Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 351 din 21 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 alin. (1) si (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.029 din 8 noiembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 49 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Odetta Mãrgãritãrescu în Dosarul nr. 1.232/2004 al Judecãtoriei Brãila.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã, întrucât criticile nu privesc constituţionalitatea textului, ci vizeazã aspecte privind aplicarea şi interpretarea legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 aprilie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.232/2004, Judecãtoria Brãila a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 49 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Odetta Mãrgãritãrescu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia considerã cã este neconstituţionalã interpretarea dispoziţiilor legale criticate, în sensul cã s-ar aplica doar în situaţia imobilelor care sunt restituite potrivit <>Legii nr. 10/2001 , nu şi în situaţia imobilelor care au fost restituite pe calea dreptului comun. În opinia autorului excepţiei, o astfel de interpretare contravine prevederilor art. 16 şi 53 din Constituţie, republicatã, deoarece reprezintã o sancţiune pentru cei ce şi-au manifestat voinţa de a redobândi proprietatea asupra bunului prin mijloace de drept comun, aceştia urmând a suporta îmbunãtãţirile efectuate de chiriaşi, pe când, în cazul procedurii de restituire prevãzute de <>Legea nr. 10/2001 , statul suportã aceste îmbunãtãţiri.
Judecãtoria Brãila opineazã în sensul neconstituţionalitãţii textelor legale criticate, arãtând urmãtoarele: "a admite cã <>art. 49 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 se aplicã numai imobilelor restituite potrivit acestui act normativ, nu şi celor restituite potrivit dreptului comun, ar însemna o discriminare între persoane aflate în aceeaşi situaţie". Mai mult, aratã instanţa, "o asemenea situaţie ar favoriza chiriaşii din imobilele preluate fãrã titlu de stat şi restituite potrivit <>Legii nr. 10/2001 , deoarece creanţa lor ar fi împotriva statului care este întotdeauna solvabil sau împotriva altor deţinãtori ai imobilului, de asemenea potenţial solvabili, şi, dimpotrivã, chiriaşii din imobilele restituite potrivit dreptului comun ar avea o creanţã împotriva proprietarilor care au redobândit imobilele, a cãror responsabilitate nu este la fel de sigurã".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale. De fapt, aratã Guvernul, criticile de neconstituţionalitate privesc o problemã de aplicare a legii şi nu una de constituţionalitate.
Avocatul Poporului, în punctul sãu de vedere, aratã cã norma juridicã enunţatã în <>art. 49 din Legea nr. 10/2001 dezvoltã douã ipoteze. Astfel, prima ipotezã se referã la situaţia când imobilul a fost preluat cu titlu valabil, în aceastã situaţie obligaţia de despãgubire pentru sporul de valoare adus imobilului ce urmeazã sã fie restituit revine persoanei cãreia i se retrocedeazã imobilul. Cea de a doua ipotezã priveşte imobilele care au fost preluate fãrã titlu valabil. În aceastã situaţie obligaţia de despãgubire pentru sporul de valoare adus imobilului revine statului sau unitãţii deţinãtoare. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 53 din Constituţie, republicatã, aratã cã textul criticat nu impune nici o restrângere a exerciţiului vreunui drept.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 49 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, text a cãrui redactare este urmãtoarea:
- Art. 49: "(1) Chiriaşii au dreptul la despãgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinaţia de locuinţã prin îmbunãtãţirile necesare şi utile.
[...]
(3) În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fãrã titlu valabil, obligaţia de despãgubire revine statului sau unitãţii deţinãtoare."
Textele constituţionale pretins încãlcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 53, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1) "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Examinând excepţia ridicatã şi motivele invocate în susţinerea ei, Curtea constatã cã, în realitate, acestea nu privesc constituţionalitatea textului criticat, ci modul de interpretare şi de aplicare de cãtre instanţele de judecatã.
