Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 350 din 24 aprilie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) teza finala din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 414 din 21 iunie 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) teza finalã din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Unicarm - S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 1.028/35/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 526D/2011 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent aratã cã autorul excepţiei a transmis la dosar o cerere prin care solicitã judecarea în lipsã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã. Precizeazã cã termenul de 60 de zile, prevãzut de textul de lege criticat pentru introducerea acţiunii în anularea actului administrativ, se calculeazã de la momentul admiterii cererii de suspendare de cãtre instanţa de judecatã, fãrã a se aduce atingere normelor din Constituţie invocate. Menţioneazã, în acest sens, Decizia nr. 5.283 din 24 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Pe de altã parte, aratã cã, astfel cum sunt formulate, criticile de neconstituţionalitate vizeazã interpretarea şi aplicarea legii, aspecte de competenţa instanţei judecãtoreşti.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 aprilie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 1.028/35/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) teza finalã din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Unicarm - S.R.L. din Satu Mare întro cauzã având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe pronunţate de Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost admisã cererea de suspendare a executãrii unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã din redactarea textului de lege criticat nu rezultã care este momentul de la care începe sã curgã termenul de 60 de zile în care persoana vãtãmatã trebuie sã introducã acţiunea în anularea actului administrativ a cãrui suspendare a obţinut-o: data comunicãrii rãspunsului la procedura prealabilã, data pronunţãrii hotãrârii prin care s-a admis cererea de suspendare a actului administrativ în primã instanţã, data comunicãrii hotãrârii de admitere a cererii de suspendare sau data la care hotãrârea de admitere a cererii de suspendare a devenit definitivã. Redactarea ambiguã a textului permite judecãtorilor sã adauge la lege, în timp ce partea interesatã este pusã în situaţia de a nu putea cunoaşte momentul de la care începe sã curgã termenul de 60 de zile, pentru a evita încetarea de drept a mãsurii suspendãrii executãrii actului administrativ. Ca urmare, aceasta este obligatã sã introducã acţiunea în contencios administrativ fãrã sã existe timpul necesar pentru o pregãtire temeinicã a apãrãrii. Pe de altã parte, persoana vãtãmatã nu are un reper sigur al termenului în care trebuie sã introducã acţiunea în contencios administrativ pentru a evita încetarea de drept a suspendãrii, ceea ce face ca accesulla justiţie sã fie incert şi aleatoriu, adicã limitat.
În sprijinul celor susţinute sunt invocate hotãrârile din 4 mai 2000 şi 26 aprilie 1979, pronunţate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în cauzele Rotaru împotriva României şi Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 189 din 2 martie 2006.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã textul de lege criticat este constituţional, îndeplinind condiţiile de accesibilitate, previzibilitate şi claritate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, apreciind cã textul de lege criticat stabileşte cu precizie atât condiţiile în care judecãtorul poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, cât şi obligaţiile pãrţii care a obţinut suspendarea executãrii actului administrativ unilateral, anterior sesizãrii instanţei judecãtoreşti cu o acţiune în anulare. Aratã cã din redactarea normei juridice rezultã cã termenul respectiv începe sã curgã de la momentul admiterii cererii de suspendare de cãtre instanţa judecãtoreascã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (1) teza finalã din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate şi completate prin art. I pct. 20 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are urmãtoarea redactare: "(...) În cazul în care persoana vãtãmatã nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea înceteazã de drept şi fãrã nicio formalitate."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã textul de lege menţionat contravine dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) care garanteazã dreptul la apãrare, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de organ reprezentativ suprem al poporului şi unicã autoritate legiuitoare a ţãrii şi art. 129 referitor la folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate instituie reguli procedurale în legãturã cu suspendarea executãrii actului administrativ, inclusiv în ceea ce priveşte termenul pentru introducerea acţiunii în anularea actului administrativ. Astfel, în cazul în care persoana vãtãmatã nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea înceteazã de drept şi fãrã nicio formalitate. O asemenea reglementare a fost adoptatã de legiuitor în concordanţã cu dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie, pentru a determina, pe de o parte, ieşirea din pasivitate a persoanei vãtãmate, în favoarea cãreia opereazã suspendarea executãrii actului administrativ, şi, pe de altã parte, clarificarea cu celeritate a problemei legalitãţii actului administrativ. De altfel, stabilirea procedurii de judecatã reprezintã atributul legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã.
În aceste condiţii, Curtea reţine cã textul de lege criticat nu este de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie, persoana care se considerã vãtãmatã prin actul administrativ a cãrui legalitate se contestã având posibilitatea de a accede la instanţa judecãtoreascã în vederea suspendãrii efectelor actului contestat şi a anulãrii acestuia.
Curtea nu poate sã achieseze nici la argumentele autorului excepţiei referitoare la ambiguitatea şi imprecizia textului de lege criticat pentru faptul cã acesta nu stabileşte în mod expres care este momentul de la care curge termenul de 60 de zile.
Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat cã teza a doua a art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a reglementat obligaţia persoanei care se considerã vãtãmatã de actul administrativ unilateral de a introduce acţiune în anularea actului în termen de 60 de zile de la soluţionarea cererii de suspendare a executãrii acestuia, în caz contrar suspendarea încetând de drept şi fãrã nicio formalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 259 din 24 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 27 martie 2009).
De altfel, Curtea reţine cã, potrivit jurisprudenţei sale, norma este "previzibilã" numai atunci când este redactatã cu suficientã precizie, în aşa fel încât sã permitã oricãrei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţã de specialitate - sã îşi corecteze conduita (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, şi Decizia nr. 1.609 din 9 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 27 ianuarie 2011).
De asemenea, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat, în mai multe cauze, cã previzibilitatea legii nu trebuie neapãrat sã fie însoţitã de certitudini absolute, precum şi faptul cã certitudinea, chiar dacã este de dorit, este însoţitã câteodatã de o rigiditate excesivã, or, dreptul trebuie sã ştie sã se adapteze schimbãrilor de situaţie. Aceeaşi instanţã a mai reţinut cã existã multe legi care se servesc, prin forţa lucrurilor, de formule mai mult sau mai puţin vagi ale cãror interpretare şi aplicare depind de practicã (a se vedea Hotãrârea din 25 august 1998, pronunţatã în Cauza Hertel împotriva Elveţiei, paragraful 35, şi Hotãrârea din 20 mai 1999, pronunţatã în Cauza Rekvenyi împotriva Ungariei, paragraful 34).
În aceste condiţii, Curtea constatã cã, astfel cum este redactat şi integrat în ansamblul reglementãrii privind suspendarea executãrii actului administrativ, textul de lege în discuţie nu este susceptibil de o interpretare abuzivã sau arbitrarã, oferind suficiente repere pentru persoanele interesate, astfel încât acestea sã îşi poatã conforma conduita exigenţelor respectãrii termenului de 60 de zile prevãzut pentru introducerea acţiunii în anulare, odatã ce a fost admisã cererea de suspendare a actului administrativ. Sunt respectate astfel garanţiile care condiţioneazã, într-o societate democraticã, dreptul pãrţilor la un proces echitabil în faţa instanţei de contencios administrativ.
În fine, Curtea constatã cã celelalte critici de neconstituţionalitate formulate în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi art. 129 din Legea fundamentalã nu au relevanţã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) teza finalã din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Unicarm - S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 1.028/35/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 aprilie 2012.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
