Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 352 din 30 septembrie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 9 februarie 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Vidrighin Ioan şi Vidrighin Maria impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 56 din 20 martie 1997 *).
----------------
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 56 din 20 martie 1997 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 noiembrie 1997.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 30 septembrie 1997, în prezenta recurentului, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte pãrţi legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 23 septembrie 1997 şi apoi pentru data de 30 septembrie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin Încheierea din 16 ianuarie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 2.162/1996 al acestei instanţe, a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedura civilã, ridicatã de Vidrighin Ioan şi Vidrighin Maria.
Prin Decizia nr. 56 din 20 martie 1997, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedura civilã.
Aceasta soluţie s-a fundamentat pe practica jurisdicţionalã a Curţii Constituţionale în materia recursului în anulare.
Impotriva deciziei sus-menţionate au declarat recurs, în termen legal, Vidrighin Ioan şi Vidrighin Maria pentru urmãtoarele motive:
1. Dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã sunt totuşi neconstituţionale, deoarece drepturile şi libertãţile cetãţenilor trebuie aparate şi respectate conform Constituţiei. Modificãrile aduse art. 330^1 din Codul de procedura civilã dovedesc ca dispoziţia "oricând" era nelegalã şi neconstitutionala. Hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a admis acţiunea în revendicare a fost pronunţatã la data de 22 iunie 1993, deci înainte de 26 iulie 1993, când nu exista instituţia recursului în anulare, situaţie "pe care Curtea Constituţionalã nu a avut-o în vedere", pronunţând o soluţie contrarã propriilor soluţii anterioare.
Or, a lasa "oricând" la dispoziţia unui terţ un drept câştigat înseamnã nerespectarea drepturilor.
Considera ca în mod greşit s-a respins excepţia de neconstituţionalitate ca rãmasã fãrã obiect, întrucât aceasta este valabilã numai în mãsura în care excepţia de neconstituţionalitate ar fi fost motivatã şi s-ar fi limitat la faptul ca recursul în anulare se poate exercita "oricând". În realitate, recurentii, în motivarea exceptiei, au susţinut ca dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã, indiferent de termenul în care se poate exercita recursul în anulare, sunt neconstituţionale. Asa fiind, modificarea acestor prevederi nu fãcea ca sesizarea sa rãmânã fãrã obiect, ci trebuia analizata excepţia referitoare la dispoziţia privind posibilitatea atacarii hotãrârilor judecãtoreşti de cãtre Ministerul Public.
2. Ministerul Public nu poate interveni într-un proces în care nu a luat parte. Or, posibilitatea atacarii cu recurs în anulare a hotãrârilor judecãtoreşti de cãtre procurorul general înseamnã intervenţia unui terţ într-un proces la care nu a luat parte.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsã ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, având în vedere practica jurisdicţionalã a Curţii Constituţionale în materia recursului în anulare.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civilã, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Recursul este neîntemeiat şi urmeazã sa fie respins.
Cu privire la dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996.
S-a statuat prin aceste decizii ca procurorul general poate declara recursul în anulare "oricând", prevederea fiind în concordanta cu dispoziţiile art. 128 din Constituţie, potrivit cãrora cãile de atac se exercita de pãrţi şi de Ministerul Public în condiţiile legii. Posibilitatea de a exercita recursul în anulare "oricând" nu contravine nici tratatelor internaţionale ratificate de Parlamentul României.
Susţinerea recurentilor ca modificarea adusã dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedura civilã prin Legea nr. 17/1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prin instituirea unui termen pentru exercitarea recursului în anulare, vadeste tocmai neconstituţionalitatea reglementãrii anterioare nu este intemeiata. Instituirea termenului menţionat nu este o problema de constitutionalitate, ci o mãsura care tine de politica legislativã în competenta exclusiva a Parlamentului.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea constata ca nu poate fi reţinut, deoarece faptul ca hotãrârea judecãtoreascã atacatã prin recurs în anulare a fost pronunţatã anterior datei de 26 iulie 1993 nu este o problema de constitutionalitate, ci una de aplicare a legii în timp, ce tine de competenta instanţei de judecata.
Şi susţinerea ca în mod greşit s-a reţinut prin decizia de fond ca excepţia privitoare la dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã este lipsitã de obiect este nefondata, întrucât admiterea criticii ar insemna negarea însãşi a recursului în anulare.
Motivul de recurs prin care se critica exercitarea recursului în anulare de cãtre procurorul general, care echivaleaza cu intervenţia unui terţ într-un proces la care nu a luat parte, este, de asemenea, nefondat. Potrivit art. 130 din Constituţie, Ministerul Public reprezintã interesele generale şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor. Asa fiind, intervenţia Ministerului Public în activitatea judiciarã nu este aceea a unui terţ, ci a reprezentantului intereselor generale ale societãţii, chiar în litigiile civile.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Vidrighin Ioan şi Vidrighin Maria impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 56 din 20 martie 1997 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 30 septembrie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
Din cauza decesului magistratului-
asistent Constantin Burada, în temeiul
art. 261 alin. 2 din Codul de procedura
civilã, în locul sau semneazã
Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