Sub acest aspect, Curtea a statuat în repetate rânduri cã nu se poate pronunţa asupra interpretãrii date de o instanţã judecãtoreascã unui text legal, aceasta fiind fãcutã în procesul de aplicare a legii, atribut exclusiv al instanţei de judecatã. De altfel, nu intrã în atribuţiile Curţii Constituţionale cenzurarea aplicãrii dispoziţiilor legale de cãtre instanţele judecãtoreşti, controlul judecãtoresc realizându-se exclusiv în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege. O asemenea ingerinţã a Curţii în activitatea de judecatã ar fi neconstituţionalã, contravenind prevederilor art. 126 din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
Analizând pe fond motivele de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmeazã.
Procedura instituitã prin <>Legea nr. 10/2001 este una specialã, derogatorie de la dreptul comun, prin care statul înţelege sã repare prejudiciile suferite ca urmare a preluãrii unor imobile în mod abuziv cu titlu sau fãrã titlu. <>Art. 49 din Legea nr. 10/2001 conţine dispoziţii în legãturã cu dreptul la despãgubire al chiriaşilor pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinaţia de locuinţã, restituite în naturã, precum şi cu privire la obligaţia suportãrii acestor despãgubiri. Astfel, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, pentru imobilele preluate fãrã titlu valabil, obligaţia de despãgubire revine statului sau unitãţii deţinãtoare.
Autorul excepţiei considerã cã prin modul de interpretare a dispoziţiilor criticate, în sensul cã nu ar fi aplicabile şi în situaţia imobilelor a cãror restituire a fost solicitatã pe calea dreptului comun, ar fi încãlcate prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 53 din Constituţie, republicatã.
Împrejurarea cã norma criticatã nu se aplicã şi imobilelor ai cãror proprietari au solicitat şi au obţinut restituirea imobilelor pe calea dreptului comun nu este susceptibilã de interpretarea pe care înţelege sã i-o dea autorul excepţiei în susţinerea criticii sale. În absenţa unei interdicţii exprese, aceşti chiriaşi au posibilitatea de a solicita şi a obţine despãgubiri, potrivit dreptului comun, pentru îmbunãtãţirile necesare şi utile pe care i le-au adus. Chiar dacã temeiul unei asemenea pretenţii rezidã în instituţia îmbogãţirii fãrã justã cauzã, fiind deci extrinsec reglementãrii legale în discuţie, o asemenea împrejurare lipseşte de temei calificarea respectivei reglementãri ca fiind discriminatorie şi, prin aceasta, în contradicţie cu prevederile art. 16 din Constituţie, republicatã.
În ceea ce priveşte aplicarea principiului egalitãţii şi nediscriminãrii, Curtea Constituţionalã, în jurisprudenţa sa, ca de exemplu, prin <>Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, a statuat cã încãlcarea principiului egalitãţii şi nediscriminãrii existã atunci "când se aplicã un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fãrã sã existe o motivare obiectivã şi rezonabilã sau dacã existã o disproporţie între scopul urmãrit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite".
De altfel, asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 49 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 , Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 286 din 30 octombrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 6 noiembrie 2002, şi <>Decizia nr. 93 din 4 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 19 martie 2004, statuând cã aceste dispoziţii sunt constituţionale.
Atât considerentele, cât şi soluţiile acelor decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi de naturã sã determine modificarea jurisprudenţei Curţii.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a art. 53 din Constituţie, republicatã, text care are în vedere cazurile în care, prin lege, poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau libertãţi, în considerarea motivelor avute în vedere de aceste prevederi, Curtea observã cã textul criticat nu se referã la restrângerea exerciţiului sau la suprimarea unor drepturi, cum susţine autorul excepţiei. Stabilirea modalitãţilor şi condiţiilor de realizare a mãsurilor reparatorii, ca şi eventualele limite ale acestora este atributul suveran al legiuitorului.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 49 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Odetta Mãrgãritãrescu în Dosarul nr. 1.232/2004 al Judecãtoriei Brãila.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 septembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
