Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 352 din 19 decembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1995 privind unele masuri referitoare la regimul vamal al masinilor, utilajelor si instalatiilor importate in cadrul tranzactiilor de leasing, precum si la regimul vamal al materiilor prime, pieselor de schimb, materialelor si componentelor folosite in productia proprie a unor agenti economici, aprobata prin Legea nr. 59/1995 , si art. 188 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al Romaniei
Pe rol se afla pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1995 privind unele mãsuri referitoare la regimul vamal al maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor importate în cadrul tranzacţiilor de leasing, precum şi la regimul vamal al materiilor prime, pieselor de schimb, materialelor şi componentelor folosite în producţia proprie a unor agenţi economici, aprobatã prin <>Legea nr. 59/1995 , şi ale <>art. 188 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Indlacto Mures" - S.R.L. din Targu Mures în Dosarul nr. 1.345/2000 al Curţii de Apel Targu Mures - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 11 decembrie 2001 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 18 decembrie 2001 şi apoi pentru data de 19 decembrie 2001.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 5 iunie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 1.345/2000 al Curţii de Apel Targu Mures - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1995 privind unele mãsuri referitoare la regimul vamal al maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor importate în cadrul tranzacţiilor de leasing, precum şi la regimul vamal al materiilor prime, pieselor de schimb, materialelor şi componentelor folosite în producţia proprie a unor agenţi economici şi ale <>art. 188 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Indlacto Mures" - S.R.L. din Targu Mures într-o cauza având ca obiect o acţiune în contencios administrativ pentru anularea unor acte administrative. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca <>art. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1995 , aprobatã prin <>Legea nr. 59/1995 , este contrar dispoziţiilor art. 41 alin. (7) şi (8) şi ale art. 53 alin. (3) din Constituţie, iar prevederile <>art. 188 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României incalca art. 41 alin. (2), (4) şi (9) şi art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Astfel se arata ca prevederile <>art. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1995 , potrivit cãrora "autoritãţile vamale încaseazã dublul taxelor vamale datorate la data înregistrãrii declaraţiei vamale", "echivaleaza cu o confiscare", ceea ce contravine art. 41 alin. (8) din Constituţie, care stabileşte ca pot fi confiscate, în condiţiile legii, numai veniturile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii. Se considera ca "suma la care se referã <>art. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1995 - dublul taxelor vamale - nu se încadreazã în nici una din categoriile de bunuri la care se referã art. 41 alin. (8) din Constituţie" şi aceasta suma nu reprezintã nici penalitãţi, al cãror regim era stabilit prin <>art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 26/1993 , nici despãgubiri, care "se includ în majorãri şi se plãtesc o data cu diferenţele pe impozite, taxe sau contribuţii pe baza de tarif legal". Se mai arata ca <>art. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1995 "constituie o confiscare mascatã", incalcand astfel şi prevederile alin. (7) al art. 41 din Constituţie. Susţinerea referitoare la încãlcarea art. 53 alin. (3) din Constituţie se motiveaza prin aceea ca "taxa vamalã este o obligaţie obişnuitã şi ea a fost stabilitã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 26/1993 ", iar "dublarea acesteia constituie deja o prestaţie interzisã de Constituţie cu atât mai mult cu cat aplicarea acesteia a fost impusa de o situaţie exceptionala". Cu privire la neconstituţionalitatea <>art. 188 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României se susţine ca textul "prevede ultrctivitatea legii vechi vamale", ceea ce "creeazã o situaţie de restrangere evidenta a drepturilor persoanelor, cat şi o încãlcare a libertãţii comerţului". Se apreciazã ca aplicarea dispoziţiilor <>art. 188 din Legea nr. 141/1997 şi implicit a prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 12/1995 au pentru societãţile comerciale consecinţe negative în plan economic şi "duc la încãlcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie care afirma ca proprietatea privatã este ocrotitã de lege". Acelaşi text de lege este, în opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate, contrar şi art. 49 din Constituţie, deoarece restrânge exerciţiul unor drepturi, deşi "restrangerea dreptului nostru de proprietate se putea face numai în anumite împrejurãri anume prevãzute de legea fundamentalã", iar în speta aceste împrejurãri nu exista. În sfârşit, se susţine ca "prin perpetuarea aplicãrii unor prevederi incompatibile cu economia de piata" <>art. 188 din Legea nr. 141/1997 contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. a). Curtea de Apel Targu Mures - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, se pronunţa în sensul admisibilitãţii "exceptiei vizând <>art. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1995 ", deşi ordonanta a fost abrogatã expres prin <>art. III din Legea nr. 90/1998 . Se considera ca "aceasta reglementare ar putea produce efecte asupra raporturilor juridice constând în operaţiuni vamale nãscute anterior intrãrii în vigoare a Codului vamal al României" şi, în consecinta, textul criticat "incalca prezumţia de liceitate a dobândirii averii consacratã de art. 41 alin. (7) din Constituţie", precum şi alin. (8) al aceluiaşi articol, "potrivit cãrora pot fi confiscate, în condiţiile legii, numai bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii". În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 188 din Legea nr. 141/1997 se apreciazã ca acestea nu contravin art. 41, art. 49 şi art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. În acest sens se arata ca "dreptul de proprietate al reclamantei nu suporta atingeri sau limitãri prin aplicarea unor dispoziţii vamale în vigoare la data la care însãşi reclamanta a solicitat organului vamal stabilirea unui anumit regim vamal (respectiv cel reglementat de <>Ordonanta Guvernului nr. 12/1995 )". Se mai considera ca "textul legal nu contravine nici art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât nu prevede vreo limitare a libertãţii comerţului sau o împiedicare a valorificãrii factorilor de producţie", ci "este o norma tranzitorie care lamureste unele aspecte legate de aplicarea legilor în timp". