Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 351 din 10 decembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 5 alin. (2) lit. b), art. 8, art. 10 alin. (1) lit. b) si alin. (2), precum si ale art. 11 din Ordonanta Guvernului nr. 20/1994 privind masuri pentru reducerea riscului seismic al constructiilor existente, republicata
Costica Bulai - preşedinte Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 5 alin. (2) lit. b), art. 8, art. 10 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), precum şi ale <>art. 11 din Ordonanta Guvernului nr. 20/1994 privind mãsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente, republicatã, excepţie ridicatã de Ion Dumitru Vlahu şi Ileana Ruxandra Aimee Ionescu în Dosarul nr. 5.786/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile criticate sunt aplicabile, în egala mãsura, tuturor proprietarilor de imobile aflate în aceeaşi situaţie de risc.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 20 martie 2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 5 alin. (2) lit. b), art. 8, art. 10 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), precum şi ale <>art. 11 din Ordonanta Guvernului nr. 20/1994 , republicatã, excepţie ridicatã de Ion Dumitru Vlahu şi Ileana Ruxandra Aimee Ionescu în Dosarul nr. 5.786/2001. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca dispoziţiile legale criticate au creat "o premisa juridicã defavorizatoare proprietarilor imobilelor cu destinaţia de locuinta, cãrora li se impune semnarea unei declaraţii angajament ce contravine principiilor universale de drept, dreptul de proprietate fiind ignorat şi chiar încãlcat". Astfel, se arata ca prin ordonanta criticata se impune proprietarului o restrictie asupra dreptului de a dispune de proprietatea sa. Obligarea proprietarilor la semnarea declaraţiei angajament produce, de asemenea, traume care dauneaza sãnãtãţii persoanelor cãrora le sunt impuse astfel de obligaţii, iar cheltuielile prevãzute pentru consolidarea imobilelor depãşesc cu mult valoarea de circulaţie a apartamentelor. Autorii exceptiei considera ca prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, 20, 22 şi 41, precum şi prevederilor Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi ale Pactului internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În esenta, instanta arata ca prin art. 2 şi <>art. 5 alin. (2) lit. b) ale Ordonanţei Guvernului nr. 20/1994 , republicatã, se instituie în sarcina proprietarilor construcţiilor încadrate în clasa I de risc seismic obligativitatea proiectãrii şi executãrii autorizate (din surse proprii sau credite) a lucrãrilor de intervenţie, dar prin aceasta "nu se creeazã un regim discriminatoriu care sa încalce principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii, întrucât, în sensul art. 4 alin. (2) din Constituţie, criteriile nediscriminatorii sunt rasa, naţionalitatea, originea etnicã, limba, religia, sexul, opinia, apartenenţa politica, averea, originea socialã". De asemenea, instanta considera ca "dreptul proprietarului de a dispune de bunul sau, prevãzut în art. 41 din Constituţie, nu este încãlcat prin stabilirea în <>art. 8 al Ordonanţei Guvernului nr. 20/1994 a condiţiilor în care proprietarii persoane fizice beneficiazã de finanţare ori prin condiţionarea înstrãinãrii de rambursarea creditului, prevãzutã în <>art. 11 al Ordonanţei Guvernului nr. 20/1994 ". În opinia instanţei, "aceste dispoziţii reprezintã o restrangere a exerciţiului dreptului de proprietate în scopul recuperãrii creanţei statului şi respecta condiţiile art. 49 alin. (2) din Constituţie, care enumera cazurile limitãrii exerciţiului unor drepturi". Totodatã, se arata ca "nu poate fi vorba de o încãlcare a drepturilor la integritate fizica şi psihicã, ci, dimpotriva, de o ocrotire a acestora şi introducerea unor garanţii în plus ale drepturilor fundamentale consacrate prin art. 22 şi 33 din Constituţie". În legatura cu existenta unui titlu executoriu, derivând din creditarea contractului de execuţie a lucrãrilor de consolidare [<>art. 10 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 20/1994 , republicatã], instanta apreciazã ca "nu trebuie interpretatã ca un risc pentru persoanele cu posibilitãţi materiale reduse, întrucât <>art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 20/1994 impune protecţia persoanelor fizice creditate care realizeazã venituri medii nete lunare pe membru de familie sub câştigul salarial mediu net lunar pe economie prin scutirea de la plata ratelor lunare ale creditului". