Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 353 din 10 decembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 10 ianuarie 2003
Costica Bulai - preşedinte
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Georgia Camelia Liliana Petricu şi Andrei Emanuel Popescu în Dosarul nr. 18.876/2001 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale, invocand în acest sens şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 128/2002.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 martie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 18.876/2001, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Georgia Camelia Liliana Petricu şi Andrei Emanuel Popescu într-o cauza civilã având ca obiect constatarea nulitãţii absolute a unui certificat de moştenitor.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca prin reintroducerea obligativitatii întâmpinãrii se creeazã o discriminare, incalcandu-se astfel prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în fata legii, coroborate cu cele ale art. 128. De asemenea, susţin şi încãlcarea prevederilor art. 20, precum şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, prin faptul ca se creeazã "o condiţie favorabilã reclamantului şi îl lipseşte de apãrare, ceea ce constituie o inegalitate, deoarece aceste dispoziţii ale Codului de procedura civilã devin mai ingaduitoare pentru una din pãrţi". Totodatã autorii exceptiei susţin ca prin dispoziţiile legale criticate se incalca şi principiul prevãzut de art. 16 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia nimeni nu este mai presus de lege.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti considera ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate vizeazã "aşezarea pãrţilor pe poziţii egale în ceea ce priveşte propunerea şi administrarea probelor", iar prin sancţiunea decãderii din dreptul de a mai propune probe s-a avut în vedere stabilizarea cadrului juridic de soluţionare a unei cauze civile, pentru a da posibilitatea instanţelor de judecata de a soluţiona cauzele mai eficient şi într-un termen rezonabil. Instanta de judecata apreciazã ca dispoziţiile criticate trebuie interpretate şi în raport de sancţiunile ce pot fi aplicate reclamantului, în cazul în care nu respecta dispoziţiile art. 112 din Codul de procedura civilã, referitoare la cererea de chemare în judecata.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca reintroducerea obligativitatii întâmpinãrii, prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , este o soluţie care a existat la noi pana în anul 1952, fiind justificatã ca o mãsura de simetrie, care îl pune şi pe reclamant în situaţia de a cunoaşte apãrãrile pârâtului, evitand surprizele de la dezbaterea orala. De asemenea, considera ca "întâmpinarea prezintã o utilitate practica incontestabila, [...] destinatã sa asigure un echilibru în situaţia juridicã a pãrţilor. Prin depunerea întâmpinãrii i se asigura şi reclamantului posibilitatea de a lua cunostinta de apãrãrile pârâtului". Totodatã dispoziţiile legale criticate sunt menite sa asigure egalitatea de mijloace, dându-se în acelaşi timp satisfactie şi exigenţelor prevãzute de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Sancţiunea decãderii din dreptul de a mai propune probe şi a invoca excepţii s-a instituit "tocmai datoritã importantei întâmpinãrii şi pentru a realiza obiectivul consacrãrii caracterului ei obligatoriu", dar paratul va putea discuta probele şi temeinicia susţinerilor reclamantului în condiţiile art. 171 din Codul de procedura civilã, potrivit cãrora partea decãzutã din dreptul de a mai administra o proba va putea totuşi sa se apere discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor partii adverse.
Avocatul Poporului apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, Curtea pronunţându-se asupra dispoziţiilor legale criticate prin Decizia nr. 128/2002.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 118 din Codul de procedura civilã, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 44 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 118: "Întâmpinarea este obligatorie, afarã de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.
Nedepunerea întâmpinãrii în termenul prevãzut de lege atrage decãderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afarã celor de ordine publica.
În cazul în care paratul nu este reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfãţişare, sa arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apãrare despre care se va face vorbire în încheierea de şedinţa; instanta va acorda, la cerere, un termen pentru pregãtirea apãrãrii şi depunerea întâmpinãrii."
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia apreciazã ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 128: "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate prevãd obligativitatea depunerii întâmpinãrii în cadrul procesului civil, precum şi sancţiunea decãderii din dreptul de a mai propune probe şi a invoca excepţii, în afarã de cele de ordine publica. Alin. 3 al art. 118 din Codul de procedura civilã conţine o dispoziţie menita sa atenueze consecinţele grave ale decãderii, pentru ipoteza în care paratul nu este reprezentat sau asistat de avocat. În acest caz preşedintele îi va pune în vedere pârâtului, la prima zi de înfãţişare, sa arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apãrare, instanta putând acorda un termen pentru pregãtirea apãrãrii şi depunerea întâmpinãrii.
Curtea retine ca reintroducerea acestor dispoziţii legale nu incalca principiul conform cãruia nimeni nu este mai presus de lege şi nici pe cel al egalitãţii cetãţenilor în fata legii, prevãzute de art. 16 din Constituţie, asa cum susţin fãrã temei autorii exceptiei. Aceste soluţii legislative au fost reintroduse în Codul de procedura civilã pentru a se asigura egalitatea de "arme" dintre reclamant şi parat, precum şi judecarea cu celeritate a cauzelor, evitandu-se tergiversarea judecaţii şi dându-se astfel satisfactie cerinţelor impuse de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
De asemenea, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu incalca prevederile constituţionale ale art. 21, deoarece paratul beneficiazã de toate garanţiile legale ale accesului liber la justiţie. În acest sens paratul poate invoca pe tot parcursul procesului excepţiile de ordine publica, iar în cazul nedepunerii întâmpinãrii în termenul legal îşi vor gãsi aplicare prevederile art. 171 din Codul de procedura civilã, potrivit cãrora partea decãzutã din dreptul de a administra o proba va putea totuşi sa se apere discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor partii adverse. Exista, de asemenea, posibilitatea pentru parat de a cere administrarea dovezilor în sprijinul apãrãrii sale, în condiţiile art. 138 din Codul de procedura civilã. Tot o garanţie legalã a accesului liber la justiţie o reprezintã dispoziţiile art. 103 din Codul de procedura civilã, care dau posibilitatea partii de a solicita repunerea în termen, în cazul în care, dintr-o împrejurare mai presus de vointa sa, nu a efectuat un act de procedura în termenul legal.
Referitor la susţinerile autorilor excepţiilor, conform cãrora dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 128 din Constituţie, Curtea retine ca acestea din urma se referã la folosirea cãilor de atac şi, ca atare, nu au incidenta în cauza.
Curtea constata ca asupra dispoziţiilor legale criticate s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 128 din 16 aprilie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2002. Neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii rãmân valabile şi în prezenta cauza.
Fata de cele mai sus arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Georgia Camelia Liliana Petricu şi Andrei Emanuel Popescu în Dosarul nr. 18.876/2001 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 decembrie 2002.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiva
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