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este inadmisibila. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca <>Ordonanta Guvernului nr. 12/1995 a fost abrogatã expres prin <>Legea nr. 90/1998 şi, potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã se pronunţa doar asupra unei legi sau ordonanţe ori asupra unor dispoziţii din acestea, în vigoare, iar referitor la dispoziţiile <>art. 188 din Legea nr. 141/1997 se apreciazã ca "motivele invocate de petenta nu vizeazã, în realitate, neconstituţionalitatea acestor dispoziţii legale, ci modul lor de aplicare, ce poate fi supus controlului instanţelor judecãtoreşti". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1995 privind unele mãsuri referitoare la regimul vamal al maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor importate în cadrul tranzacţiilor de leasing, precum şi la regimul vamal al materiilor prime, pieselor de schimb, a materialelor şi componentelor folosite în producţia proprie a unor agenţi economici şi ale <>art. 188 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României. <>Art. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1995 prevede: "În cazul în care termenul prevãzut la art. 2, acordat pentru regimul de import temporar a expirat, iar bunurile nu au fost restituite şi nici nu au fost cumpãrate, autoritãţile vamale încaseazã dublul taxelor vamale datorate la data înregistrãrii declaraţiei vamale pentru bunurile aduse în ţara în condiţiile art. 1 [...]." <>Art. 188 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României stabileşte ca "Operaţiunile vamale iniţiate sub regimul prevãzut de reglementãrile vamale anterioare intrãrii în vigoare a prezentului cod se finalizeazã potrivit acelor reglementãri". În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate textele de lege criticate contravin art. 41 alin. (2), (4), (7) şi (8), art. 49, art. 53 alin. (3) şi art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, care prevãd: - Art. 41 alin. (2), (4), (7) şi (8): "(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. [...] (4) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii. [...] (7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezuma. (8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."; - Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii."; - Art. 53 alin. (3): "Orice alte prestaţii sunt interzise, în afarã celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale."; - Art. 134 alin. (2) lit. a): "(2) Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;" Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constata urmãtoarele: I. O prima critica de neconstituţionalitate priveşte prevederile <>art. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1995 privind unele mãsuri referitoare la regimul vamal al maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor importate în cadrul tranzacţiilor de leasing, precum şi regimul vamal al materiilor prime, pieselor de schimb, materialelor şi componentelor folosite în producţia proprie a unor agenţi economici. Curtea Constituţionalã constata ca <>Ordonanta Guvernului nr. 12/1995 , aprobatã prin <>Legea nr. 59/1995 a fost abrogatã potrivit dispoziţiilor <>art. III din Legea nr. 90/1998 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societãţile de leasing, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 30 aprilie 1998. Asa fiind, dispoziţiile art. 4 din ordonanta ce formeazã obiectul exceptiei nu mai pot fi supuse controlului de constitutionalitate, întrucât, potrivit dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, aceasta "decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei". Totodatã, conform prevederilor alin. (6) al aceluiaşi articol, "[...] excepţia este inadmisibila, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3) [...]." În consecinta, excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1995 urmeazã sa fie respinsã ca inadmisibila. II. Cea de-a doua critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>art. 188 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, potrivit cãrora "Operaţiunile vamale iniţiate sub regimul prevãzut de reglementãrile vamale anterioare intrãrii în vigoare a prezentului cod se finalizeazã potrivit acelor reglementãri". În esenta, în opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate acest text "prevede ultrctivitatea legii vechi vamale", iar "prin aplicarea dispoziţiilor <>art. 188 din Legea nr. 141/1997 şi implicit a prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 12/1995 sunt aplicabile societãţii textele normative defavorabile cu consecinţe în plan economic", incalcandu-se dispoziţiile art. 41 alin. (2), art. 49 şi ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Din examinarea acestor sustineri rezulta ca, în realitate, se solicita Curţii sa se pronunţe asupra aplicãrii în timp a prevederilor legale criticate ca fiind neconstituţionale. Or, sub acest aspect, în jurisprudenta Curţii Constituţionale, de exemplu prin Decizia nr. 75 din 11 mai 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 9 iunie 1999, s-a statuat în mod constant ca nu intra în competenta sa controlul aplicãrii dispoziţiilor unei legi sub raportul acţiunii lor în timp, ci numai constatarea dacã aceste dispoziţii sunt în conformitate cu Constituţia. Asa fiind, aceasta critica nu poate fi reţinutã. De altfel, dispoziţiile <>art. 188 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României nu mai pot avea la data pronunţãrii prezentei decizii incidenta asupra dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 12/1995 , aceasta fiind abrogatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia deneconstitutionalitate a prevederilor <>art. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1995 privind unele mãsuri referitoare la regimul vamal al maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor importate în cadrul tranzacţiilor de leasing, precum şi la regimul vamal al materiilor prime, pieselor de schimb, materialelor şi componentelor folosite în producţia proprie a unor agenţi economici, aprobatã prin <>Legea nr. 59/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Indlacto Mures" - S.R.L. din Targu Mures în Dosarul nr. 1.345/2000 al Curţii de Apel Targu Mures - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. 2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 188 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, excepţie ridicatã de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 19 decembrie 2001.