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca dispoziţiile art. 2 şi art. 5 alin. (2) lit. b) din ordonanta nu contravin principiului egalitãţii cetãţenilor în fata legii, consfintit de art. 16 din Constituţie, întrucât "aceste dispoziţii sunt aplicabile, în egala mãsura, tuturor proprietarilor de imobile aflate în aceeaşi situaţie de risc, singurul lucru care poate sa difere este sursa de finanţare - din venituri proprii sau credite bugetare - în funcţie de situaţia materialã a fiecãruia dintre proprietari, situaţie care, evident, nu este aceeaşi pentru toţi proprietarii". De asemenea, potrivit aceluiaşi punct de vedere, "dreptul de proprietate garantat de art. 41 din Constituţie nu este încãlcat de dispoziţiile cuprinse în art. 8 al ordonanţei, care stabilesc condiţiile în care proprietarii persoane fizice beneficiazã de finanţare şi nici de cele ale art. 11 care conditioneaza înstrãinarea locuinţei de rambursarea creditului, aceste din urma dispoziţii reprezentând doar o restrangere temporarã a exerciţiului dreptului de proprietate în scopul recuperãrii creanţei statului". În legatura cu titlul executoriu derivând din creditarea contractului de execuţie a lucrãrilor de consolidare prevãzutã în art. 10 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din ordonanta, Guvernul considera ca "nu este de natura sa constituie o ameninţare de natura a pune în pericol integritatea fizica şi psihicã a proprietarilor persoane fizice cu posibilitãţi materiale reduse, asa cum susţin autorii exceptiei, deoarece chiar în cuprinsul ordonanţei - respectiv, art. 9 se prevede o mãsura de protecţie, în sensul ca, în ipoteza în care veniturile medii nete lunare pe membru de familie sunt sub câştigul salarial mediu net pe economie, proprietarii persoane fizice sunt scutiţi de plata ratelor lunare reprezentând creditul bugetar acordat". Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, în condiţiile în care egalitatea în drepturi între cetãţeni, consfintita de art. 16 alin. (1) din Constituţie, "se referã la recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertãţi fundamentale, nu şi la identitatea de tratament juridic asupra aplicãrii unor mãsuri, indiferent de natura lor". Referitor la susţinerea de cãtre autorii exceptiei a încãlcãrii art. 41 din Constituţie, Avocatul Poporului arata ca, "pe de o parte, în raporturile juridice dintre debitorul creanţei bugetare şi stat, în calitate de creditor al obligaţiei fiscale, nu exista un raport de egalitate, statul având un regim de favoare determinat de caracterul public al creanţei bugetare, astfel ca dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu sunt incalcate". Pe de alta parte, art. 41 din Constituţie "trebuie examinat în corelare cu prevederea constituţionalã a art. 53, potrivit cãruia <<cetãţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice>>". Totodatã, având în vedere sarcinile la a cãror respectare obliga dreptul de proprietate, se considera ca "dispoziţiile legale criticate sunt în concordanta cu prevederile art. 41 care, la alin. (6), stabileşte ca dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". De altfel, se arata în continuarea argumentarii, în ansamblu, dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 41 din Constituţie, ci reprezintã o restrangere a exerciţiului dreptului de proprietate, asa cum stabileşte art. 49 din Legea fundamentalã, întrucât mãsurile legale luate se impun pentru "prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav". Referitor la pretinsa încãlcare a art. 22 din Constituţie, care prevede "dreptul la integritatea fizica şi psihicã", se considera ca, în realitate, "dispoziţiile legale considerate neconstituţionale garanteazã, prin