care ar contraveni art. 61 din Constituţie, republicatã, potrivit cãruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţãrii". De asemenea, este de observat cã, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat cã, în ceea ce priveşte competenţa sa, Curtea nu poate da o altã formulare textelor de lege pe care le-ar considera nesatisfãcãtor redactate (<>Decizia nr. 1 din 30 iunie 1992 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992). De asemenea, Curtea nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a modifica sau de a abroga o normã juridicã (<>Decizia nr. 27 din 12 martie 1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996) şi nu se poate substitui legiuitorului pentru adãugarea unor noi prevederi legale (<>Decizia nr. 45 din 2 mai 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995).
De altfel, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 23 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 263 din 22 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 676 din 27 iulie 2004, statuând cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Dumitru Ioniţã în Dosarul nr. 5.377/2003 al Judecãtoriei Târgovişte.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 septembrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Maria Bratu

--------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016