Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 350 din 10 decembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 si 95 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 118 din 25 februarie 2003
Costica Bulai - preşedinte
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 74 şi 95 din Legea nr. 188/1999 , excepţie ridicatã de Daniela Iulia Sgarcitu în Dosarul nr. 263/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde Daniela Iulia Sgarcitu, lipsind cealaltã parte, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Partea prezenta solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate, pentru motivele expuse în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei. Totodatã considera ca dispoziţiile <>art. 74 şi 95 din Legea nr. 188/1999 sunt neconstituţionale dacã sunt interpretate în sensul ca fac inaplicabil <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 .
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate. Se arata ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 16 din Constituţie, deoarece acestea, reglementand situaţii diferite, stabilesc un tratament juridic diferit. Cealaltã critica, referitoare la încãlcarea art. 21 din Constituţie, este, de asemenea, neîntemeiatã, accesul liber la justiţie fiind asigurat pentru toţi functionarii publici cãrora li s-au aplicat sancţiuni disciplinare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 aprilie 2002 Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 74 şi 95 din Legea nr. 188/1999 , excepţie ridicatã de Daniela Iulia Sgarcitu în Dosarul nr. 263/2002 al acelei instanţe.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile <>art. 74 şi 95 din Legea nr. 188/1999 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 49 alin. (1) privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
În esenta, autorul exceptiei arata ca textele criticate pentru neconstituţionalitate nu prevãd, pentru funcţionarul public, şi procedura prealabilã de a se adresa cu contestaţie la conducãtorul autoritãţii sau instituţiei publice impotriva eliberãrii sau destituirii din funcţie, ci numai posibilitatea de a se adresa instanţei de contencios administrativ. Astfel, reglementãrile <>art. 74 şi 95 din Legea nr. 188/1999 sunt, în opinia autorului exceptiei, diferite de cea prevãzutã de art. 71 alin. (2) din lege, care da posibilitatea funcţionarului public ca, în cazul sancţiunilor disciplinare prevãzute la art. 70 alin. (3) lit. a) şi b) - avertismentul şi mustrarea -, sa se adreseze cu contestaţie la conducãtorul autoritãţii sau instituţiei publice, în termen de 15 zile de la data comunicãrii sancţiunii aplicate. În acelaşi timp, reglementarea legalã criticata contravine şi dispoziţiilor <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 , care stabilesc, de asemenea, o procedura prealabilã în fata organelor administrative.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ apreciazã ca excepţia ridicatã în cauza este neîntemeiatã. Prevederile legale criticate nu incalca principiul constituţional al liberului acces la justiţie şi nici pe cel al egalitãţii în drepturi, întrucât, în cazul "schimbãrii din funcţie", este vorba de o "mãsura grava", ceea ce justifica calea contestarii mãsurii la instanta de contencios administrativ.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18 1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca, "din analiza sistematica a dispoziţiilor <>art. 74 şi 95 din Legea nr. 188/1999 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prin corelare cu dispoziţiile art. 71 şi 72 din aceeaşi lege referitoare la aplicarea sancţiunilor disciplinare, rezulta ca dreptul la acces liber la justiţie, instituit prin dispoziţiile art. 21 din Constituţie, este asigurat pentru toţi functionarii publici cãrora li s-au aplicat sancţiuni disciplinare, întrucât functionarii publici în cauza, nemultumiti de sancţiunile aplicate, se pot adresa instanţei judecãtoreşti competente în materia contenciosului administrativ, cu cerere pentru anularea sau, dupã caz, modificarea ordinului sau dispoziţiei de sancţionare disciplinarã, emisã de conducãtorul autoritãţii sau instituţiei publice".
Conform punctului de vedere al Guvernului, "situaţia funcţionarilor publici care au fost sancţionaţi disciplinar cu mustrare sau avertisment, datoritã sãvârşirii unor abateri disciplinare de o gravitate mai mica, este, evident, complet diferita fata de situaţia funcţionarilor publici sancţionaţi disciplinar cu cea mai severã sancţiune, destituirea din funcţie, pentru abateri disciplinare de o gravitate deosebita". În consecinta, se apreciazã ca nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi nici cele ale art. 49 din Constituţie.
