Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 35 din 22 septembrie 2008 pentru a examina recursul in interesul legii, privind incadrarea juridica a faptei de omor urmate de dezmembrarea ori incendierea cadavrului in scopul ascunderii omorului
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 158 din 13 martie 2009
Dosar nr. 18/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind încadrarea juridicã a faptei de omor urmate de dezmembrarea ori incendierea cadavrului în scopul ascunderii omorului.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 81 de judecãtori din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru a fi admis în sensul de a se stabili cã, în cazul dezmembrãrii sau incendierii unui cadavru pentru ascunderea infracţiunii de omor, sãvârşitã anterior, trebuie sã se reţinã atât infracţiunea de omor, cât şi infracţiunea de profanare de morminte, în concurs real.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti nu existã un punct de vedere unitar în legãturã cu încadrarea juridicã a faptei de omor urmate de dezmembrarea ori incendierea cadavrului în scopul ascunderii omorului.
Astfel, unele instanţe au considerat cã, într-un astfel de caz, nu se poate reţine şi existenţa infracţiunii de profanare de morminte prevãzute la art. 319 din Codul penal, în concurs cu infracţiunea de omor, deoarece inculpatul, prin dezmembrarea sau incendierea cadavrului, nu urmãreşte sã aducã atingere ori sã altereze sentimentul de respect faţã de morţi, ci doar sã ascundã sãvârşirea infracţiunii de omor.
S-a considerat cã, pentru existenţa infracţiunii de profanare de morminte prevãzute la art. 319 din Codul penal, în modalitatea distrugerii unui cadavru, ar fi necesar ca acţiunile materiale de degradare sã fie comise cu intenţia de a leza sentimentul de respect datorat morţilor şi amintirii acestora.
Ca atare, în aceastã opinie s-a apreciat cã dezmembrarea sau incendierea unui cadavru în scopul de a şterge urmele omorului sãvârşit anterior nu constituie o activitate de profanare, deoarece lipseşte intenţia specificã laturii subiective ce caracterizeazã infracţiunea prevãzutã la art. 319 din Codul penal.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul cã, în astfel de cazuri, se impune sã se reţinã atât sãvârşirea infracţiunii de omor, cât şi a infracţiunii de profanare de morminte, în concurs real.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
Prin art. 319 din Codul penal este incriminatã "profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru".
Din aceastã formulare reiese cã nu prezintã importanţã modul în care s-a ajuns la un cadavru care sã facã obiectul profanãrii la care se referã textul de lege menţionat. De aceea, în cazul în care acţiunea de ucidere este urmatã de o a doua faptã, de profanare a cadavrului, aceste douã fapte distincte, succesive, trebuie sã primeascã haina juridicã fireascã fiecãreia, corespunzãtoare infracţiunii de omor în forma în care a fost sãvârşitã, precum şi infracţiunii de profanare de morminte, aflate în concurs real.
Aşadar, în ipoteza în care un cadavru este dezmembrat sau incendiat ori distrus în alt mod în scopul ascunderii infracţiunii de omor sãvârşite anterior, s-au sãvârşit douã infracţiuni concurente, în sensul prevederilor art. 33 lit. a) din Codul penal.
De altfel, este de observat cã, în acest sens, prin textul de lege enunţat, reglementându-se concursul real de infracţiuni, se prevede cã existã concurs de infracţiuni "când douã sau mai multe infracţiuni au fost sãvârşite de aceeaşi persoanã, înainte de a fi condamnatã definitiv pentru vreuna dintre ele [...] chiar dacã una dintre infracţiuni a fost comisã pentru sãvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni".
Infracţiunea prevãzutã la art. 319 din Codul penal se sãvârşeşte într-adevãr cu intenţie, însã, în ambele modalitãţi, atât cu intenţie directã, când se doreşte lezarea sentimentului de respect datorat morţilor şi amintirii acestora, cât şi cu intenţie indirectã, atunci când autorul nu urmãreşte şi nu doreşte sã aducã atingere sentimentului de respect datorat morţilor, ci doar acceptã producerea unei asemenea urmãri ca efect al acţiunii sale de ascundere a omorului prin supunerea cadavrului acţiunii de distrugere.
Or, în acest context, existenţa infracţiunii de profanare nu este subordonatã vreunui scop, iar dacã totuşi se constatã cã s-a acţionat cu un eventual scop ori mobil, acestea nu pot fi avute în vedere decât în procesul de individualizare a pedepsei.
În raport cu aceste caracteristici este deci mai periculoasã şi necesitã un tratament sancţionator mai sever fapta de profanare prin care s-a urmãrit şi s-a dorit ultragierea sentimentului de pietate decât aceea de profanare sãvârşitã doar cu prevederea rezultatului ultragiului, dar fãrã a se dori un asemenea rezultat care a fost numai acceptat.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi ale art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã, în cazul în care obiectul material al infracţiunii de profanare de morminte prevãzute la art. 319 din Codul penal este un cadavru, iar inculpatul, prin dezmembrarea ori incendierea acestuia, urmãreşte ascunderea faptei de omor comise anterior, se vor reţine în concurs real infracţiunea de omor şi infracţiunea de profanare de morminte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În ipoteza în care obiectul material al infracţiunii de profanare de morminte prevãzute la art. 319 din Codul penal este un cadavru, iar inculpatul, prin dezmembrarea ori incendierea cadavrului, urmãreşte ascunderea faptei de omor comise anterior, se vor reţine în concurs real infracţiunea de omor şi infracţiunea de profanare de morminte.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 22 septembrie 2008.
PREŞEDINTELE
ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
