Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 35 din 14 decembrie 2009 privind examinarea sesizarii cu recurs in interesul legii, privind admisibilitatea recursului declarat impotriva hotararilor prin care a fost judecat apelul, in situatia particulara in care, potrivit legii, recursul era singura cale de atac care putea fi exercitata impotriva hotararii instantei de fond
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 291 din 4 mai 2010
Dosar nr. 25/2009
Sub preşedinţia doamnei judecãtor Lidia Bãrbulescu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina sesizarea cu recurs în interesul legii formulatã de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Bucureşti privind admisibilitatea recursului declarat împotriva hotãrârilor prin care a fost judecat apelul, în situaţia particularã în care, potrivit legii, recursul era singura cale de atac care putea fi exercitatã împotriva hotãrârii instanţei de fond.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 67 de judecãtori din 103 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea - adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut punctul de vedere depus, cu privire la sesizarea în discuţie, solicitând sã fie respinsã pe motiv cã şi din verificarea practicii judiciare existente la nivelul întregii ţãri s-a constatat cã aceasta are caracter unitar.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra sesizãrii cu recurs în interesul legii, formulatã de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Bucureşti, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a constatat cã nu existã un punct de vedere unitar cu privire la modul de soluţionare a recursului declarat împotriva deciziei pronunţate în apel în cazul în care, potrivit legii, împotriva hotãrârii primei instanţe nu putea fi exercitatã decât calea de atac a recursului.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul cã este inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei prin care a fost consideratã apel calea de atac exercitatã împotriva hotãrârii pronunţate în primã instanţã.
În acest sens, s-a motivat cã, din moment ce hotãrârea pronunţatã în primã instanţã era susceptibilã de a fi atacatã numai pe calea recursului şi s-a exercitat împotriva ei o cale de atac soluţionatã ca apel, nu poate sã fie examinatã din nou de o instanţã de control judiciar, în recurs, pentru cã a fost supusã o datã unui astfel de control şi a rãmas definitivã, indiferent dacã acea cale de atac a fost greşit consideratã apel.
Alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã recursul declarat în astfel de condiţii este admisibil şi fondat, fiind incidente cazurile de casare prevãzute de art. 385^9 alin. 1 pct. 3 şi 11 din Codul de procedurã penalã, câtã vreme greşit s-a procedat la judecarea cauzei în apel, în loc sã fie soluţionatã în recurs, în raport cu cerinţele şi trãsãturile specifice unei asemenea cãi de atac, încât se impune casarea unei atare decizii date cu încãlcarea vãditã a normelor procedurale privind desfãşurarea procesului penal şi trimiterea cauzei la instanţa competentã, în vederea judecãrii recursului în complet legal constituit şi în conformitate cu dispoziţiile prin care este reglementatã aceastã cale de atac.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
Într-adevãr, în timp ce în cuprinsul alin. 1 al art. 197 din Codul de procedurã penalã se prevede cã "încãlcãrile dispoziţiilor legale care reglementeazã desfãşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vãtãmare care nu poate fi înlãturatã decât prin anularea acelui act", prin alin. 2 din acelaşi articol s-a precizat cu caracter restrictiv, dar imperativ, cã "dispoziţiile relative la competenţa dupã materie sau dupã calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecatã sunt prevãzute sub sancţiunea nulitãţii", subliniindu-se, prin cel de-al treilea alineat al acestui text de lege, cã "nulitatea prevãzutã în alin. 2 nu poate fi înlãturatã în niciun mod" şi cã "ea poate fi invocatã în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu".
Prin urmare, este de observat cã în acest cadru de reglementare, în mãsura în care, pe parcursul procesului penal, s-a comis o încãlcare a normelor procedurale ce sunt vizate de dispoziţiile alin. 2 al art. 197 din Codul de procedurã penalã, o atare neregularitate nu mai poate fi acoperitã în niciun mod, ci impune reluarea sau refacerea actului procedural defectuos.
Or, în aceastã accepţiune, este evident cã o constituire a completului de judecatã într-un numãr specific pentru judecarea în apel, iar nu în numãrul expres cerut de lege pentru soluţionarea cauzei în recurs, reprezintã o nelegalã alcãtuire a acelui complet, ceea ce atrage nulitatea absolutã a judecãţii, într-o atare cale de atac, în sensul interpretãrii ce trebuie datã art. 197 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, pentru cã s-au încãlcat dispoziţiile relative la compunerea instanţei.
În acelaşi timp, calificarea greşitã a cãii de atac drept apel, cu soluţionarea ei potrivit reglementãrilor specifice acestei cãi de atac, are ca efect şi pronunţarea unei hotãrâri în apel, nedefinitivã, deci supusã recursului.
A considera altfel ar însemna sã fie eludat dreptul la un recurs efectiv în cauzele în care aceasta este singura cale de atac prevãzutã de lege, cu consecinţa încãlcãrii principiului legalitãţii cãilor de atac, care garanteazã exercitarea cãilor de atac numai în condiţiile instituite de lege, cu respectarea tuturor prevederilor prin care este reglementatã calea de atac exercitatã.
Aşadar, prin atribuirea unei alte calificãri şi a unui alt conţinut decât cel prevãzut prin lege cãii de atac a recursului ar fi deturnatã voinţa legiuitorului de reglementare a cãilor de atac în raport cu natura cauzelor penale deduse judecãţii, ceea ce contravine flagrant principiilor egalitãţii în drepturi şi accesului liber la justiţie instituite prin art. 16 şi 21 din Constituţia României, republicatã.
Pe de altã parte, printr-un asemenea procedeu s-ar încãlca şi regulile procedurale referitoare la sesizarea instanţei în cãile de atac, ceea ce ar atrage nulitatea deciziei pronunţate în apel, atunci când instanţa nu poate fi învestitã decât cu judecarea recursului, şi din perspectiva încãlcãrii dispoziţiilor relative la sesizarea instanţei, nulitate care, de asemenea, nu poate fi înlãturatã în niciun mod faţã de reglementarea din art. 197 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã.
Reiese deci cã o astfel de hotãrâre, prin care se soluţioneazã o cauzã în apel, deşi recursul constituie singura cale de atac ce se poate exercita împotriva hotãrârii pronunţate în primã instanţã, este supusã cazurilor de casare prevãzute în art. 385^9 alin. 1 pct. 3 şi 11 din Codul de procedurã penalã, ca urmare a nerespectãrii dispoziţiilor referitoare la compunerea instanţei şi la admiterea unei cãi de atac neprevãzute de lege în ipoteza în care a fost admisã acea cale de atac greşit calificatã.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi ale art. 414^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã recursul împotriva unei hotãrâri prin care a fost soluţionatã calea de atac a apelului, deşi recursul era singura cale de atac ce se putea exercita împotriva hotãrârii primei instanţe, este admisibil, potrivit dispoziţiilor art. 385^1 lit. e) din Codul de procedurã penalã, fiind incidente cazurile de casare prevãzute în art. 385^9 alin. 1 pct. 3 şi 11 din Codul de procedurã penalã.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit sesizarea cu recurs în interesul legii formulatã de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Bucureşti.
Se stabileşte cã recursul declarat împotriva unei hotãrâri prin care a fost soluţionatã calea de atac a apelului, deşi recursul era singura cale de atac ce putea fi exercitatã împotriva hotãrârii primei instanţe, este admisibil, potrivit dispoziţiilor art. 385^1 lit. e) din Codul de procedurã penalã, fiind incidente cazurile de casare prevãzute de art. 385^9 alin. 1 pct. 3 şi 11 din Codul de procedurã penalã.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 14 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
judecãtor LIDIA BĂRBULESCU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
