Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 350 din 22 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 219 alin. (1) lit. c) si alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 406 din 9 iunie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 219 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Nord Conforest" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.688/211/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5.688/211/2008, Tribunalul Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 219 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Nord Conforest" - S.A. din Cluj-Napoca, cu prilejul soluţionãrii recursului declarat împotriva unei sentinţe civile a Judecãtoriei Cluj-Napoca.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale în mãsura în care acestea se aplicã şi contribuabililor faţã de care inspecţia fiscalã s-a extins în "mod nelegal". Aşa cum rezultã din art. 98 din Codul de procedurã fiscalã, inspecţia fiscalã poate fi extinsã numai în anumite condiţii strict prevãzute de lege, astfel cã extinderea inspecţiei fiscale în alte condiţii este nelegalã, iar sancţiunea prevãzutã în dispoziţiile legale, considerate a fi neconstituţionale, rãmâne valabilã chiar dacã contestaţia va fi admisã, în urma contestãrii titlului de creanţã, a altor acte administrative fiscale, inclusiv a actului în baza cãruia s-a extins în mod nelegal inspecţia fiscalã.
Tribunalul Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale opineazã în sensul cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 219 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 219 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. a): "(1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte:
[...]
c) nerespectarea obligaţiilor prevãzute la art. 56 şi art. 57 alin. (2);
[...]
(2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã astfel:
a) cu amendã de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendã de la 25.000 lei la 27.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârşirii faptelor prevãzute la alin. (1) lit. c);".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste texte de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectãrii Constituţiei şi a legilor, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul de proprietate privatã, art. 56 alin. (2) privind aşezarea justã a sarcinilor fiscale şi ale art. 135 referitoare la economia României şi libertatea comerţului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Autorul excepţiei este nemulţumit de faptul cã sancţiunea prevãzutã în dispoziţiile legale criticate rãmâne valabilã chiar dacã, în urma contestãrii titlului de creanţã, a altor acte administrative fiscale, inclusiv a actului în baza cãruia s-a extins inspecţia fiscalã, contestaţia va fi admisã.
Prevederile art. 219 alin. (1) lit. c) se referã la fapta de nerespectare a obligaţiilor prevãzute la art. 56 şi art. 57 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã, care constituie contravenţie, iar cele ale art. 219 alin. (2) lit. a) se referã la aplicarea sancţiunii amenzii pentru sãvârşirea acestei fapte.
Potrivit art. 56 din Codul de procedurã fiscalã, cu denumirea marginalã "Prezentarea de înscrisuri", în vederea stabilirii stãrii de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia sã punã la dispoziţie organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri. În acelaşi scop, organul fiscal are dreptul sã solicite înscrisuri şi altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziţie a înscrisurilor la sediul sãu ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate sã le prezinte. Organul fiscal are dreptul sã reţinã, în scopul protejãrii împotriva înstrãinãrii sau distrugerii, documente, acte, înscrisuri, registre şi documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrãrii şi achitãrii obligaţiilor fiscale de cãtre contribuabili, pe o perioadã de maximum 30 de zile. În cazuri excepţionale, cu aprobarea conducãtorului organului fiscal, perioada de reţinere poate fi prelungitã cu maximum 90 de zile.
Iar, potrivit art. 57 alin. (2) din acelaşi cod, cu denumirea marginalã "Cercetarea la faţa locului", contribuabilii au obligaţia sã permitã funcţionarilor împuterniciţi de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la faţa locului, precum şi experţilor folosiţi pentru aceastã acţiune intrarea acestora pe terenuri, în încãperi şi în orice alte incinte, în mãsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatãri în interes fiscal.
Prevederile criticate dispun doar sancţionarea nerespectãrii unei obligaţii legale. Reglementarea unor sancţiuni ce decurg din încãlcarea obligaţiei de punere la dispoziţie a organelor de control fiscal a actelor necesare efectuãrii controlului nu are legãturã cu însãşi legalitatea sau nelegalitatea respectivului control, prin textele criticate fiind sancţionatã doar nerespectarea unei obligaţii legale.
Pe de altã parte, legalitatea respectivului control poate fi analizatã pe cale procesualã, autorul având dreptul de a se
adresa justiţiei, potrivit art. 205 şi urmãtoarelor din Codul de procedurã fiscalã, care conferã posibilitatea contestãrii titlului de creanţã şi a altor acte administrative fiscale, inclusiv a actului în baza cãruia s-a extins inspecţia fiscalã.
Prin urmare, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate, respectiv art. 219 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, nu contravin prevederilor constituţionale invocate, astfel cã excepţia urmeazã a fi respinsã ca neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 219 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Nord Conforest" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.688/211/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