În legatura cu invocarea necorelarii dispoziţiilor cuprinse în textele criticate cu cele ale <>Legii nr. 29/1990 , Guvernul arata ca "nu intra în competenta Curţii Constituţionale controlul aplicãrii dispoziţiilor din cuprinsul unei legi sub raportul corelãrii cu dispoziţiile altei legi, ci numai constatarea dacã aceste dispoziţii sunt în concordanta cu prevederile Constituţiei".
Avocatul Poporului apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât "legiuitorul, când a statuat cãile de atac care trebuie urmate în situaţia aplicãrii celor doua categorii de sancţiuni, a avut în vedere gravitatea acestora". Prin urmare, se arata în continuare, "legiuitorul nu numai ca nu a fãcut o discriminare între cele doua categorii de funcţionari publici dar, în funcţie de gravitatea sancţiunilor aplicate, a creat posibilitatea acestora sa se adreseze, în prima instanta, organelor competente arãtate". În ceea ce priveşte destituirea din funcţie, aceasta are consecinţe mult mai complexe decât mustrarea sau avertismentul şi "trebuie cenzurata, din prima faza, de un organ neutru şi autoritar", ceea ce constituie "o garanţie a exercitãrii tuturor drepturilor prevãzute de lege". În consecinta, "nu se poate vorbi nici de o restrangere a exerciţiului unor drepturi".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile partii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile <>art. 74 şi 95 din Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul funcţionarilor publici, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 74: "Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicatã se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, dupã caz, a ordinului sau dispoziţiei de sancţionare.";
- Art. 95: "În cazul eliberãrii sau al destituirii din funcţie, funcţionarul public poate cere instanţei de contencios administrativ anularea ordinului sau a dispoziţiei de eliberare ori de destituire din funcţie, în termen de 30 de zile de la comunicare."
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate s-a invocat încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 21 şi 49 din Constituţie, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii."
În esenta, critica de neconstituţionalitate se bazeazã pe faptul ca, impotriva sancţiunilor disciplinare prevãzute la <>art. 70 alin. (3) lit. a) şi b) din Legea nr. 188/1999 - avertismentul şi mustrarea -, funcţionarul public, conform dispoziţiilor art. 71 alin. (2) din lege, se poate adresa cu contestaţie şi conducatorului autoritãţii sau instituţiei publice, în termen de 15 zile de la data comunicãrii sancţiunii aplicate, care emite, pe baza propunerii comisiei de disciplina, ordinul sau dispoziţia definitiva. În acelaşi timp se arata ca, potrivit reglementãrilor criticate, în cazul celorlalte sancţiuni disciplinare, inclusiv al eliberãrii sau destituirii din funcţie, funcţionarul public se poate adresa doar instanţei de contencios administrativ, pentru anularea sau modificarea, dupã caz, a ordinului sau dispoziţiei de sancţionare.
În mod asemãnãtor, autorul exceptiei face referire şi la "procedura administrativã prealabilã, a recursului gratios şi a recursului ierarhic, prevãzutã de <>art. 5 al Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 , semnaland necorelarea textelor criticate cu aceste texte legale".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca este neîntemeiatã susţinerea potrivit cãreia prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, în cazurile prevãzute de art. 70 alin. (3) lit. a) şi b), care prevãd sancţiunile disciplinare cu avertisment şi mustrare, cele mai uşoare dintre sancţiunile prevãzute pentru functionarii publici, acestea pot fi aplicate direct de cãtre conducãtorul compartimentului în care funcţioneazã cel în cauza. Or, numai pentru asemenea situaţii sunt aplicabile dispoziţiile <>art. 71 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 , invocate de autorul exceptiei de neconstituţionalitate, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: "Impotriva sancţiunii disciplinare aplicate în condiţiile prevederilor alin. (1) funcţionarul public se poate adresa cu contestaţie la conducãtorul autoritãţii sau instituţiei publice, în termen de 15 zile de la data comunicãrii sancţiunii aplicate, care emite, pe baza propunerii comisiei de disciplina, ordinul sau dispoziţia definitiva." În cazul celorlalte sancţiuni disciplinare, prevãzute la art. 70 alin. (3) lit. c)-f), conducãtorul autoritãţii sau instituţiei publice este cel care le aplica, la propunerea comisiei de disciplina.