mãsurile stabilite, tocmai acest drept". Susţinerea potrivit cãreia <>art. 10 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 20/1994 , republicatã, reprezintã un risc pentru persoanele cu posibilitãţi materiale reduse şi, prin urmare, contravine dispoziţiilor art. 22 din Constituţie nu poate fi, de asemenea, reţinutã, în opinia Avocatului Poporului. Acest articol din Legea fundamentalã "garanteazã dreptul la integritate fizica şi phisica şi nu la un nivel de trai consfintit de art. 43, a carei încãlcare însã nu s-a produs, întrucât prin <>art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 20/1994 , republicatã, se acorda scutiri proprietarilor locuinţelor, persoane fizice, care realizeazã venituri medii nete lunare pe membru de familie sub câştigul salarial mediu net lunar pe economie". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstitionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile art. 2, art. 5 alin. (2) lit. b), art. 8, art. 10 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), precum şi ale <>art. 11 din Ordonanta Guvernului nr. 20/1994 privind mãsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 82/1995 , ulterior modificatã şi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 23 octombrie 2001, texte care au urmãtorul cuprins: - Art. 2: "(1) Proprietarii construcţiilor, persoane fizice sau juridice, şi asociaţiile de proprietari, precum şi persoanele juridice care au în administrare construcţii vor acţiona pentru: a) identificarea construcţiilor din proprietate sau din administrare, descrise la art. 1; b) expertizarea tehnica a construcţiilor de cãtre experţi tehnici atestaţi, în conformitate cu reglementãrile tehnice; c) aprobarea deciziei de intervenţie şi continuarea acţiunilor definite la alin. (2), în funcţie de concluziile fundamentate din raportul de expertiza tehnica. (2) Pentru construcţiile expertizate tehnic şi încadrate prin raportul de expertiza tehnica în clasa I de risc seismic, proprietarii construcţiilor, persoane fizice sau juridice, şi asociaţiile de proprietari, precum şi persoanele juridice care au în administrare construcţii sunt obligate sa procedeze la: a) proiectarea lucrãrilor de intervenţie de cãtre persoane fizice sau juridice autorizate şi verificarea proiectelor de cãtre verificatori tehnici atestaţi; b) execuţia lucrãrilor de intervenţie de cãtre persoane juridice autorizate care au responsabili tehnici cu execuţia, atestaţi, inclusiv urmãrirea, verificarea şi recepţia execuţiei lucrãrilor de intervenţie prin diriginti de şantier autorizaţi." ; - Art. 5 alin. (2) lit. b): "(2) Pentru locuintele proprietate privatã a persoanelor fizice fondurile necesare privind finanţarea cheltuielilor pentru expertizarea tehnica, proiectarea şi execuţia lucrãrilor de consolidare se vor asigura astfel: [...] b) din sursele proprii ale proprietarilor, din despãgubiri acordate de societãţile de asigurare şi/sau din credite, pentru proiectarea şi execuţia lucrãrilor de consolidare." ; - Art. 8: "(1) Proprietarii locuinţelor, persoane fizice, din clãdirile incluse în programele anuale vor acţiona potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) şi vor beneficia de finanţare din transferuri de la bugetul de stat pentru proiectarea şi execuţia lucrãrilor de consolidare, în urmãtoarele condiţii: a) existenta hotãrârii asociaţiei de proprietari, adoptatã în condiţiile legii, privind execuţia lucrãrilor de consolidare, precum şi a documentelor, acordurilor şi avizelor prevãzute în <>Legea nr. 50/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii; b) instituirea ipotecii legale a statului asupra locuinţei; c) restituirea, la terminarea lucrãrilor de consolidare, a sumelor alocate din transferuri de la bugetul de stat pentru execuţia lucrãrilor de consolidare, în rate lunare egale fãrã dobanda, cu o durata de rambursare de pana la 25 de ani de la data recepţiei terminãrii lucrãrilor de consolidare; în cazul întârzierii la plata a ratelor cu mai mult de 30 de zile se calculeazã majorãri de întârziere la ratele scadente, aplicându-se cota de majorare, stabilitã în condiţiile