Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 352 din 20 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. (1), art. 43, art. 45 si art. 48 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 335 din 30 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (1), art. 43, art. 45 şi <>art. 48 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Claudiu Ioan Potfãlean în Dosarul nr. 3.105/117/2007 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, considerând cã textele de lege criticate nu conţin prevederi contrare dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 octombrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 3.105/117/2007, Tribunalul Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 42 alin. (1), art. 43, art. 45 şi <>art. 48 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicatã de Claudiu Ioan Potfãlean cu prilejul soluţionãrii unui conflict de muncã.
În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate care reglementeazã delegarea şi detaşarea sunt contrare dispoziţiilor constituţionale care consacrã dreptul de a alege locul de muncã şi interzic munca forţatã, întrucât permit modificarea unilateralã a locului de muncã din iniţiativa angajatorului.
Tribunalul Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, autorul acesteia dând o interpretare extensivã noţiunilor de "muncã forţatã" şi "loc de muncã".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. Astfel, aratã cã libertatea de a alege felul muncii şi locul de muncã nu trebuie absolutizatã, ci trebuie valorificatã numai în condiţiile prevãzute de lege, care trebuie sã ţinã seama atât de satisfacerea intereselor angajatorului, dar şi de protejarea drepturilor angajatului. În acest scop, Codul muncii a reglementat detaşarea şi delegarea într-o maniera flexibilã, ce permite pãrţilor ca, la încheierea contractului de muncã, sã convinã asupra condiţiilor în care se desfãşoarã raportul de muncã. În plus, de esenţa celor douã instituţii este caracterul temporar al schimbãrii locului de muncã. De asemenea, considerã cã prin detaşare sau delegare angajatul nu realizeazã o muncã forţatã, întrucât eventualitatea acestor mãsuri a fost acceptatã prin semnarea contractului individual de muncã.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã atât delegarea, cât şi detaşarea sunt mãsuri temporare, legea stabilind expres durata pentru care pot fi dispuse. În plus, salariatul este obligat sã execute aceste mãsuri în baza consimţãmântului prealabil dat la încheierea contractului de muncã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 42 alin. (1), art. 43, art. 45 şi <>art. 48 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 42 alin. (1): "Locul muncii poate fi modificat unilateral de cãtre angajator prin delegarea sau detaşarea salariatului într-un alt loc de muncã decât cel prevãzut în contractul individual de muncã.";
- Art. 43: "Delegarea reprezintã exercitarea temporarã, din dispoziţia angajatorului, de cãtre salariat, a unor lucrãri sau sarcini corespunzãtoare atribuţiilor de serviciu în afara locului sãu de muncã.";
- Art. 45: "Detaşarea este actul prin care se dispune schimbarea temporarã a locului de muncã, din dispoziţia angajatorului, la un alt angajator, în scopul executãrii unor lucrãri în interesul acestuia. În mod excepţional, prin detaşare se poate modifica şi felul muncii, dar numai cu consimţãmântul scris al salariatului.";
- Art. 48: "Angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii, fãrã consimţãmântul salariatului, şi în cazul unor situaţii de forţã majorã, cu titlu de sancţiune disciplinarã sau ca mãsurã de protecţie a salariatului, în cazurile şi în condiţiile prevãzute de prezentul cod."
Autorul excepţiei considerã cã textele de lege criticate sunt contrare urmãtoarelor prevederi constituţionale: art. 41 alin. (1) care prevede cã "Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã este liberã"; art. 42 alin. (1), potrivit cãruia "Munca forţatã este interzisã"; şi art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în esenţã, critica autorului excepţiei are în vedere posibilitatea instituitã prin textele de lege supuse controlului de constituţionalitate ca locul de muncã şi felul muncii sã fie modificate prin manifestarea de voinţã unilateralã a angajatorului, fapt considerat a fi contrar dreptului constituţional pe care o persoanã îl are de a alege locul de muncã, precum şi interdicţiei de a impune munca forţatã.
Faţã de aceste aspecte, Curtea reţine cã, potrivit art. 41 alin. (1) din Codul muncii, modificarea contractului individual de muncã se poate face numai prin acordul pãrţilor. Cu titlu de excepţie, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede posibilitatea modificãrii unilaterale a contractului "numai în cazurile şi în condiţiile prevãzute de prezentul cod". Clauzele ce pot fi modificate privesc, potrivit alin. (3) al art. 41, durata contractului, locul muncii, felul muncii, condiţiile de muncã, salariul, timpul de muncã şi timpul de odihnã. În acest sens, prin art. 42 alin. (1), art. 43, art. 45 şi art. 48 din Codul muncii, criticate de autorul excepţiei, este prevãzutã posibilitatea delegãrii sau detaşãrii angajatului din iniţiativa unilateralã a angajatorului, precum şi posibilitatea modificãrii unilaterale de cãtre angajator a locului şi felului muncii în caz de forţã majorã, cu titlu de sancţiune disciplinarã sau ca mãsurã de protecţie a salariatului. Aceste texte de lege trebuie însã interpretate în coroborare cu prevederile art. 17 alin. (2) din Codul muncii, care stabilesc elementele obligatorii cu care angajatorul are datoria sã îl informeze pe solicitantul unui loc de muncã, anterior încheierii contractului individual de muncã, precum şi cu dispoziţiile art. 17 alin. (3) din acelaşi cod care prevãd cã respectivele elemente trebuie sã se regãseascã obligatoriu în însuşi conţinutul contractului respectiv. Aşa fiind, posibilitatea modificãrii unilaterale a unor elemente ale contractului individual de muncã de cãtre angajator este posibilã doar în urma acordului iniţial pe care salariatul l-a dat în momentul încheierii acestui contract, astfel cã nu se poate vorbi despre o restrângere neconstituţionalã a drepturilor invocate de autorul excepţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (1), art. 43, art. 45 şi <>art. 48 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Claudiu Ioan Potfãlean în Dosarul nr. 3.105/117/2007 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 martie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
