Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 356 din 2 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 185 alin. (3^1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Ion Tiucã - procuror Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 185 alin. (3^1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Dunga Com" - S.R.L. din Brãila în Dosarul nr. 653/CAF/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 131 D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Societatea Comercialã "Quasar" - S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 2.929/2005 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor sus-menţionate, având în vedere obiectul identic al excepţiilor ridicate. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 131 D/2006 la Dosarul nr. 130 D/2006, care este primul înregistrat. Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã se impune pãstrarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin încheierile din 10 ianuarie 2006 şi din 7 decembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 653/CAF/2005 şi nr. 2.929/2005, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 185 alin. (3^1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Dunga Com" - S.R.L. din Brãila şi de Societatea Comercialã "Quasar" - S.R.L. din Botoşani în cauze având ca obiect acţiuni în anulare a unor decizii prin care s-a dispus suspendarea autorizaţiilor de antrepozit fiscal. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile <>art. 185 alin. (3^1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (11), ale art. 45 şi ale art. 53. În acest sens aratã cã "prin reglementarea [...] dreptului autoritãţii fiscale competente de a suspenda autorizaţia unui antrepozit fiscal doar pe baza unei simple sesizãri penale [...], se încalcã în mod evident prevederile constituţionale referitoare la prezumţia de nevinovãţie" întrucât "se îndreptãţeşte Ministerul Finanţelor Publice sã ia mãsuri sancţionatorii anterior stabilirii comiterii unei infracţiuni prin hotãrâre judecãtoreascã". Totodatã, se considerã cã dispoziţiile "art. 185 alin. (3^1) lit. b) din Legea 571/2003 contravin şi prevederilor art. 45 din Constituţie deoarece, atât timp cât instanţa judecãtoreascã nu a «confirmat» încãlcarea condiţiilor legale de exercitare a activitãţii economice, nu se poate lua mãsura anulãrii, chiar temporarã, a dreptului de a exercita activitatea economicã". De asemenea, se mai aratã cã textul de lege criticat contravine şi prevederilor art. 53 din Constituţie, întrucât "autorizeazã Ministerul Finanţelor Publice de a restrânge exercitarea dreptului nostru şi în alte situaţii decât cele prevãzute de art. 53 din Constituţie". Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, contrar prevederilor <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei ridicate. În temeiul dispoziţiilor legale menţionate, precum şi în conformitate cu art. 17 alin. (2) din regulamentul sãu de organizare şi funcţionare, Curtea Constituţionalã a solicitat completarea actului de sesizare cu opinia instanţei de judecatã, dar aceasta nu a dat curs solicitãrii pânã la data pronunţãrii prezentei decizii. Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, în sensul în care a statuat Curtea în jurisprudenţa sa. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalittate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 185 alin. (3^1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, introdus prin <>art. I pct. 94 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 793 din 27 august 2004, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 494/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004. Textul criticat are urmãtorul cuprins: - Art. 185 alin. (3^1) lit. b): "(3^1) La propunerea organelor de control, autoritatea fiscalã competentã suspendã autorizaţia pentru un antrepozit fiscal astfel: [...] b) pânã la soluţionarea definitivã a cauzei penale în cazul în care a fost fãcutã o sesizare penalã referitoare la faptele incriminate ca infracţiuni la regimul produselor accizabile." Autorii excepţiei considerã cã aceste dispoziţii aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (11) privitoare la prezumţia de nevinovãţie, art. 45 referitor la libertatea economicã şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele: Prevederile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile <>art. 23 alin. (11) din Legea fundamentalã. Astfel, prin Decizia nr. 154 din 23 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 9 martie 2006, Curtea a reţinut, în esenţã, cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã deoarece "prezumţia de nevinovãţie este un principiu ce guverneazã procesul penal, fãrã a se aplica şi procedurii contenciosului fiscal". Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 185 alin. (3^1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal în raport cu prevederile constituţionale ale art. 45 şi 53, Curtea constatã cã nici aceasta nu poate fi reţinutã, pentru urmãtoarele considerente: Pentru eliberarea unei autorizaţii de antrepozit fiscal, antrepozitarul trebuie sã îndeplineascã mai multe condiţii, printre care şi cele prevãzute de art. 180 lit. d): "în cazul unei persoane fizice [...] aceasta sã nu fi fost condamnatã în mod definitiv pentru evaziune fiscalã, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelãciune, delapidare, mãrturie mincinoasã, dare sau luare de mitã, în România sau în oricare din statele strãine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani" şi "e) în cazul unei persoane juridice [...] administratorii acestor persoane juridice sã nu fi fost condamnaţi în mod definitiv pentru evaziune fiscalã, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelãciune, delapidare, mãrturie mincinoasã, dare sau luare de mitã, în România sau în oricare din statele strãine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani". Totodatã, potrivit art. 184 alin. (1) din codul fiscal "autorizaţiile sunt emise numai pentru antrepozitarii autorizaţi numiţi şi nu sunt transferabile". Aşa fiind, Curtea constatã cã intenţia legiuitorului a fost eliminarea oricãrui risc în ceea ce priveşte regimul de antrepozitare a produselor accizabile, inclusiv a riscurilor ce ar rezulta ca urmare a sãvârşirii unor fapte penale de cãtre antrepozitar. În acest context, prevederile legale criticate sunt pe deplin justificate şi nu aduc atingere dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, potrivit cãrora "accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate". Mãsura dispusã prin textul de lege criticat, respectiv adoptarea unei proceduri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care genereazã sau ar putea genera fenomene economice negative, este justificatã de imperativul apãrãrii ordinii publice, textul de lege criticat fiind, aşadar, în acord cu art. 53 alin. (1) din Constituţie potrivit cãrora exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru apãrarea ordinii publice.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 185 alin. (3^1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Dunga Com" - S.R.L. din Brãila în Dosarul nr. 653/CAF/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Societatea Comercialã "Quasar" - S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 2.929/2005 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Cristina Cãtãlina Turcu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