legii, pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare. (2) Radierea ipotecii se face numai cu dovada privind achitarea integrala a cheltuielilor efectuate din transferuri de la bugetul de stat pentru execuţia lucrãrilor de consolidare. (3) Instituirea şi radierea ipotecii sunt scutite de plata taxei de timbru."; - Art. 10 alin. (1) lit. b) şi alin. (2): "(1) Pentru clãdirile incluse în programele anuale primãrii municipiilor şi oraşelor, respectiv primarul general al municipiului Bucureşti, vor lua mãsurile necesare pentru: [...] b) contractarea execuţiei lucrãrilor de consolidare; [...] (2) Contractul prevãzut la alin. (1) lit. h) are valoare de înscris autentic şi constituie titlu executoriu."; - Art. 11: "(1) Înstrãinarea, în decurs de 25 de ani de la recepţia terminãrii lucrãrilor de consolidare, a locuinţelor proprietate privatã a persoanelor fizice din clãdirile incluse în programele anuale şi la care s-au executat lucrãri de consolidare finanţate prin transferuri de la bugetul de stat este condiţionatã de rambursarea integrala a ratelor neachitate, conform evidentei consiliului local, actualizate la data înstrãinãrii. (2) Actualizarea se efectueazã în funcţie de indicele preţurilor de consum total al populaţiei, publicat lunar de Institutul Naţional de Statistica în Buletinul statistic de preţuri, pentru intervalul cuprins între luna de referinta a recepţiei la terminarea lucrãrilor de consolidare şi luna actualizãrii ratelor neachitate." Autorii exceptiei de neconstituţionalitate susţin ca textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 care se referã la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 22 privind dreptul la viata şi la integritate fizica şi psihicã şi celor ale art. 41 privind protecţia proprietãţii private. În esenta, autorii exceptiei susţin ca mãsurile prevãzute în textele legale criticate sunt contrare prerogativelor dreptului de proprietate, impunandu-li-se restrictii asupra dreptului lor de dispoziţie, de natura a produce traume psihice şi chiar fizice pentru persoanele în varsta. De asemenea, se arata ca aceste cheltuieli impuse proprietarilor pentru consolidarea imobilelor cu destinaţia de locuinta depãşesc cu mult valoarea de circulaţie a apartamentelor care necesita astfel de reparaţii capitale, ceea ce poate duce chiar la executarea silitã asupra imobilelor aparţinând persoanelor care nu au fondurile necesare consolidãrii. Examinând dispoziţiile ordonanţei criticate, în ansamblu, Curtea retine ca, în vederea reducerii riscului seismic al construcţiilor, prin aceasta ordonanta au fost stabilite mãsuri de intervenţie la contructiile existente care prezintã niveluri insuficiente de protecţie la acţiuni seismice, degradari sau avarieri în urma unor fenomene seismice. Aceste mãsuri vizeazã şi locuintele proprietate privatã aparţinând persoanelor fizice, fiind impuse, ca o consecinta, şi unele obligaţii proprietarilor, inclusiv în legatura cu finanţarea cheltuielilor specificate. În acelaşi timp, sunt prevãzute şi mãsuri de sprijinire a proprietarilor, persoane fizice, în scopul de a li se facilita obţinerea de transferuri de la bugetul de stat a fondurilor necesare pentru proiectarea şi execuţia lucrãrilor de consolidare, cu obligaţia instituirii ipotecii legale a statului asupra locuinţelor din clãdirile de locuit multietajate, încadrate în clasa I de risc seismic, care prezintã pericol public şi care sunt cuprinse în programele anuale, în condiţiile prevãzute de ordonanta. Cat priveşte clãdirile incluse în programele anuale, se prevede ca primãriile municipiilor şi oraşelor vor lua mãsuri pentru contractarea execuţiei lucrãrilor de consolidare. Referitor la contractele pentru restituirea sumelor alocate prin transferul de la bugetul de stat privind execuţia lucrãrilor de consolidare, se prevede ca acestea au valoare de înscris autentic şi constituie titlu executoriu. Se prevãd, de asemenea, unele restrictii privind înstrãinarea în termenul prevãzut de ordonanta a locuinţelor proprietate privatã a persoanelor fizice, care este condiţionatã de rambursarea integrala a ratelor neachitate. Analizând aceste