Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 350 din 20 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) si alin. 9 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 342 din 2 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioan Ceucã în Dosarul nr. 2.891/314/2007 al Judecãtoriei Suceava.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care aratã cã aspectele invocate de autorul excepţiei ţin de modul de aplicare a legii şi nu constituie probleme de constituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 septembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 2.891/314/2007, Judecãtoria Suceava a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Ioan Ceucã în cadrul unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt contrare art. 124 şi 131 din Constituţie, încãlcându-se principiile separaţiei funcţiilor judiciare, al imparţialitãţii instanţelor de judecatã şi al sesizãrii instanţei. În acest sens, aratã cã exerciţiul acţiunii publice aparţine, în exclusivitate, procurorului, iar nu persoanei care a fãcut plângere potrivit art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. Prin interpretarea coroboratã a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 9 din Codul de procedurã penalã, care prevãd cã, "în cazul prevãzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referã alin. 1", cu cele ale art. 264 din acelaşi cod, potrivit cãrora actul de sesizare a instanţei este rechizitoriul prin care procurorul dispune punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecatã, rezultã, în opinia autorului excepţiei, cã plângerea persoanei prevãzute la art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã are valoarea juridicã a unui rechizitoriu şi, prin urmare, se încalcã principiul oficialitãţii procesului penal şi, implicit, cel al separaţiei funcţiilor judiciare şi al sesizãrii instanţei. Dacã, din contrã, se considerã cã învestirea instanţei se face prin însãşi încheierea întocmitã de instanţã, atunci se ajunge la încãlcarea unui alt principiu constituţional, şi anume cel privind imparţialitatea instanţei de judecatã, întrucât instanţa ajunge sã cumuleze funcţia de acuzare cu cea de judecatã.
Judecãtoria Suceava considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã nu este întemeiatã. De asemenea, aratã cã este neîntemeiatã şi critica de neconstituţionalitate a art. 278^1 alin. 9 din Codul de procedurã penalã dacã se interpreteazã în sensul cã plângerea persoanei la care se referã alin. 1 al acestui articol constituie atât act de sesizare a instanţei, cât şi act de inculpare. Însã, dacã se considerã cã actul de sesizare îl reprezintã încheierea instanţei, instanţa va cumula, într-adevãr, douã funcţii incompatibile, respectiv pe cea de acuzare şi cea de judecatã, aducându-se atingere astfel principiului separaţiei funcţiilor judiciare.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã prin încheierea pronunţatã în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, instanţa nu dezleagã fondul pricinii, ci apreciazã numai cu privire la legalitatea actului atacat. Soluţionarea fondului cauzei constituie o etapã procesualã distinctã, guvernatã de regulile procedurale aplicabile judecãrii în primã instanţã şi în cãile de atac, reguli cu privire la care textele criticate stipuleazã în mod expres cã se aplicã "în mod corespunzãtor". De altfel, judecãtorul, chiar dacã reţine cauza spre judecare, nu are obligaţia sã pronunţe o hotãrâre de condamnare, el trebuind sã efectueze cercetarea judecãtoreascã şi sã pronunţe soluţia ce se impune potrivit legii dupã finalizarea acesteia şi pe parcursul cãreia pãrţile beneficiazã de toate garanţiile procesuale.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã judecarea cauzei de cãtre instanţã dupã desfiinţarea rezoluţiei de netrimitere în judecatã implicã participarea procurorului la judecarea cauzei în calitate de titular al acţiunii publice şi exercitarea tuturor atribuţiilor decurgând din aceastã calitate. În acelaşi timp, aratã cã administrarea de probe noi sau refacerea probelor administrate de procuror nu sunt acte de urmãrire penalã, ci acte judiciare prevãzute de lege pentru stabilirea adevãrului şi a elementelor rãspunderii penale. În sfârşit, aratã cã prin plângerea formulatã împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului nu se judecã însãşi cauza, ci temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmãririi penale şi a eventualelor probe scrise înfãţişate instanţei de pãrţile în proces.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã, aşa cum au fost modificate prin <>art. I pct. 139 din Legea nr. 356/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, dispoziţii potrivit cãrora: "Judecãtorul pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: [...]
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primã instanţã şi cãile de atac aplicându-se în mod corespunzãtor.
În cazul prevãzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referã alin. 1."
Autorul excepţiei considerã cã aceste texte de lege sunt contrare prevederilor art. 124 şi 131 din Constituţie, privind înfãptuirea justiţiei şi rolul Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã a mai analizat constituţionalitatea textelor de lege criticate în raport cu aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentalã şi aceleaşi motive ca şi cele invocate în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 985 din 6 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, reţinând, în esenţã, cã soluţionarea fondului cauzei, în situaţia în care instanţa, în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, reţinând cauza spre judecare, constituie o etapã procesualã distinctã, guvernatã de regulile procedurale aplicabile judecãrii în primã instanţã şi în cãile de atac, astfel cã pãrţile au posibilitatea de a formula apãrãri, de a propune probe şi de a recurge la cãile de atac prevãzute de lege, prevalându-se aşadar de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã un proces echitabil, în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale. De asemenea, Curtea a arãtat cã nu se poate pune la îndoialã imparţialitatea judecãtorului, care, desfiinţând rezoluţia sau ordonanţa atacatã, reţine cauza spre judecatã, întrucât judecata finalizatã prin pronunţarea încheierii de admitere a plângerii are alt obiect decât judecata fondului cauzei. În plus, dupã învestirea instanţei în condiţiile prevãzute de art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, acţiunea penalã se exercitã tot de cãtre procuror, care, în funcţie de probele administrate şi de dispoziţiile legale aplicabile în cauzã, poate sã cearã condamnarea inculpatului, achitarea acestuia sau încetarea procesului penal. Aşa fiind, instanţa, nici în judecarea plângerii şi nici în judecarea în fond a cauzei, nu îndeplineşte acte de urmãrire penalã specifice fazei urmãririi penale şi procurorului, ci numai acte de judecatã şi dã numai soluţii judiciare de competenţa instanţei, a judecãtorului. Administrarea de probe noi, refacerea probelor administrate de procuror nu sunt acte de urmãrire penalã, ci acte judiciare, prevãzute de lege pentru stabilirea adevãrului şi a elementelor rãspunderii penale - pentru a da o hotãrâre temeinicã şi legalã.
De altfel, aşa cum a reţinut Curtea cu acelaşi prilej, judecãtorul are posibilitatea sã îşi manifeste rolul activ şi sã efectueze o cercetare judecãtoreascã eficientã în vederea aflãrii adevãrului, nefiind afectate în niciun fel garanţiile de independenţã şi imparţialitate a justiţiei consacrate de art. 124 din Legea fundamentalã.
În sfârşit, dupã cum s-a statuat prin aceeaşi decizie, "faptul cã, în conformitate cu dispoziţiile alin. 9 al art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei, iar nu rechizitoriul procurorului, este determinat de specificul acestei cãi de atac, care vizeazã chiar actele procurorului de netrimitere în judecatã şi nu încalcã dispoziţiile art. 124 şi art. 131 din Constituţie".
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioan Ceucã în Dosarul nr. 2.891/314/2007 al Judecãtoriei Suceava.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