În aceste condiţii este evident ca nu exista o discriminare între functionarii publici din punctul de vedere al tratamentului juridic la care sunt supuşi în cazul aplicãrii unor sancţiuni disciplinare. Aceştia, conform dispoziţiilor art. 74 din lege, au, în mod egal, posibilitatea de a se adresa instanţei de contencios administrativ pentru anularea sau modificarea, dupã caz, a ordinului sau dispoziţiei de sancţionare ori, conform dispoziţiilor art. 95 din lege, pentru anularea ordinului sau dispoziţiei de eliberare sau destituire din funcţie.
Curtea retine ca situaţia prevãzutã de lege în cazul sancţiunilor pe care le poate aplica conducãtorul compartimentului, când funcţionarul public are deschisã calea contestarii pe cale ierarhica a sancţiunii disciplinare la conducãtorul autoritãţii sau instituţiei publice, este distinctã de cea în care conducãtorul autoritãţii sau instituţiei publice însuşi este cel ce aplica sancţiunea mai grava a eliberãrii sau destituirii din funcţie, astfel ca nu se poate pune în nici un fel problema încãlcãrii dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Curtea Constituţionalã, în acord cu jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, a stabilit prin mai multe decizii ca principiul egalitãţii în drepturi şi al nediscriminarii, prevãzut la art. 16 din Constituţie şi la art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, nu înseamnã uniformitate. Dimpotriva, acest principiu presupune, astfel cum este şi cazul în speta, ca la situaţii diferite sa se aplice un tratament juridic diferit, dacã acesta are o justificare raţionalã şi obiectivã. De altfel, ar fi inutila şi dilatorie, în cazul avut în vedere de autorul exceptiei, când sancţiunea disciplinarã sau mãsura destituirii ori eliberãrii din funcţie este luatã chiar de conducãtorul autoritãţii publice ori al instituţiei publice, calea prevãzutã de lege pentru o cu totul alta situaţie, şi anume când sancţiunea cu avertisment ori mustrare a fost aplicatã direct de şeful compartimentului, care este subordonat ierarhic conducatorului instituţiei sau autoritãţii publice.
Curtea constata, de asemenea, ca şi susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile legale criticate ingradesc accesul la justiţie este neîntemeiatã. Potrivit reglementãrilor criticate, în orice situaţie, funcţionarul public are deschisã calea acţiunii în justiţie, conform principiului consacrat de art. 21 din Constituţie. În felul acesta se oferã garanţia respectãrii dispoziţiilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care prevãd ca "[...] o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, [...]" va examina situaţia celui în cauza şi se va pronunţa asupra legalitãţii şi temeiniciei sancţiunii ori mãsurii aplicate. De altfel, autorul exceptiei, deşi invoca încãlcarea acestui principiu constituţional, îşi argumenteaza susţinerea prin faptul ca cele doua texte legale criticate prevãd numai posibilitatea funcţionarului public nemulţumit de sancţiunea aplicatã de a se adresa instanţei de contencios administrativ, fãrã sa dispunã şi de calea procedurii prealabile administrative a contestaţiei.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea constata ca reglementãrile legale criticate nu conţin restrangeri ale exerciţiului unor drepturi şi libertãţi constituţionale, asa cum susţine autorul exceptiei, care invoca încãlcarea dispoziţiilor art. 49 din Constituţie.
În ceea ce priveşte invocarea de cãtre autorul exceptiei a necorelarii dispoziţiilor <>art. 74 şi 95 din Legea nr. 188/1999 cu cele ale <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 , Curtea constata ca aceasta excede controlului de constitutionalitate. Necorelarea legislativã, chiar dacã ar fi realã, nu poate constitui un temei al neconstitutionalitatii textelor de lege criticate, ci poate determina intervenţia Parlamentului în a cãrui competenta intra asigurarea coerentei normelor legale, în conformitate cu dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Constituţie.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 74 şi 95 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã de Daniela Iulia Sgarcitu în Dosarul nr. 263/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 decembrie 2002.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