prevederi legale criticate prin raportare la textele constituţionale invocate în susţinerea exceptiei, Curtea constata urmãtoarele: În ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia prevederile legale criticate sunt contrare principiului constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, Curtea retine ca nici unul dintre textele criticate nu instituie o diferenţa de tratament juridic pentru persoanele aflate în aceeaşi situaţie. Dimpotriva, obligaţiile şi restricţiile prevãzute sunt aplicabile tuturor proprietarilor persoane fizice, în funcţie de riscul pe care-l prezintã imobilul, precum şi de modalitatea de finanţare a cheltuielilor necesare pentru repararea imobilului. De altfel, nici autorii exceptiei nu motiveaza în ce ar consta discriminarea pe care o invoca. În legatura cu critica privind contrarietatea prevederilor legale criticate cu dispoziţiile art. 22 din Constituţie, Curtea constata ca este neîntemeiatã. Dreptul la viata şi la integritate fizica şi psihicã nu numai ca nu este încãlcat, ci, dimpotriva, textele criticate, ca de altfel intreaga ordonanta a Guvernului, prevãd mãsuri concrete pentru a garanta acest drept, prin evitarea riscului seismic de natura sa punã în pericol viata şi integritatea fizica a locuitorilor din imobilele specificate în ordonanta, instituind totodatã şi obligaţia privind suportarea de cãtre proprietari, în condiţiile legii, a unor pãrţi din cheltuieli. De asemenea, nu se poate retine ca instituirea unor obligaţii legale de natura financiarã, menite sa ducã la evitarea unor riscuri de prabusire a clãdirii cu punerea în pericol grav a locatarilor, inclusiv a proprietarilor, precum şi a altor persoane, este de natura sa afecteze integritatea psihicã a celor fata de care se instituie obligaţia. Susţinerea autorilor exceptiei referitoare la încãlcarea, prin dispoziţiile legale criticate, a dispoziţiilor art. 41 din Constituţie care reglementeazã protecţia proprietãţii private, este, de asemenea, neîntemeiatã. Pe de o parte, Curtea observa ca prin chiar alin. (1) al art. 41 din Constituţie se prevede stabilirea prin lege, respectiv ordonanta, act emis de Guvern în baza delegarii legislative, a limitelor dreptului de proprietate. Sunt, de asemenea, incidente şi dispoziţiile alin. (6) din art. 41 al Constituţiei, potrivit cãrora "dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". Pe de alta parte, conform dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, prin lege (inclusiv, astfel cum s-a mai arãtat, prin actul emis în baza delegarii legislative prevãzute de art. 114 din Constituţie), poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi (inclusiv al dreptului de proprietate, dacã se impune, asa cum prevede textul constituţional, "pentru [...] prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav"). Or, dispoziţiile ordonanţei Guvernului criticate, prin ipoteza, au ca obiect tocmai reglementarea unor mãsuri necesare pentru prevenirea unor consecinţe deosebit de grave asupra vieţii şi integritãţii oamenilor, în eventualitatea unui seism în urma cãruia imobilele vizate de actul normativ s-ar putea prabusi. În sfârşit, examinând critica de neconstituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 20 din Constituţie referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, Curtea constata ca textele criticate nu incalca prevederile acestor documente internaţionale. De altfel, autorii exceptiei invoca încãlcarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi a Pactului internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, fãrã a preciza un anumit text al acestor documente.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 5 alin. (2) lit. b), art. 8, art. 10 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), precum şi ale <>art. 11 din Ordonanta Guvernului nr. 20/1994 privind mãsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente, republicatã, excepţie ridicatã de Ion Dumitru Vlahu şi Ileana Ruxandra Aimee Ionescu în Dosarul nr. 5.786/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 decembrie 2002.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
